Coada disperarii, în ploaie si frig, pentru un loc de munca
Ca sa fie siguri ca vor obtine un loc de munca, sute de mureseni au început sa pazeasca usa de la intrarea în Casa de Cultura a Studentilor Mihai Eminescu din Târgu Mures, cu câteva zeci de minute mai devreme de deschiderea bursei locurilor de munca. Nu numai tineri, ci si persoane trecute de 45-50 de ani. Curând pe treptele Casei de Cultura vedeai mai mult persoane înaintate în vârsta, disperate sa îsi gaseasca un loc de munca.
De la un timp, dupa atâta stat în asteptare pe treptele imobilului, câteva femei se tot lasau de pe un picior pe altul, zgribulite fiind si de frig, dar si de picurii de ploaie, schimbând impresii între ele. „Mai dureaza mult pâna se deschide? Sper sa îmi gasesc cevaâ€, i-a spus suratei ei, îngaimând ceva si de târgurile de joburi la care a mai fost de la începutul anului fara rost. Ce sa-i faci asa sunt vremurile. Mai încolo, un barbat suda de zor la o tigara, schimbând câteva cuvinte cu amicul lui. Lume nervoasa, disperata, cufundata în gânduri fiecare cu durerile lui. Asta vedeai la tot pasul, pe oriunde te învârteai.
Start la bursa ca la zahar si ulei
În jur de ora 9.00 angajatii Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Mures au dat unda verde bursei, toti îmbulzindu-se la usa de la intrare, ca o turma de oi sa iasa afara din tarc. Imaginea era asemanatoare cu cel de la deschiderea magazinului din Dâmbu, unde sute de mureseni s-au înghesuit pentru zahar si ulei gratuit.
Doar câte cinci sase persoane puteau intra la început. „Ca sa aiba timp sa vada ofertele, sa vorbeasca în liniste cu angajatoriiâ€, ne-a lamurit sefa de la AJOFM Mures, plimbându-se de colo colo sa vada daca totul e în regula.
Liniste nu a fost mult timp, doar avalansa de oameni de la intrare se împingeau care sa intre primii, nu cumva sa li se sufle de sub nas vreun loc de munca, iar paznicul de la usa, saracul nu facea fata la atâta populatie. Degeaba le explica „Câte cinci, sase persoane va rog. Dumneavoastra nu mai puteti intra. Gataâ€, românul tot român este. Nu are civilizatie când vrea ceva.
Au intrat, au facut turul târgului sa vada ce este si într-un final, unii ba erau nemultumiti ca nu si-au gasit în domeniu, altii ar fi facut orice numai sa gaseasca ceva. „As vrea sa îmi gasesc un loc de munca, fac orice, chiar sunt disperata. De doi ani îmi caut ceva de lucru. Ma mai duc sa fac curatenie pe la familii din când în când, dar asta nu-mi ofera o stabilitate, pentru ca nu mi se adauga la anii lucrati pentru pensieâ€, s-a plâns Elena David, o doamna de 50 ani, ce are munciti pe cartea de munca 26 de ani.
De altfel, acesta este raspunsul pe care îl primeai indiferent de persoana careia i te adresai, la cei peste 40 de ani, cu zeci de ani de experienta în spate.
„Multumim, va anuntam noiâ€
Curând toti se împingeau, îsi faceau loc sa înainteze cu greu, parca te simteai într-o cutie de conserva cu sardele în marea de oameni.
Barbatii au tabarât ca o turma scapata de sub control spre mesele angajatorilor cu oferte pentru muncitori necalificati, zidari, dulgheri. Povestile despre fiecare curgeau râuri râuri, ce stiu ei sa faca, disponibilitatea pe care o au pentru un loc de munca. Angajatorii ascultau, întrebau, cântareau raspunsul, le cereau CV-urile dupa care îi anunta. „Pai va sunam noi†sau „Multumim, dar avem nevoie de oameni cu experienta în domeniuâ€. „Pâna acum am stat de vorba cu vreo cinci angajatori, dar cred ca din cauza vârstei toata lumea spune ca o sa ma aiba în vedereâ€, a spus Ioan Anton, un somer de 47 de ani.
Bursa din acest an a adunat doar someri care cautau orice, din disperarea de a gasi un loc de munca, acceptând salarii mici, fata de anii trecuti când printre participanti erau si oameni care cautau sa îsi schimbe locul de munca sau salarii mai mari.
