Consulatul mitei

Mulți dintre maramureșeni plecați la muncă în Milano descriu atmosfera din Consulatul din Milano, instituția care ar trebui să le apere drepturile, ca fiind una în care mita plutește într-o atmosferă tensionată, întreținută de mai toți angajații. De la portarul, care te întâmpină cu aerele celui care decide cine are dreptul să intre în consulat, și până la cel poreclit “consulul-mită”: Mircea Gheordunescu, fostul director adjunct al SRI.

Mare parte dintre românii plecați să-și încerce norocul peste hotare s-au stabilit în Italia, țară în care au ajuns să formeze cea mai mare comunitate de străini. Cei mai mulți români s-au stabilit (mai mult sau mai puțin legal) în nordul peninsulei. Printre cei atrași de clima mediteraneeană, un număr semnificativ este reprezentat de maramureșeni (numai din Borșa se estimează că ar fi plecat peste 10.000 de români, după valul de emigrări orașul primind generic denumirea de “Micul Milano”).

Cei mai mulți români din străinătate au ales emigrarea gândindu-se la un trai mai bun. Au vrut să uite de salariul minim pe economie, de birocrație excesivă, de corupție, de șpăgi sau de micile atenții, element obligatoriu pentru a fi luat în seamă în instituțiile românești. Au plecat fără să se gândească la probabilitatea că, printre alte atribuții, ambasadele și consulatele nu se ocupă numai de promovarea valorilor românești. Cei care au ajuns în nordul Italiei au primit în plin, fără platoșa apărării, șocul corupției din instituția care ar trebui să le apere drepturile: Consulatul din Milano. În această instituție, cuvântul de ordine printre reprezentanții sistemului diplomatic românesc pare a fi mita.

Pentru a intra în Consulat trebuie să treci de portar, care are cota lui din suma totală.

Conform datelor afișate pe site-ul Ambasadei din Roma, Consulatul din Milano ar trebui să primească în audiență 20 de cetățeni pe oră. Cum criteriul selecției nu este reglementat, portarul devine primul om important din Consulat. Datorită acestui “merit”, omul și-a însușit dreptul de a percepe o taxă de intrare. Ai bani, intri, nu ai bani, stai afară. Se poate întâmpla să ai șansa să-l prinzi în toane bune, și te trece gratis pe o listă de așteptare. Dar vei aștepta mult și bine… Pentru că până să ajungi la portar trebuie să îmbătrânești la cozi infernale, dar o dată intrat în consulat, ți se pare “românește” ca mita să se oferă în sistem organizat.

Mită în sistem organizat

Mai mulți maramureșeni care locuiesc în Milano au descris GAZETEI aventura lor pe holurile Consulatului. Deoarece nu putem să le oferim siguranța că situația se va schimba și nu vor avea de suferit de pe urma mărturiilor, le vom păstra anonimatul. Raluca G. din Baia Mare povestește că: “prin luna mai a anului 2004, aveam nevoie de un carnet de sănătate pentru fetița mea care s-a născut în Italia. Pentru a obține acest carnet trebuia să mă prezint la consulat să o treacă pe pașaportul meu. Am reușit să intru în consulat după mai multe ore de așteptare, iar pentru serviciul solicitat am plătit la caseria consulatului 350 de euro. Am primit, în schimb, o chitanță de 50 de euro și mai pot justifica 35 de euro, taxă de poză. Pentru ce am plătit 350 de euro, nu mi-a spus nimeni.”

Este greu de crezut că Mircea Gheordunescu, consulul general, nu știe nimic din toate astea. C.S. este un alt băimărean care a fost nevoit să se confrunte cu degringolada din Consulat. El s-a prezentat la instituție pentru a solicita o procură prin care o împuternicea pe soția sa, aflată în România, să transporte dincolo de granițele țării, un copil minor. Pentru a evita listele de așteptare i-a oferit portarului 50 de euro. Pentru această sumă, portarul a preluat atribuțiile unui ghid. L-a dus pe băimărean la consul și la celelalte oficii.

Conform datelor prezentate pe site-ul Ambasadei din Roma, taxa pentru autentificarea unei procuri este de 45 de euro, iar pentru legalizare se mai plătește 30 de euro. Pe băimăreanul C.S amabilitatea l-a costat scump, deoarece pentru acea procură el a plătit 400 de euro. Pe lângă mita încasată riguros, personalul din Consulat nu se străduiește prea mult cu informarea concetățenilor pe care-i reprezintă în nordul Italiei.

