Canalul Morții

Moartea unui copil de nouă ani care s-a înecat săptămâna trecută a scos la iveală o problemă majoră a Reghinului. Din lipsa unui patinoar și a unui ștrand, canalul Morii din Reghin ia vieți ale unor copii care nu vor altceva decât să patineze sau să se scalde. Mai mult, în situația în care cineva se îneacă, victima nu intră în responsabilitatea nici unei autorități, sarcina de a-și aduce morții la mal revenind familiilor. Cristi a stat o noapte întreagă singur sub gheața groasă a apei, cu o mână ridicată deasupra capului. Înainte de a muri a încercat în cădere să se prindă de ceva, cerea o mână de ajutor. Cerea ajutor și după ce a murit.

Acum patru zile, Cristian și-a început ziua ca de obicei, mergând la școală. Conștiincios la școală, dar dornic de a ieși cât mai repede la joacă, Cristi s-a apucat de făcut temele imediat după ce a ajuns acasă. S-a întâlnit cu prietenul lui mai mic cu un an, Raul, și au pornit înspre Canalul Morii să se joace. Înainte de ora 18.00, gheața a cedat sub picioarele lor. Cristi a fost înghițit imediat de vâltoare și chiar dacă a încercat să iasă la suprafață, apa l-a dus imediat câțiva metri mai încolo, rămânând blocat sub gheața groasă. Raul a reușit să înainteze prin apă, iar un tânăr care trecea în acel moment pe stradă i-a sărit în ajutor. “Mai este unul”, au fost singurele cuvinte pe care le-a putut spune Raul, repetându-le de câteva ori, urmare a stării de șoc în care se afla. Cristi se afla la doi pași înaintea prietenului lui, doi pași care au făcut ca destinele lor să fie diferite.

“De vină e destinul”

La fața locului a venit imediat un echipaj al pompierilor, salvarea și poliția. “Când m-au anunțat pe mine am crezut că nu poate fi adevărat. Am fugit imediat acolo și ne uitam disperați în toate părțile, încercând să-l zărim. Ne uitam și printre oamenii mulți care s-au adunat în jurul nostru și îl căutam cu privirea. Nu puteam crede că băiatul meu se afla undeva sub ape și nu printre cei vii”, a spus Ana Negru, mama băiatului.

Durerea părinților s-a accentuat în momentul în care și-au dat seama de indolența cu care autoritățile tratează un caz de deces. După ce pompierii au spart câțiva metri de gheață, coada de la cange s-a rupt, motiv pentru care au renunțat la căutări. “Au spart puțin, cred că trei metri pătrați e mult dacă au făcut, li s-a rupt cangea și au renunțat, pentru că a început să se lase seara. Când i-am întrebat dacă se mai întorc mi-au răspuns că nu. Că datoria lor este să salveze și nu să caute”, a continuat Ana. Comandantul echipajului de pompieri i-a înmânat tatălui numărul de telefon al celei mai apropiate firme de scafandri, cu punct de lucru în Cluj-Napoca, spunându-i că nimeni altcineva nu-l poate ajuta. Și-a luat echipa și au plecat. “Nu stă în sarcinile noastre să-i căutăm pe cei care s-au înecat. Un om care a stat mai mult de câteva minute sub apă este mort. Noi am ajuns imediat după ce am primit apelul de urgență, dar asta a fost la o jumătate de oră de la înec. Cu toate acestea, am căutat timp de două ore trupul copilului și este adevărat că, odată ce s-a rupt coada de la cange, am renunțat. Părinții nu au ce să ne reproșeze nouă. Ei au ce să reproșeze destinului. Destinul e de vină”, a declarat Ioan Chilbucudean, comandantul Detașamentlui de Pompieri Reghin.

Mort, nimeni nu te mai ajută

Speriați că-și vor lăsa copilul întreaga noapte sub ape, părinții au cerut ajutorul prietenilor și vecinilor care se aflau acolo. Cu căngi, furci pentru tras gheața la mal, cu frânghii și chiar cu mâinile goale, la lumina farurilor de la mașini și a unui reflector, oamenii au lucrat până târziu în noapte pentru a-l găsi pe băiat. “Mie nu mi-a venit să cred că nu pot găsi ajutor la nici una dintre autorități. Bine că ne mândrim că salvăm pisici din copaci. Dar pe copilul meu nimeni nu are responsabilitatea să-l aducă la mal”, spune Iosif Negru. Disperarea părinților în fața imposibilității de a-și ține băiatul mort în brațe, la căldură, singurul lucru cu care-l mai puteau ajuta, ridică un mare semn de întrebare. Victimele apelor nu intră în sarcina nici unei autorități. Căutarea lor este datoria familiilor.

Fără ștrand și patinoar

A doua zi, la prima oră a dimineții, familia a început din nou să caute. După două ore, la câțiva metri mai încolo de locul unde s-a spart gheața, sub o creangă de salcie, se afla Cristi. Avea o mână ridicată deasupra capului, semn că a încercat în disperare să se prindă de ceva înainte de a intra sub gheață. Era îmbrăcat la fel cum a plecat de acasă, având în picioare ghete, nu patine. “Am auzit o serie întreagă de știri la radio și televiziune. Nici una nu a fost adevărată. Copilul meu nu a patinat, dovadă au fost și ghetele pe care le avea în picioare. Nici măcar vârsta nu i s-a spus exact”, mai spune mama.

În lipsa unui patinoar, pe timpul iernii mulți copii patinează pe gheața Canalului Morii. “Avem un patinoar făcut pe terenul de fotbal din Parcul Tineretului. Dar nu se poate folosi. Anul acesta doar de două ori am fost acolo. Într-o zi era plin de apă, iar în cealaltă zi era numai zăpadă”, explică Paul, fratele lui Cristi.

Lipsa unui ștrand în Reghin este un alt motiv pentru care tinerii se aruncă în apele Mureșului, fără a lua în considerare riscul la care se expun. “Așa este. Nu avem de doi ani de zile un ștrand, dar este o problemă la care lucrăm deja de foarte mult timp. Nu merge așa de ușor, sunt lucrări grele de făcut, costă mulți bani, dar sperăm ca în acest an să-l putem da în folosință. Nu mai am ce să vă spun, pentru că eu de patru zile lipsesc din Reghin”, a declarat Nagy Andras. Întrebându-l despre situația patinoarului acesta a găsit aceeași scuză, că de patru zile este plecat din oraș.

Pentru că a vrut să se joace, Cristi a plătit cu viața. Ieri, părinții l-au înmormântat. “Trebuia să ia vacanța peste o săptămână și voia să meargă la bunici. El și-a luat mai repede vacanța” a mai spus mama. În viață, pierdem multe lucruri din mână și nu le mai găsim. Dar, ceea ce încredințăm în mâinile lui Dumnezeu este și astăzi și va fi mereu.

Amalia VASILESCU