Căi încrucisate
Dacă ceea ce faci te pasionează, vei fi modelat de munca ta. Vei trăi prin ea. Vei încerca să faci ceva cu gândul, cu fapta, cu vorba. Pentru tine si pentru ceilalti. Vei trăi.
Un om care ani în sir s-a preocupat cu tenacitate de respectarea dreptului semenilor, asa cum sunt statornicite prin legile interne si internationale, nu poate să devină un dictator. Nici peste noapte, nici peste zi. Nici peste săptămâni sau luni. Un om care a crezut în ceea ce a făcut si s-a luptat pentru a-i face si pe altii să creadă.
Nu-i compunem si nici nu-i interpretăm osanale noii doamne-ministru de justitie. Relevăm, pur si simplu, o stare de fapt. APADOR-CH este cunoscută în România pentru opiniile si actele membrilor ei, deloc pe placul puterii, tocmai pentru că i se opuneau expres atunci când principiile de drept erau tratatate cu nebăgare de seamă ori cu dispret.
Vrând-nevrând, fiind parte a jocului ani în sir, regulile lui ti se impregnează în fire. Acest exercitiu democratic, deloc lipsit de riscuri, tocmai datorită încrâncenării adversarului, devine un mod de a fi. Numai că, practicând zi de zi un asfel de exercitiu, doamnei ministre îi va fi aproape imposibil să facă ceea ce trebuie. Pentru că aluatul ce-ar trebui să dospească are ingrediente de altă natură. Concret vorbind, cu un Consiliu Superior al Magistraturii aflat, prin majoritatea vârfurilor lui, într-o telepatică legătură cu fosta ministră (a justitiei ???) înlăturarea conducerilor instantelor (si parchetelor) pătate, devotate si aplecate fostului regim devine o iluzie. De altfel, Asociatia Magistratilor din România strigă în pustiu de luni bune de zile că este strict necesară reanalizarea numirilor în functiile de conducere, făcute în ultimii 3 ani. Las’ să strige! Cu un personal al Ministerului gudurat până la epuizare în fata fostilor sefi, cu o Inspectie Generală ce a executat controale pe bandă, fără noimă, fără respectarea primului dintre drepturi, cel la apărare, de dragul de a-si arăta netărmuritul devotament fată de fosta ministră, pornirea (în sfârsit) si derularea unei reforme a justitiei devine un calvar. Cu putine sanse de reusită.
Asadar, noua conducere a Ministerului se află la răscruce. De drumuri, de gânduri, de fapte. Una cu căi haotic încrucisate. Nu din vina noilor oameni, ci din vina celor care au acceptat tot ce a fost, fără să crâncneasă si, mai ales, din vina celor ce-au executat toate netrebniciile transformându-le în stări de fapt. Luându-si colaboratori din rândurile Asociatiei Magistratilor, doamna ministru marchează un punct important. Pentru că ei au fost cei curajosi, cei luptători, cei adevărati. De-a lungul vremii de prigoană. Când tot magistratul cu puternică opinie separată fată de a conducerii superioare de partid risca un dosar penal. Să vedem, însă, dacă va fi de ajuns. Pentru că dacă nu, multi dintre noi stim ce va urma. Demisia unui ministru. Iar dacă un om venind din frontul societătii civile capitulează, înseamnă că justitia română nu mai are sanse. Totusi, să asteptăm.