“La intrare te întâmpină portarul cu apucături de vătaf. Tu nu ai nici un drept, trebuie să stai cuminte în rând și să accepți toate regulile lor. După ce am așteptat ore în șir la un rând infernal, ce seamănă foarte bine cu cozile la pâine de pe vremea răposatului, mi-au făcut o hârtie pe care nu am putut-o folosi. Aveam nevoie de o autentificare a certificatului de căsătorie și traducerea lui. Am plătit 70 de euro pentru acea autentificare, pe care autoritățile italiene nu mi-au acceptat-o pentru că nu era valabilă! Însă cei de la Consulat nu mi-au spus că actul pe care mi-l vor face și pentru care mi-au cerut 70 de euro nu e valabil! Până la urmă, care este rolul Consulatului, doar să ia banii de pe noi?”, se întrebă Traian G., un alt băimărean care s-a lovit de “serviciile binevoitoare” de la Consulat.

Se confirmă?

În vara anului 2004, la Mangalia, în cadrul unor manifestări dedicate românilor de pretutindeni, președintele unei asociații de români din Torino a denunțat activitatea personalului din Consulatul milanez. Dar situația a rămas la fel.

“Ministerul de Externe nu poate fi de acord cu aceste practici. Trebuie realizată o anchetă pentru a se observa dacă se confirmă cele spuse de nemulțumiți. Persoanele care au probleme trebuie să solicite o anchetă ministerului. Vă dați seama că nu se poate începe o anchetă fără o bază scrisă. Dacă se dovedesc a fi adevărate, cu siguranță ministerul nu va susține astfel de acțiuni. Dacă se iau bani, așa cum spun acele persoane, este o practică ilegală. Eu nu am auzit de astfel de probleme, dar nici nu țin de grădina mea”, a spus Cătălin Ioniță, purtător de cuvând în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Pentru cei de la Direcția Generală a Afacerilor Consulare, situația nu mai este o noutate. “Anul trecut, prin vară, tot în urma unor astfel de reclamații am realizat o anchetă la consulat, dar nu am reușit să confirmăm nimic. Rog persoana sau persoanele care au trecut prin o astfel de situație să ne scrie o

scrisoare, să ne trimită un fax sau chiar să trimită un mail. Să ne dea cât mai multe date. Cui au dat banii, pentru ce au plătit, cine a încasat. Acest subiect ne interesează în mod deosebit, dar avem nevoie de mai multe informații. Taxele de la Consulat trebuie afișate la intrarea în oficiu, doar sunt publice ca la orice instituție din țară”, a spus Cristian Gaginsky, directorul Direcției Generale a Afacerilor Consulare.

Cu toată reforma începută de Ministerul Afacerilor Externe, au rămas în fotolii destui reprezentanți ai clientelismului politic care reușesc, fără prea mult efort, să facă România de rușine. Este greu de crezut că o anchetă nu ar scoate la iveală toate găinăriile care au loc în Consulat. Dacă vorbim de o vizită anunțată, atunci cu siguranță cei de la consulat vor mătura mizeria sub covor și vor ieși curați ca lacrima. Însă cine este coordonatorul acestui sistem al rușinii diplomatice, citiți în caseta despre Mircea Gheordunescu, fostul adjunct al Serviciului Român de Informații.

Mihaela MIHALEA

Cine este consulul din Milano?

Mircea Gheordunescu. și-a început cariera ca profesor de fizică la liceul “Spiru Haret” din București. Conform informațiilor din “Armaghedon” (listă a deconspirării securiștilor), a fost informator al Securității până în 1989. Simțind suflul nou adus de evenimentele din decembrie ’89, trece în tabăra adversă și se alătură Partidului Național Å¢ărănist Creștin-Democrat, ca un adevărat adept al anti-comuniștilor. Prin intermediul PNÅ¢CD a ajuns director adjunct la SRI, rezistând și în timpul lui Virgil Măgureanu, și al lui Costin Georgescu și al succesorului acestuia, Radu Timofte. Se spunea că Timofte a renunțat la serviciile lui Gheordunescu după ce l-a obligat să-și ceară eliberarea din funcție, pe motive de sănătate. În realitate, conform decretului prezidențial semnat de Ion Iliescu în 12 noiembrie 2001, Gheordunescu a fost eliberat din funcția de adjunct SRI “la propunerea directorului SRI”. Se pare că “boala” de care s-a spus că suferă Gheordunescu poate fi tratată cu ajutorul privilegiilor de consul. În activitatea diplomatică s-a remarcat prin lipsa de organizare și corupția consulatului pe care-l conduce.