Castelul Rakoczi din Iernut, pierdut într-o singură noapte la cărți

Județul Mureș deține o bogăție inestimabilă atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere al potențialului turistic. Practic, unde te întorci în județ

există câte-un castel, a cărui poveste e de-a dreptul fascinantă. Străinii se dau în vânt după astfel de povești. În alte țări, astfel de castele sunt rare, iar poveștile lor au o latură cât se poate de practică: banii. În jurul lor turismul înflorește, iar oamenii prosperă. Bogăția județului nostru constă nu într-un castel, nici în două, ci în 26 de castele vechi de sute de ani, a căror istorie e una mai interesantă ca alta. O comoară pe care mulți ar da oricât să o aibă. Cu toate acestea, majoritatea castelelor zac în

paragină și pustiire, ucise parcă de vreme și de nepăsarea tuturor.

În Iernut există un castel în toată puterea cuvântului. Înconjurat de o proprietate ce mai păstrează și acum frumusețile de altădată, castelul are o clădire separată, pe două nivele, numită clădirea porții. Corpul propriu-zis al castelului are trei nivele și o mulțime de încăperi.

În hrubele acestui castel au fost închiși doi mitropoliți ai Transilvaniei, Dosoftei Ilie Iorest și Sava Brancovici pentru că nu au vrut să se lepede de credința lor și tot aici a avut loc jocul blestemat de cărți prin care întreg castelul trece din proprietatea lui Mark Bethlen în proprietatea contelui Jeno Haller.

În prezent, situația clădirilor și a parcului ce le înconjoară e incertă. Așa se face că de soarta castelului deocamdată nu se poate pronunța nimeni.

ISTORIA MOȘIEI RANOLT

Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit unele fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.) În pofida existenței dovezilor arheologice de necontestat din perioadele anterioare, cel mai vechi document scris care s-a păstrat, datează abia din anul 1257. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului.

S-a constatat că la începuturile sale, domeniul Iernutului era proprietate feudală de tip laic. Mai târziu a ajuns în proprietatea unor principi ai Transilvaniei, în proprietatea fiscului, pentru ca din nou să devină proprietate laică. În cele din urmă, a ajuns în proprietatea Bisericii romano-catolice din Transilvania.

CASTELUL KORNIS-RAKOCZI-BETHLEN

Castelul Kornis – Rakoczi – Bethlen din Iernut a fost construit de Gáspár Bogáti în stil renascentist în anul 1545. Ancadramentul portalului datează din 1574, fiind realizat tot în stilul Renașterii.

De-a lungul veacurilor, castelul a trecut de la un proprietar la altul. Înaintea actualului castel, dar pe același loc, a existat un altul, dar construcțiile ulterioare au făcut să dispară cu desăvârșire urmele clădirilor precedente, astfel că modul cum arăta vechiul castel ne-a rămas necunoscut.

Castelul actual, construit în primă formă în 1545, a fost modificat între 1650-1660 pentru principele Gheorghe Rakoczi al II-lea, după planurile arhitectului venețian Agostino Serena. Acesta, efectuând diferite lucrări, a introdus în construcția castelului elemente de arhitectură în stilul Renașterii.

Castelul este compus din două corpuri de clădiri: castelul propriu-zis și clădirea porții. Castelul propriu-zis nu era decât nucleul unui complex însemnat, fiind înconjurat cu ziduri cu turnuri, depozite și grajduri, având de jur împrejur un șanț larg, alimentat de apa Mureșului.

Clădirea se desfășoară în înălțime pe trei nivele, din care primul, în parte îngropat în pământ, este de fapt un subsol. Zidurile sunt construite din cărămidă arsă, dar la zidurile subsolului se pot vedea și ziduri de piatră. Tavanele peste încăperile de la subsol și parter sunt boltite din cărămidă. Etajul este în întregime tăvănit, având tavane drepte, tencuite.

Elementul deosebit pe care îl aduce în compoziția planimetrică și în imaginea glo­bală a arhitecturii de castel această clădire, este înlocuirea la etaj, de către arhitectul venețian, a unei aripi întregi –cea dinspre sud – cu o „loggia” deschisă atât către exterior, cât și către curtea interioară.

Castelul a aparținut pe rând mai multor descendenți ai familiei Bethlen, până în 1885, când Mark Bethlen l-a pierdut într-o noapte la cărți.

Câștigătorul, contele Jeno Haller a trecut domeniul în proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Transilvania, de unde domeniul a fost transformat într-o fermă model și o școală agricolă.

După 1920, domeniul s-a destrămat, ceea ce a rămas a fost naționalizat în 1948, iar castelul a devenit liceu agricol.

CASTELUL RAKOCZI ASTÄ‚ZI

Situația castelului Rakoczi este una cât se poate de bizară. În mod normal, ar fi trebuit retrocedat Bisericii Romano-Catolice. Acest lucru nu e deocamdată posibil datorită unei cârciumi destinate nunților, ridicată în perioada comunistă în curtea edificiului și despre a cărei stăpân magistrații nu au reuși încă să se hotărască. Așa se face că întreg domeniul se află în continuare în administrarea societății SERE IERNUT.

„Această societate nu are însă bani nici să plătească doi paznici care să aibă grijă de clădire, așa că am angajat noi trei paznici, pe care îi plătim în speranța că într-o zi proprietatea ne va fi retrocedată. Dacă n-am fi plătit paznicii, probabil până ni se retroceda, nu ne mai rămâneau nici pereții, atât de mult s-a furat”, a declarat Mureșan Laszlo, administrator în cadrul Fundației Statusul Cluj.

Primarul Iernutului pare total depășit de situație: „Primăria nu poate momentan să se implice în nici un fel. Situația castelului este incertă, actualii administratori nu-și pot permite să plătească nici măcar niște paznici, e o situație neobișnuită. Deocamdată nu putem decât să așteptăm să se termine litigiul în ce privește restaurantul din curtea castelului pentru ca să se poată trece la retrocedare. După aceea vom vedea cum putem sprijini proprietarii, pentru ca edificiul să fie renovat și introdus în circuitul național de monumente istorice. Noi ne dorim foarte mult rezolvarea acestei probleme. ”

Allain CUCU