Cea mai costisitoare conductă din lume

Problema conductelor petroliere se izbește de dilema celui mai prețios lac al Rusiei, notează Transitions Online, citat de Rompres. Oamenii de afaceri din domeniul petrolului și geopoliticienii ruși au căutat multă vreme o modalitate de a trimite petrol din Siberia spre piețele din China, Japonia și din Oceanul Pacific. Schițele conductelor au fost realizate de către cei care realizau planuri și în timpul epocii sovietice, de către magnații erei Elțîn și de către companiile petroliere de stat ale epocii Putin, fiecare plănuind o rută diferită, traversând sau ocolind mii de kilometri de munți, fluvii și taiga.

Cel mai recent proiect, conducta Siberia de Est-Oceanul Pacific, promite să devină cea mai lungă și mai costisitoare conductă construită vreodată. Până în momentul în care va ajunge la Oceanul Pacific, conducta se va întinde pe 4.000 de kilometri și va transporta aproximativ 80 de milioane de tone de petrol pe an, un milion și jumătate de barili pe an spre piețe est-asiatice.

Lacul Baikal, mai prețios decât petrolul

Anii de dispute asupra rutei acestei conducte par să fi luat sfârșit cu două luni în urmă, urmând, se pare, să treacă la doar câțiva metri de malul bătrânului lac Baikal – care găzduiește sute de specii rare de pește și de plante.

În încercarea lor de a stopa acest proiect, militanții ecologiști au manifestat în această primăvară în mai multe orașe din Rusia. La Irkutk, oraș situat în nordul punctului de unde va porni conducta și în același timp cel mai mare oraș din apropierea lacului Baikal, au ieșit în stradă cel puțin 5.000 de persoane, printre care nu s-au numărat doar manifestanții prezenți de obicei la asemenea evenimente. Tineri ce purtau măști de gaze și femei în vârstă, care purtau pancarte inscripționate chiar de către ele cu sloganul “Å¢ineți conducta departe de Baikal” au mărșăluit, în vreme ce oamenii erau invitați să semneze o petiție adresată președintelui Vladimir Putin, prin care i se cerea acestuia să se mute ruta conductei departe de lac.

Timp de o lună, manifestanții au mărșăluit în mai multe orașe, fluturând pancarte cu sloganul “Baikalul este mai prețios decât petrolul”. La 1 aprilie, la Moscova, peste 100 de activiști ecologiști au pichetat birourile Transneft, compania de stat care va construi conducta. Mass-media rusă, controlată în cea mai mare parte de către stat, a ignorat în cele mai multe cazuri aceste proteste, ecologiștii având astfel dezamăgirea că mulți dintre ruși să nu afle despre existența mișcării anti-conductă. La mijlocul lunii aprilie, când legislatorii au demarat acțiunile pentru ridicarea interdicției de construcție în apropierea lacului, membrii Valului Ecologic Baikal, Mișcarea Baikal și alte grupuri ale societății civile care s-au opus companiei Transneft au simțit, probabil, că totul era pierdut.

Fereastra către Asia

Ideea construirii unei conducte prin Siberia, către est, ce ar constitui o “fereastră către Asia”, a apărut încă din timpul perioadei sovietice, însă la momentul respectiv a avut prioritate construirea liniei ferate. Ani mai târziu, un tânăr om de afaceri, Mihail Hodorkovski, a readus la viață acest plan, iar iî iunie 2002, compania sa petrolieră, Yukos, a semnat un acord preliminar cu Corporația Națională Chineză a Petrolului (CNPC), acord privitor la construirea unei conducte din rafinăria companiei Yukos din Angarsk (aflată la o distanță nu foarte mare de Irkutk) spre orașul chinez Daqing. Președinții rus și chinez au participat la ceremonia de semnare a acestui acord, care a avut loc la Sankt Petersburg; acest acord urma să furnizeze 30 de milioane de petrol pe an Chinei și să aducă 60 de miliarde de dolari bugetului de stat rusesc, în decurs de 25 de ani.

Planificatorii de la Kremlin au început atunci să gândească la o scară mai mare. De ce nu ar construi o conductă mai lungă, trimițând-o până la Oceanul Pacific, în apropierea portului Vladivostok, de unde ar putea fi transportat petrolul spre Japonia și chiar mai departe? Compania particulara Yukos a stabilit un traseu spre mare, în vreme ce compania de stat Transneft a realizat un studiu de fezabilitate pentru o altă rută. “Fereastra” a fost curând închisă, în mare parte din cauza îngrijorărilor stârnite de oamenii de știință ce se ocupau de mediu.

Cadou chinezesc

În toamna anului 2003, Minsterul rus al Resurselor Naturale s-a opus atât rutei sudice propuse de Yukos, cât și traseului nordic al companiei Transneft. Yukos și-a pierdut apoi liderul – Hodorkovski a fost arestat și condamnat să ispășească o lungă sentință în închisoare. Compania sa a suferit o puternică lovitură, fiind forțată să plătească o serie de impozite, care au împins-o spre faliment. Transneft a început schițarea unei noi rute a viitoarei conducte, menite să furnizeze petrol Chinei și întregii piețe asiatico-pacifice.

