Călăuza

Acum câțiva ani buni asistam la moartea mocănițelor despre care acum ni se șoptește că ar putea fi, de fapt, o atracție turistică majoră a zonei. Am asistat la desființarea activităților în haltele de cale ferată pentru că era nerentabil să se plătească doi oameni care să dea bilete de tren oamenilor. Am văzut declinul transportului de marfă pe căile ferate. Am aflat că haltele au fost închise pentru a se deschide altele noi. Astăzi pe multe din șinele de cale ferată s-a depus rugina, iar clădirile haltelor CFR au rămas pustii. Gări, cantoane, căsuțe ale acarilor, depozite, stații de încărcare, zeci de locuri în care activitatea se desfășura non stop au rămas de izbeliște. Doar pe ruta Târgu Mureș – Luduș, pe calea ferată cu ecartament larg se înșiră unul după altul exemplele. La Vidrasău, trenul oprește, însă clădirea gării, după ce a fost ani de zile abandonată, a fost cumpărată de un întreprinzător și a fost renovată. La Chirileu, clădirea gării lipită efectiv de peronul îngust, este locuită de o familie, fără nici o legătură cu CFR-ul. La Ogra s-a construit o gară nouă, cea din Sânpaul a fost renovată. Și urmează halta Cipău, locul în care o parte a clădirii era ocupată pe vremuri de șeful de gară, o parte de biroul de mișcare și de sala de așteptare. Acum, acolo, locuiesc Dumnezeu știe câte familii, plus familia fostului șef de gară. Fără el. Calea ferată merge mai departe, spre stații care au destine identice.

Dacă te încumeți însă să urmezi firul căii înguste, vei găsi în mare proporție gări și cantoane semănând cu vestigiile antice. Cele care mai sunt în picioare, au și ele zilele numărate. Fostele halte Șincai, Grebeniș, Band, Ceuașu, Miheș sunt doar câteva exemple.

Cum criza locuințelor este în floare, de multe din spațiile acestea goale, clădiri solide, construite în vremea în care constructorii știau meserie, au profitat familii fără adăpost. Unii din acești oameni au reușit să distrugă tot, lăsând în urma lor ruine, iar alții au dat acestor clădiri o nouă șansă.

Familie nouă în casă veche

Pe drumul care duce la Grebeniș, lângă vechea cale ferată pe care pe vremuri, mocănița “alerga” zilnic, vechea gară răsare fantomatică. Dar spre surprinderea noastră, vechea gară în fața căreia nu mai oprește nici un tren de peste 20 de ani, arată chiar bine. Asta pentru că aici locuiește o familie, care a făcut din vechea gară, un adevărat cămin. “Acum 13 ani ne-am mutat aici cu soția, înainte de a se naște primul nostru copil. Dar am făcut acest pas doar după ce am primit aprobarea celor de la CFR și de atunci plătesc chirie lunară. De la o sumă minimă am ajuns acum să plătesc un milion pe lună”, ne-a spus Nicolae Milașcov, omul care în ultimul timp nu mai știe ce statut are în această locuință. În primele discuții cu cei abilitați de la Societatea de Administrare a Activelor Căilor Ferate Brașov, Nicolae Milașcov a primit asigurări că nu peste mult timp clădirea va fi scoasă la vânzare și dacă se mută acolo, el va avea prioritate la cumpărare. Așa că omul s-a pus pe treabă, a refăcut ușile, geamurile, tencuiala interioară. A încercat să facă un cămin primitor pentru familia sa. Mai mult însă nu a avut curaj să investească pentru că avea unele vagi bănuieli. De atunci, în cei 13 ani, lui Nicolae i s-au născut cei trei copii, care acum au 12, 11 și 6 ani. De atunci Nicolae, plin de speranță apelează periodic la S.A.A.F Brașov, pentru a afla când va putea să cumpere clădirea, pentru a reamenaja și încăperile care acum sunt folosite pe post de magazie. “Nu știu ce să mai cred pentru că toată acțiunea asta e învăluită într-un mare secret. Se spune că o pot cumpăra, dar când, cum și cu cât, nu îmi spune nimeni. Am un mare regret, că atunci când m-am mutat aici nu am făcut niște poze să demonstrez în ce stare era clădirea. Acum tremurăm pentru că nu știm ce se va alege până la urmă. Dar dacă vrea cineva să vadă cum arată o clădire CFR părăsită, poate să meargă în satul vecin și să vadă. E doar o ruină, pentru că s-a furat totul”, ne-a spus Nicolae Milașcov.

