Uncategorized

Evul mediu de lânga noi

La nici trei kilometri de Târgu-Mures, mai multi locuitori ai comunei Livezeni stau în conditii greu de închipuit. Peste o suta de persoane se îngramadesc în câteva cocioabe insalubre la un loc cu pisici, câini si sobolani. Fara energie electrica sau canalizare, oamenii traiesc precum în Evul Mediu.

Am ajuns acolo la “invitatia” unui localnic ce-si face veacul pe la containerele de gunoi de lânga blocul în care locuiesc: “Sa vedeti si dumneavoastra în ce conditii stam.”

Dupa primii pasi facuti prin noroiul dintre case ma tabara o haita de câini pe jumatate salbaticiti. Bat atent în retragere si un pic lipseste sa nu fiu înhatat. Ma salveaza o tigancusa balaie si rumena-n obraji. O cheama Dalia. Se ofera sa-mi fie ghid si translator. Primii localnici carora ma prezinta sunt chiar parintii si fratii ei. Intru fara prea mare tragere de inima într-o ciudata alcatuiala de pari, chirpici si nylon pe care ei o numesc pompos „casa”. Înauntru e o caldura de-ti dai duhul si o mizerie de nedescris. “Si cum puteti, mai oameni buni, sa stati zece insi într-o camaruta asa de mica?” întreb nedumerit. Ca la un semnal încep toti sa mi se plânga într-un jalnic si staruitor vuiet, iar eu îi ascult atent cu ochii numai la usa.

Urmatoarea casa la care ne conduce Dalia e a unchiului ei, un barbat mustacios si guraliv a carui vârsta nu pot nicicum s-o aproximez. Îmi spune mândru ca el e singurul din tiganie care lucreaza. E asistent me­dical.

„Asistent medical??? Cum vine asta?” îl descos banuitor.

„Pai mama e paralitica si eu îi sunt însotitor.”

„Aha”, ma dumiresc, „Si ceilalti din ce traiesc?”

„Din gunoaie, domnu’ sef ” si vuietul jalnic si plângator se aprinde si mai cu foc.

În jur e un tablou apocaliptic. Cocioabele putrede stau sa cada dintr-o clipa în alta. Peste tot sunt aruncate gunoaie iar printre ele câteva gaini hamesite scurma salbatic dupa ceva de mâncare. Ma uit împrejur si nu vad nicaieri nici un WC. Deodata o banuiala sumbra îmi întoarce stomacul pe dos. Pe pragul celui mai amarât bordei se încalzesc la soare o femeie si câtiva copii. Sunt toti schilozi. „Asa s-au nascut toti, niciunul nu e zdravan”, îmi explica Dalia.

Când ma pregatesc sa plec, un barbat vânjos si foarte sfatos ma opreste. E un fel de vornic al sinistrului asezamânt. „Domnu’sef, sunt sigur ca nici dumneata n-o sa rezolvi nimic pentru noi. A fost aici si primaru’ si-un consilier de la oras, acum ai venit si dumneata si tot degeaba. Noi tot murim de foame. Sa stii tu de la mine, ca voi toti astia domnosi de la oras sunteti niste comunisti, ca nu va pasa si de amarâti!”

Allain CUCU

Din datele Agentiei Nationale pentru Rromi

privind locuirea în România reiese ca:

• 31% din rromi traiesc în conditii foarte proaste, iar marimea locuintelor lor este foarte mica;

• 43% dintre case sunt facute din chirpici;

• 36% au fost facute înainte de 1990;

• 17% dintre ele au doar o camera, 42% doar doua, 59% folosesc bucataria si pe post de dormitor;

• 87% nu sunt racordate la reteaua de gaze;

• 13% la reteaua de curent electric, 85% nu au canalizare, 85% sunt încalzite cu ajutorul sobelor;

• doar 13% au acces la apa potabila;

• 10% nu au WC si în 81% din cazuri acesta este situat în curte;

• 24,7% dintre rromi nu au un act valid de închiriere sau contract de proprietate pentru casele în care locuiesc, iar 4% au unul, dar nu e validat.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close