Comuna Rușii-Munți, păstrătoare de tradiții
Crucița Crișan este instructorul ansamblului „Cununița” din Rușii-Munți, totodată este una dintre persoanele de seamă ale comunei, cea care se zbate pentru a ține vii tradițiile și obiceiurile locale.
Rep.: În prag de zi națională, cu ce manifestări se pregătește comuna Rușii-Munți?
Crucița Crișan: La noi în comună este o tradiție de ani de zile de a sărbători Ziua NațioÂnală a României. Astfel, împreună cu Consiliul Local în fiecare an se depun coroane de flori la cimitirul eroilor iar elevii școlii Generale „Dănilă Stupan” prezintă cântece, poezii, dansuri iar în acest an se organizează și un concurs pe tema Unirii. Pentru noi este deja o tradiție ca această zi să fie marcată.
Rep.: Mai au locuitorii comunei tradiții și obiceiuri?
C.C.: Bineînțeles. Sunt cele de Crăciun și Revelion. „Turca” și „Steaua” specifice Crăciunului. La „Turcă” se adună mai mulți feciori, fiecare cu rolul lui. Unul dintre ei joacă „Turca” altul cântă la fluier, iar restul se ocupă de strigături și urări de bine. Colindatul începe de la preotul satului, continuă la primari și profesori iar mai apoi pe la restul sătenilor. Colindătorii se colindă între ei, începând cu fetele, pe care mai apoi le i-au cu ei continuând colindul până în zori de zi. De Anul Nou se umblă cu „Plugușorul” și Sorcova”. Sărbători de peste an ar fi „Cununa Spicului de Grâu”, care este un obicei de muncă. Claca de secerători, la sfârșitul serii, fac o cunună din spicele de grâu pe care o așează pe capul unei fete frumoase aleasă cu grijă. Fata va trece cu cununa pe cap prin sat, iar feciorii de după porți o vor uda, la fel și cununa, în semn de prosperitate și belșug, pentru o recoltă mai bună. La urmă se merge la gazdă și se dă cununa în schimbul unei petreceri cu joc și voie bună. Ar mai fi ca sărbătoare de peste an Măsuratul oilor.
Rep.: Spuneți-mi un obicei care a dispărut cu totul din comună?
C.C.: Un obicei care a dispărut este „Vergelul”, obicei de Anul Nou. Se punea de joc și se tocmeau muzicanți. În Ajun de Anul Nou, toți oamenii satului împreună cu fetele și feciorii și părinții acestora se adunau la un loc, aduceau mâncare și băutură iar înainte de ora zece se juca roata, unde se punea în colac o cupă cu jinars și se juca până la terminarea acestuia. La roată se băgau toți bătrânii satului, pentru a putea bea și ei alături de tineret. Cum acest obicei nu mai
există, l-am cules de la Emil Stupar și împreună cu copii de la „Cununița” v-a fi pus în scenă, încercând să reînviem acest obicei.
Rep.: Locuitorii comunei simt dispariția unor obiceiuri?
C.C: Noi încercăm tot timpul să-i mobilizăm prin evenimente specifice zonei, pentru a nu se simți lipsa. Localnicii comunei sunt dornici să-și vadă obiceiurile și tradițiile puse în scenă și se mândresc cu acestea.
Rep.: Cum se pot conserva obiceiurile rămase?
C.C.: În primul rând printr-o culegere, pe care m-am gândit să o aduc la lumina tiparului. Dar și prin interesul oamenilor pentru că avem un muzeu al satului unde există foarte multe costume populare foarte vechi.
Codruța POP
