Călcâiul lui Ahile al Justiției

Procurorul General, Laura Codruța Kovesi (foto), a anunțat, în urmă cu câteva zile, măsuri pentru reorganizarea Parchetului de pe lângă ICCJ. Nemulțumirile exprimate de șeful Parchetului General nu au ocolit nici DIICOT. Vă prezentăm “topul” acestor abuzuri, așa cum au apărut ele în presa vremii, încercând prin acest demers să tragem un semnal de alarmă referitor la starea de fapt din Justiție. Ministrul Monica Macovei, avocat de meserie și fost președinte al Asociației pentru Drepturile Omului – Comitetul Helsinki, mai are mult de lucru la reformarea acestui sistem. La fel și noul Procurorul General, Laura Kovesi.

Cazul colegilor noștri arestați este notoriu și prin modul în care organele de cercetare penală au înțeles “să-și facă treaba”. Dar să amintim, în același context, faptul că unul dintre argumentele pentru care procurorii au solicitat prelungirea mandatului de arestare în cazul colegilor noștri rezidă în “efectuarea unor acte în vederea completării urmăririi penale”. Altfel spus, întâi arestăm și pe urmă căutăm probe.

Dosarul “Spuma și Bibanu”

Fostul șef al DIICOT, procurorul George Muscalu, a tăiat și spânzurat în ultimii ani în Parchetul General, în dosare importante care trebuiau să fie soluționate de Direcția pe care o conducea. El a fost demis de ministrul Macovei, la începutul anului 2005, “pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, asumarea responsabilităților, comportamentul si comunicarea”. Având în față o listă cu dosarele în care procurorul Muscalu nu și-a făcut treaba, membrii CSM nu se puteau opune revocării.

Unul dintre motivele principale pentru care Muscalu a fost demis este implicarea acestuia în celebrul dosar “Spuma și Bibanu”. Muscalu a supervizat și parafat dosarul menționat, fără a ține seama de faptul că speța conține grave vicii de procedură. Împotriva tuturor celor trei subordonați ai lui Muscalu care au instrumentat dosarul “Spuma și Bibanu”, procurorii Augustin Lazăr, Emilia Dinu și Dana Ghițoaică, din cadrul DIICOT Alba, au fost depuse plângeri penale pentru grave abuzuri săvârșite în timpul cercetării penale. Procurorul Emilia Dinu a semnat documente oficiale, inclusiv declarații de martor, în timp ce se afla, bine-mersi, în concediu. Deși cunoștea aceste vicii din cauză, Muscalu a parafat dosarul. Apoi, actele de urmărire penală efectuate de DIICOT Alba s-au făcut cu încălcarea competenței materiale, cei îndreptățiți, conform legii, să facă cercetările fiind structura centrală a Direcției.

Cauza “Spuma și Bibanu” se referea la un presupus grup infracțional care a acționat în județul Hunedoara. în dosar au fost implicați și câțiva polițiști locali, printre care comisarul-șef Ioan David, fostul comandant al Poliției Deva și subcomisarul George Emilian Igna. Acesta din urmă este un fost ofițer de la Crima Organizată și a instrumentat dosare împotriva unora dintre cei care acum figurează că îi sunt complici. Din cauza polițistului, actualii “complici” au primit ani grei de pușcărie. Polițiștii s-au declarat nevinovați, considerând arestarea și inculparea lor un abuz grosolan al DIICOT Alba. Pentru Igna, nu a existat nicio probă în dosar care să susțină încadrarea la infracțiunile pentru care a fost arestat (aderare la grup infracțional și șantaj – exact infracțiunile de care sunt acuzați jurnaliștii din Trustul Gazeta). “Marii” infractori descoperiți de DIICOT Alba au fost jucători de alba-neagra, o activitate care nu apare ca infracțiune nicăieri. Majoritatea arestărilor au fost făcute în iarna anului 2004. Alt abuz pe care magistrații l-au comis este ca unii inculpați sunt duși periodic la prelungire de mandat, însă nu au fost audiați niciodată de când au fost arestați (situație identică cu cea a ziariștilor de la Cluj, cărora li s-a luat doar o declarație sumară, în prima zi, și atât). Este cazul ofițerilor David si Igna.

Cauze dosite la sertar

CSM a găsit la DIICOT o mulțime de alte dosare care conțin abuzuri și nereguli grave, care dăunează grav imaginii Justiției în România și la Bruxelles, în mod special.

Prezentăm câteva dintre aceste dosare, menționate în raportul de control al CSM.

Dosarul nr.120/P/2000 a fost înregistrat la Parchet la data de 15.12.2000. în perioada 15 decembrie 2000 – iunie 2005, adică timp de patru ani și jumătate, au fost audiați de Poliție martori și s-au ridicat mai multe acte contabile de la diverse societăți, neefectuându-se alte activități, fiind evident ca urmărirea penală a fost tergiversată.

Dosarul nr. 208/P/2001 a fost repartizat procurorului la data de 30.08.2001, dupa 27 de zile de la data sesizării faptei (03.08.2001). Șeful DIICOT a considerat că lucrul într-un dosar poate aștepta o lună de la înregistrarea faptei. În perioada 03.08.2001-03.02.2005 nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală în acest dosar. De fapt, DIICOT și-a arogat din nou competența în această cauză, deși nu o avea potrivit legii. Timp de trei ani și șase luni, până la controlul CSM, DIICOT nu a binevoit să sesizeze parchetul competent.

