Cetatea care a dus Saschizul în patrimoniul UNESCO
Cetatea țărănească ce domină și acum Saschizul este încă o dovadă a framântărilor epocii medievale în acest colț de lume. Construită pe un deal împădurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, fortificația a fost ridicată în secolul al XIV-lea cu scopul de a-i proteja de invazii pe locuitorii din Saschiz și din alte șase comune alaturate, care au ajutat la construirea ei.
Și cetatea este opera comunității germane din zonă, de aceea trebuie remarcat specificul acestui loc de refugiu în condițiile în care majoritatea fortificațiilor săsești au fost ridicate în jurul bisericilor din centrul așezării. Lucrările au început în anul 1347, după cum indică o inscripție de pe zidul de NV al cetății. Tot în zidul de incintă (înalt de 7-9 metri) au fost inserate și cele patru turnuri de colț și cele două de poartă, toate cu funcții de supraveghere și de apărare. Denumirile acestor turnuri (Turnul Școalei, Turnul Muniției, Turnul Voievodal, Turnul Preotului, Turnul Porții și Turnul de Pază) reflectă buna organizare a comunității. În interiorul cetății se afla o capelă, din care astăzi nu a mai ramas decât o ruină. Singura urmă intactă este fântâna, adâncă de 65 de metri, care se spune că face legătura, printr-un tunel subteran, între incinta cetății și centrul comunei Saschiz.
Ca stil arhitectonic, cetatea aparține perioadei de trecere de la stilul romanic la cel gotic (este terminată în secolul al XIV-lea), fapt confirmat de acoperișul într-o singură pantă și de gurile de tragere prevăzute cu o grindă din lemn, care se putea roti pentru a putea înlesni ochirea cu ghiulele și arcuri cu săgeți. Detaliile tehnice sunt însă depășite de frumusețea ruinei care își proiectează silueta fantomatică printre copacii de pe marginea drumului de acces, invitând călătorii să-și elibereze imaginația printre zidurile ei.
Datorită valorii inestimabile a cetății, comuna a fost inclusă pe lista de fortificații săsești din patrimoniul UNESCO, în anul 1999.
