Descifrarea unciei de vise pascaniene

Prefectul Marius Pascan e si poet. Sau poetul e si prefect. În fine, ideea e ca nu am fost la lansarea primului sau volum de versuri „Uncia de viseâ€, deci nu l-am auzit pe Florin Piersic din Israel recitând de pe CD. Nu ca as fi fost invitat la evenimentul de miercurea trecuta… dar nu m-am dus din lipsa de timp. Am auzit ca a fost misto!
Am avut însa onoarea sa rasfoiesc carticica frumos ilustrata si sa ma minunez… Chiar le zice bine, poetul Pascan… Pacat ca nu s-a putut dezlipi prea tare de prefectul Pascan, lucru care se simte în sufletul anumitor versuri… Am zis pacat? Am gresit! Pentru cei care cauta neaparat nod în papura, mesajele încifrate de Pascan în cartea sa sunt foooarte interesante… Am luat, mai mult la întâmplare, sumarul si am dat de poezia „Chirurgie veritabilaâ€. si atâta am stat de ea pâna am gasit cifrul versurilor. Asa cred eu, e interpretarea mea de critic literar amator, dar de critic al politicii profesionist. Mesajul? Pai stati sa vedeti… Urmariti-ma vers cu vers. Cu totii stim cine e „Chirurgul†în povestea noastra, nu? Da, stiti bine, domnule poet, ne-am saturat. Cautam, cautam, dar prin crapaturile boltei nu se vede nicio luminita. Discul cu refrene îl stim pe de rost, filmul e expirat. Venele si vorbele nascute din nervi sunt principalele lui elemente de regie. Cauta mereu, sensuri… se înconjoara de îngeri pazitori… dar acestia nu-i asigura decât niste… miraje. Clar ca lumina… si vine poetul… Da, nu ne mai spuneti, cunoastem situatia, domnule poet, dar, totusi, conspectarea destinelor si a nedormirilor noastre ar trebui sa fie o problema mai mult decât literara pentru domnia-voastra, domnule prefect… Ne bucuram, totusi, ca nu ne mai lasati o data ca sa tocmim demiurgi, sa mai umblam, ca pâna acum, dupa cai verzi pe pereti, sub pretextul ca vrem liniste. E corect, toti mai suspinam noaptea… doar unii îsi imagineaza defilari… dimineata însa ne someaza sa terminam cu plafonarea si cu nonsalanta si sa vociferam, chiar sa ne vaicarim, rezonabil. Pentru ca vine ea si ziua spovedaniei, pe urma frenezia descifrarii unor treburi si la final judecata… Acolo, la judecata, sfântul are bisturiul în mâna si e destul de nervos… Noroc cu maestrul, poetul, care pune o vorba buna pentru Chirurg si-i mai acorda o uncie de vise… Deci… domnule Pascan, candidati? (Lucian Bleaga)
 
Chirurgie veritabila

Marius Pascan

stiu, stiu
v-ati saturat:
iarasi povestea cu cerul spart de iarba…
Aceleasi cautari mijind prin crapaturile boltei,
un disc uzat de atâtea refrene,
un film coclit de clisee,
doar regizorul îl traieste entuziasmat;
e pelicula pompata de venele sale
cu nervi contorsionati la nasterea vorbelor,
nedumeriri prelinse din sfârcul matern
s-apoi, de-a valma, obsesiile cautarilor,
sensuri si îngeri pazitori
batatoresc calea atâtor miraje…

–    Gata, nu va mai spun,
mi-e clar ca vreti sa copiati tema de casa,
iar eu nu am conspectat printre destine
cea mai mare parte a nedormirilor voastre.
–    Nu va las,
Nu va mai las sa tocmiti demiurgi
Pentru a escalada cruci si golgote,
Spre linistea conformitatii.

Fiece noapte împotmoleste suspine.
Gârbove vitejii imagineaza defilari,
doar oglindirea diminetii
te someaza sa elimini plafonarea de pe cenusiu,
sa termini cu lafaiala nonsalantei,
ramâi acelasi vociferant
chiar vaicarind rezonabil…
Întâi, spovedania,
pe urma frenezia descifrarii;
mai apoi, cândva,
într-o masura discutabila
de circa si ceva, cine stie?,
judecata izbutirii…
– Maestre, spuse sfântul cu bisturiul suflecând nervi,
– Înca nu e pierdut,
– Sa-i mai lasam o uncie de vise…