Dosarul nr.3/P/2002, în care se efectuează cercetări față de șase persoane, deși a fost declinat de Parchetul Național Anticorupție (actualul DNA) la DIICOT la data de 08.11.2003, conducerea secției l-a repartizat unui procuror doar după 5 luni, iar după încă 7 luni a fost trimis spre soluționare la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Dosarul nr.5/P/2002 este în lucru la Parchet din data de 09.01.2002 și a fost instrumentat succesiv de doi procurori. În cauză s-a început urmărirea penală la data de 02.03.2004, pentru infracțiunea de înșelăciune. Cauza nu a fost lucrată timp de doi ani și doar din martie 2004 au fost efectuate acte de urmărire penală.

Dosarul nr.182/P/2002 a fost înregistrat la Parchet la data de 12.07.2002, ca urmare a informărilor transmise de Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor cu privire la acte de spălare de bani. Dosarul a zăcut în sertare în perioada iulie 2002-septembrie 2004, timp de doi ani și două luni.

Dosarul nr.339/P/2003, în care au fost cercetați mai multe persoane pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni a fost înaintat la parchet de către poliție la data de 17.08.2004 și a fost soluționat de procuror la data de 05.05.2005, cu neînceperea urmăririi penale, fără să se mai fi efectuat vreun act de urmărire penală în cauză.

“Întâi arestăm și apoi adunăm probe”

La finalul anului 2005, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), unde ministrul Macovei a fost președinte în perioada 2001-2004, a cerut demisia imediată a procurorului general al României, a șefului DIICOT și a anchetatorilor implicați în reținerea lui Dinu Patriciu, Corneliu Iacobov și Toader Găureanu, pentru lipsă de profesionalism. APADOR-CH a protestat ferm față de măsurile de reținere efectuate de către DIICOT cu privire la cei de mai sus. “în cazul primilor doi, instanța de judecată a decis punerea lor în libertate, deoarece încadrarea juridică a faptelor de care au fost acuzați a fost eronată, ceea ce demonstrează lipsa de profesionalism și mentalitatea de tip stalinist “întâi arestăm și apoi adunăm probe”, susține conducerea APADOR-CH într-un comunicat. Potrivit Asociației, în al doilea caz, Parchetul “a privat o persoană de libertate pe o perioadă ce depășeste limita legală de 24 de ore (…)”.

“Nici unul nu prezenta – și nu prezintă – “pericol social”, iar riscul de a influența desfășurarea anchetei este inexistent, dat fiind că faptele de care au fost acuzați s-au petrecut cu mulți ani în urmă și, prin urmare, ar fi avut timp suficient sa facă acest lucru, daca era cazul”, se arată în comunicat. APADOR-CH subliniază că, în cel mai rău caz, cei trei “ar fi putut fi dați în consemn la frontieră dar, în nici un caz, privați de libertate”.

Ziariști “loviți la glezne” de DIICOT

Abuzurile DIICOT au continuat fără probleme și pe parcursul anului 2006. Acum câteva luni, ziaristul Cătălin Docea, de la “Gazeta Văii Jiului”, a fost pus, sub învinuire, într-un mod cu totul aberant, de către procurorii DIICOT, pentru că a găsit pe Internet câteva documente ale IPJ Hunedoara, “lansate” neglijent de un polițist din cadrul acestei instituții. Magistrații l-au chemat pe ziarist la sediul instituției, să dea cu subsemnatul, după ce doi ofițeri ai BCCO Alba Iulia au încercat să-l ancheteze ilegal, fără să-l informeze că există o plângere împotriva lui.

Procurorii DIICOT l-au acuzat pe ziaristul care a făcut publică greșeala polițistului că a încălcat art. 42, 44, al. 2 și 3 din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, iar dacă va fi găsit vinovat riscă între trei luni și 12 ani de închisoare.

Asociația Civic Media a apreciat, după declanșarea acestui scandal, că “bilanțul încercărilor de intimidare a presei române de către autorități în cursul acestui an tinde să depășească cu mult limitele admise prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană în cadrul criteriului care se referă la libertatea de exprimare. Asociația Civic Media va informa autoritățile europene competente și organizațiile jurnalistice internaționale cu privire la acest bilanț trist al libertății de exprimare din România”.

Un caz similar, dar de o gravitate mult mai mare a avut loc la începutul anului 2006. În luna februarie, ZIUA anunța că a predat autorităților un CD cu informații secrete cu caracter militar. Informațiile circulau de mai multe luni în mediul jurnalistic și, deși nu au fost publicate de nimeni, s-a ajuns până la urmă ca un ziarist din Vrancea, Marin Gârleanu, să fie arestat preventiv, după ce, în prealabil, i-au fost confiscate computerul și toate suporturile electronice pe care s-ar fi putut stoca acele documente.

La vremea respectivă, foarte multe voci au afirmat că ziaristul arestat și eliberat o zi mai târziu, nu se face vinovat de comiterea vreunei infracțiuni. Afirmațiile sunt bazate pe deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că “informațiile privind siguranța națională, odată intrate in spațiul public, nu mai pot fi interzise, retrase și nici autorii diseminarii informației pedepsiți”. APADOR-CH, Agenția de Monitorizare a Presei și APPLE au protestat vehement față de reținerea ilegală a ziaristului Marian Gârleanu.

“Rigoare și eficiență”

Procurorul general a propus și reorganizarea DIICOT prin modificarea competenței structurii și întărirea capacității instituționale a acesteia. Mai precis, procurorii ar urma să soluționeze doar cauze de crimă organizată și să aibă ca țintă combaterea acestui fenomen.

Trustul Gazeta