Cocteil de vara
În luna lui Gustar, ca la un semnal, aproape întreaga Europa intra în vacanta. Rotite într-un sistem bine uns al societatii globale de consum, o mare parte din populatia activa îsi azvârle deodata jugul cravatelor ori al pantofilor cu toc, mastile zâmbetelor profesionale de peste an, în cel mai bun caz, ori tâfna, acreala si furiile, tot profesionale, în cazul sefimii autohtone, si se arunca în slapi si în bermude. Spre destinatii cât mai exotice, cât mai îndepartate, cât mai all inclusive afluiesc, pâna la ambuteiaj, reveriile de vacanta. Am fugi oriunde de rutina si spasmele de zi cu zi, iar, din fericire, în plina industrie a turismului acest lucru se prea poate; am fugi oriunde de noi însine, de fapt, dar din nefericire, existential vorbind, acest lucru chiar nu se poate. Ne-am ascunde dupa deget pentru un scurt rastimp, fara a mai fi atenti, oricum nu suntem, la ceea ce se întâmpla în lume, renuntând cel putin la a ne mai preface îngrijorati de stirile de pe mapamond, desi stim ca iluzia nu are cum sa dureze. Caci, invariabil, tot ceea ce trebuie sa se întâmple în lume se întâmpla, chiar si când noi suntem plecati. Clubul Bilderberg, de pilda, nu cred ca are vacanta.
Asa ca si vara aceasta de abia ne mai încapem în pielea încinsa de soare si racorita în mare sau în orice alte fluide, aciuiati în cine stie ce insule ori sub un copac în fundul curtii, în timp ce spectacolul lumii e în plina desfasurare: Olimpiada din Beijing cu maiestuoasa ceremonie de deschidere, un regal vizual de sinologie, lectie spectaculara despre una dintre cele mai vechi si mai bogate civilizatii ale umanitatii, pusa în scena si instrumentata cu abilitate de regimul politic controversat al Chinei, care a pus astfel surdina, pentru o vreme, conflictului din Tibet. Apoi, razboiul subit din Georgia, izbucnit cu premeditare în plina Olimpiada, asa cum multiple alte editii din istoria moderna a acestui fenomen sportiv global au mai fost strafulgerate de notele stridente ale politicii internationale. Vedem acum o demonstratie de forta ruseasca, cinic avertizatoare asupra disputarii zonelor de influenta, ca într-un nou razboi rece, între aparent unica superputere mondiala a SUA si a fortelor NATO, si Ursul slabit dar înca în vâna de la Rasarit, pe linia de demarcatie a pretioaselor resurse petroliere, în plina criza globala, ale Caucazului.
În vreme aceasta, acasa, în regimul lui vara-nu-i-ca-iarna, ne dam de ceasul mortii si nu prea din cauza caniculei panicard trâmbitata de massmedistii aflati la datorie, dar cu mintea intrata demult în vacanta, cu efectele inundatiilor din Moldova si tristetile nevolnice ale sinistratilor, cu lupta politica cu morile de vânt ale coruptiei, editia de vara, cu mentalitatea noastra de ne-învingatori, pagubos fatalisti chiar si atunci când suntem totusi câstigatori într-o mare competitie sportiva a lumii. Aur la judo si canoe, pâna acum, bronz la gimnastica, toate feminine, discipline sportive în care am excelat multi ani, aflate acum într-un usor sau mai pronuntat recul, dar mereu facute invizibile de nesfârsitele telenovele despre destul de jigaritul ca performanta sport rege autohton.
Iar dincolo de toate acestea, spiritul vacantei ne aduce o irepresibila dorinta de dis-tractie, de dis-tragere, de rupere de ritm, de a uita de noi însine si altfel decât o facem pe parcursul anului. Ori, dimpotriva, de a ne regasi pe noi însine, unii pe altii, de a ne ajunge, macar putin, din urma. Astfel încât, oriunde vom fi fiind, sa putem spune ca am avut o vacanta memorabil reusita. Sau mai putin.
Sid NEDEEA