Potrivit noului plan Transneft, conducta începe în Taiset, la nord de Irkutk. De acolo, ea se va îndrepta spre Est, către Skovorodino – în regiunea Amur, schițând apoi un arc spre Portul Perevoznaia, la Oceanul Pacific. Menținând propunerea companiei Yukos pentru o conductă directă din Siberia spre China, acest plan presupune o ramificare a conductei spre Skovorodino, peste granița chineză, având aceeași capacitate de a transporta 30 de milioane de tone de petrol pe an.

Compania Transneft plănuiește să finanțeze secțiunea Taiset-Skovorodino a conductei, emițând obligațiuni în valoare de 5 miliarde de dolari și împrumutând 1,6 miliarde de dolari. Anunțând încheierea acordului în luna martie, președintele Transneft, Semion Vainstok, a declarat că CNPC va achita întregul cost al studiului de fezabilitate (400 de milioane de dolari), precum și construirea ramurii de pe teritoriul Rusiei, acesta fiind un “dar” din partea Chinei.

Protestul

Toate planurile de transportare al petrolului din Siberia s-au lovit atât de condițiile aspre ale mediului și ale climei cât și de problema Lacului Baikal – o minune a Naturii, lung de 600 de kilometri și bătrân de 25 de milioane de ani, care “blochează” cele mai convenabile drumuri spre Est.

La începutul acestui an, compania Transneft a așteptat semnalul aprobării Moscovei pentru a demara construirea conductei din Taiset spre capătul nordic al Baikalului, de unde s-ar desfășura în paralel cu malul lacului, pe o distanță de aproximativ 60 de kilometri, pe un teren predispus la cutremure; conducta s-ar afla la doar un kilometru distanța de lac. Gravitatea consecințelor unor posibile scurgeri ale conductei a determinat comisia pentru protejarea mediului să emită un raport negativ pe marginea proiectului, în luna ianuarie. Însă au fost aduși 34 de noi experți în comisie, iar la 6 martie proiectul Transneft a fost aprobat. Acest demers a provocat indignarea unor organizații precum Greenpeace sau World Wildlife Fund (WWF) și chiar a oamenilor de știință ruși.

Mihail Grachev, directorul Institutului Limnologi din cadrul Academiei Ruse pentru Științe din Irkutk, a declarat în mod public ca printre membrii comisiei nu s-a numărat nici un expert în Lacul Baikal. Kirill Levi, director-adjunct al Institutului pentru Studierea Scoarței Terestre din cadrul aceleiași universități, a afirmat că respectiva conductă este necesară, însă că cei care o vor construi trebuie să ia în considerare faptul că natura va fi întotdeauna mai puternică decât omul.

În condițiile în care conducta se va afla atât de aproape de malul lacului, petrolul eliberat în urma unei scurgeri ar putea ajunge în apa Baikalului în doar 20 de minute, a explicat Levi, iar o treime din surpafața lacului ar putea fi contaminată înainte ca locul producerii scurgerii să fi fost identificat. Organizațiile ecologiste ruse au subliniat faptul că au existat 11 accidente în activitatea conductelor petroliere ale companiei Transneft, în anul 2004, și 12 asemenea accidente, în anul 2005.

Ruta alternativă

În vreme ce Kremlinul cumpănea diversele interese implicate în această dispută, un grup de oameni de știință, membri ai Academiei Ruse, care au declarat că înțeleg importanța construirii unei conducte petroliere ce ar uni Siberia de Oceanul Pacific, au creat o rută alternativă, de-a lungul malului râului Lena, situat la nord de lacul Baikal. Această rută ocolește lacul și trece printr-o zonă cu activitate seismică scăzută, potrivit lui Felix Letnikov, membru al Institutului pentru Studierea Scoarței Terestre. Mai mult, “această rută este mult mai profitabilă din punct de vedere economic, întrucât conducta ar avea acces direct la gazul nordic și la depozitele de gaz din regiunea Irkutk și din teritoriile sudice din Iakutia”, explică el.

Transneft a obiectat că alegerea acestui traseu ar amâna realizarea proiectului, ar necesita efectuarea unui studiu de fezabilitate ce ar costa 200 de milioane de dolari și ar crește costul total cu peste un miliard de dolari.

Inițial, compania Transneft estimase costurile totale la aproape 12 miliarde de dolari, iar această estimare va crește cu siguranță, în mod special în urma evenimentelor din luna aprilie.

“Această rută este mult mai profitabilă din punct de vedere economic, întrucât conducta ar avea acces direct la gazul nordic și la depozitele de gaz din regiunea Irkutk și din teritoriile sudice din Iakutia”, Felix Letnikov,

membru al Institutului pentru Studierea Scoarței Terestre

Transitions Online