Aceeași problemă a omului cinstit. Ar fi chiar surprinzător să aflăm că familia Mihalcov a primit în sfârșit contractul și că este proprietară pe o clădire care, fără ei, nu ar mai fi existat astăzi. Ar fi poate un prim pas spre normalitate. Dar și o ocazie reală de evaluare ale activelor pe care CFR le administrează. Sigur vor avea surprize. Pentru că în loc de sute de stații și halte de tren vor găsi ruine cu tăblițe indicatoare.

“Aceasta e o problemă mai complicată decât pare. În anul 1998 linia îngustă a intrat în administrarea SAAF care apoi a predat o parte Societății de Turism Feroviar. Însă cum ambele societăți sunt la București, nu știm cum s-a făcut separarea. Despre cantoane, dinafară privind, vă pot spune că unele sunt într-adevăr distruse, dar sunt și din acelea care s-au păstrat și, probabil, sunt date în chirie. În ceea ce privește clădirile CFR de pe liniile normale acestea aparțin diviziei patrimoniu, aflate la Brașov. Despre acestea știu că sunt locuite în majoritate de chiriași iar acum se caută formule convenabile pentru ambele părți pentru a le vinde. În majoritarea cazurilor cei care locuiesc în aceste clădiri sunt foști sau actuali angajați ai CFR”, ne-a spus Gulaci Andras, șef secție linii, despre starea clădirilor părăsite CFR.

“Căsuța noastră mică”

Așa descrie Kapas Istvan Mircea căsuța în care locuiește el cu soția Anișoara și cei doi copii ai lor, Emanuela și Mircea Cristian. Cu toate că el așa o consideră, căsuța lor dragă este micul canton părăsit din cartierul Aleea Carpați. Mircea s-a mutat aici în urmă cu patru ani, nu înainte însă de a cere acceptul celor de la CFR. “Avem grijă de canton, îl îngrijim, ținem curat pe lângă el. Am reamenajat baia în care folosim apă din turbină. Pentru gătit și băut ne dau vecinii”, ne-a spus Kapas Mircea. Și într-adevăr clădirea arată bine, locul e curat, depozitul de lemne plin și pe lanț ne latră un câine de rasă.

Spre deosebire de alte clădiri ale CFR-ului aceasta are însă un proprietar. “Am luat în chirie cantonul la scurtă perioadă după desființarea căii ferate. Am avut mari probleme pentru că la un moment dat acesta ajunsese o ruină din cauza boschetarilor care s-au aciuiat acolo. Era aproape un focar de infecție. Atunci când Mircea a spus că dorește să se mute acolo, l-am ajutat iar acum locul arată aproape la fel ca atunci când cantonul era funcțional. Am pus doar două condiții: să păstreze curățenia și să nu distrugă. Și le îndeplinește”, ne-a spus Călin Moldovan, proprietarul cantonului din Aleea Carpați.

Căi ferate înguste, normale, gări, cantoane, odată imaginea unei activități înfloritoare, în marea lor majoritate pustii, fac acum obiectul disputei între cei care nu știu dacă le dețin și cei care ar dori să le dobândească. Probabil vor mai trece încă niște ani până cineva se va gândi să schimbe macazul.

Eugenia KISS