“Vechiul sat românesc avea sărbătorile mai pure”

Gheorghe Chira, primarul comunei Breaza: De 1 Decembrie nu pot să spun că organizăm ceva special, la nivel de localități pentru că suntem și noi implicați în alegerile din 30 noiembrie, dar pot să amintesc că fiecare cetățean al comunei își arborează în fața casei drapelul național. Bineînțeles că la școli profesorii fac cu elevii manifestări legate de aniversarea celor 90 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, recită poezii și fac concursuri de pictură cu tema Unirii. Pentru mine personal, fiind și din zona Transilvaniei, bineînțeles că are o mare însemnătate această zi sfântă. Din păcate nu voi putea să sărbătoresc în familie, ținând cont că suntem implicați ca organizatori ai acestor alegeri parlamentare, iar data de 1 va fi ziua în care probabil vom cugeta la ceea ce am votat în 30 noiembrie. Celor peste 2600 de locuitori ai comunei indiferent de naționalitate, pentru că noi avem o structură mixtă, români și maghiari în proporție de 50 %-50%, le doresc sănătate, să fie uniți în continuare, să conviețuiască în armonie și înțelegere. Le urez la mulți ani, să își petreacă ziua alături de cei dragi și să se pregătească de sărbătorile de iarnă. Dintre sărbătorile tradiționale de iarnă la Breaza mai avem încă Balul Bobotezei, apoi la lăsarea postului, la etnicii maghiari, cu 6 săptămâni înainte de data când se anunță Paștele, se ține o sărbătoare mare, Fărșangul. Este un obicei vechi, de vreo 200 de ani, și are în centru ca element definitoriu, masca, rolul ei fiind de alungarea duhurilor rele din comunitate. Ei își arată obiceiurile pe care le-au avut ei din timpuri străvechi. Tinerii își pregătesc cu o zi înainte căruțele pe care le împodobesc cu ciucuri, hârtie colorată sau crengi de brad, după care defilează pe străzile comunei cu caii cu căruțele, iar seara sunt invitate rudele la un vin și la un kurtos-kalacs. Seara organizăm împreună cu primăria un bal al Fărșangului. Cu ocazia sărbătorii de Bobotează, înainte de bal, avem în fiecare an un spectacol cu piese de teatru, cântece de muzică populară, pentru că pe raza comunei avem două ansambluri vocale maghiare și românești, foarte talentate. Dacă ar fi să fac o comparație cum erau sărbătorile când erm eu copil și cele de acum le vezi altfel azi, cu alți ochi. Întradevăr, trecând prin viață, acum aș putea să spun că tinerii sunt mai liberi după aproape 20 de ani de la re­voluție, nu mai au aceleași înregimentări, dar parcă pe vremea noastră sărbătorile erau mai pure. E mai bine acum dintr-un anumit punct de vedere, dar mă doare faptul că cei care cunosc obiceiurile vechi nu se mai implică să le ducă mai departe. Pentru că dacă privim mai atent la lumea arhaică, cea a vechiului sat românesc, vedem că a avut întotdeauna regulile sale precise în ceea ce înseamnă raportarea omului la natură și Divinitate, de aceea nimic din se petrecea în interiorul comunității nu era la voia întâmplării.

Robert MATEI