Sfântul Nicolae, patronul nevoiașilor și bucuria copiilor

Sfântul Nicolae este o prezență foarte veche la români și marchează un moment deosebit al anului, mult așteptat atât de copii, dar și de adulți: începutul frumoaselor sărbători de iarnă.

Sfântul Nicolae a trăit pe vremea împăraților romani Dioclețian și Maximilian (284-305). Născut la Patar, oraș al Lyciei, dintr-o familie bogată și profund creștină, s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. Rămas orfan de la o vârstă destul de tânără, a dispus de toată averea părinților săi ajutându-i pe cei săraci și întemeind mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei. A ajuns episcop de Myra Lyciei printr-o providențială întâmplare. Murind episcopul locului, cei adunați pentru a-i alege un succesor nu au reușit să se pună de acord asupra unei persoane și, pentru a pune capăt neînțelegerilor, au hotărât că va fi episcop cel care va intra primul în biserică în ziua următoare. După obiceiul său, Nicolae a intrat dis-de-dimineață în biserică și a rămas surprins de voința concetățenilor săi de a-l alege episcop.

De unde a început povestea darurilor

Cea mai cunoscută poveste despre el este cea legată de modul în care a ajutat trei fete harnice, dar sărace, să se mărite, punându-le noaptea în șosete câte o punguță cu aur, drept zestre. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să le vândă, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa. Noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reușit să se mărite curând. La fel a făcut « Moș » Nicolae și în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor. La noi, în fiecare an, seara de 5 decembrie este foarte importantă pentru copii. Ei își pregătesc cu grijă ghetuțele și cizmulițele, le curăță, le lustruiesc și le așează lângă ușă. Moș Nicolae vine pe la geamuri, noaptea, vede copiii care dorm și sunt cuminți și le lasă daruri – dulciuri sau fructe. Tradiția spune că Moșul aduce odată cu darurile și crenguțe argintii. Părinții își avertizează copiii că, dacă nu vor fi ascultători, vor primi numai crenguțele, de aici vine asocierea cu nuielușa… Sfântul Nicolae este patronul spiritual în Olanda, Rusia, Grecia, Sicilia, Lorraine (Franța) și în multe orașe din Germania, Austria, Elveția, Italia și Belgia. Sfântul Nicolae este cunoscut ca prietenul și protectorul comercianților, săracilor, marinarilor, bucătarilor, calătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici și al școlarilor.

Tradiții în popor

Iarna, se spune în popor, începe de Sfântul Nicolae, când moșul își scutură barba albă. De ziua lui se fac vrăji, farmece și preziceri despre cum va fi vremea în anul următor; se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă și dacă acestea vor înflori de Anul Nou, se spune că livezile vor avea rod bogat. În Transilvania este cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară, fiind cel mai popular sfânt din zonă. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de ”Moș Neculai” și până la obiceiurile și legendele diferențiate de la sat la sat.

Blândețea Sfântului Nicolae

“Sfântul Nicolae este un model de milostenie față de nevoiași, un slujitor efervescent al Bisericii care nu a acceptat compromisuri când a fost vorba de apărarea dreptei credințe. Este remarcabil prin blândețea sa. Sfinții sunt modelele noastre de viață, etaloanele noastre pământești, legătura noastră cu cerul. Învățăm că datorită practicării virtuților, sfințenia este accesibilă tuturor. Citeam undeva o pildă despre un copil care a mers la Biserică însoțit de bunica sa. Și intrând în Biserică, acesta a rămas impresionat tare mult de vitraliile prin care în Biserică pătrundea o lumină blândă, parcă venită dintr-o altă lume. Mai târziu, student la Teologie, i s-a pus întrebarea: Ce reprezintă sfinții pentru noi? Cu gândul la copilărie a răspuns: Sunt cei prin care lumina strălucește”.

Preot Alin Todoran, parohia Lechincioara, comuna Șincai

Arina MOLDOVAN