Copilărie furată

Abandonul este o problemă a societăţii care lasă sechele greu de şters

Tot mai mulţi copii ajung în Centrele de plasament. Din păcate, oricât de bune ar fi condiţiile, aceştia suferă din cauza lipsei unei familii adevărate. În curând însă, centrele de plasament se vor desfiinţa, locul lor fiind preluate de cele de tip familiar.

În noile condiţii copiii vor beneficia de o mai mare atenţie, cel puţin asta e ideea. Se vor alcătui programe individualizate, în funcţie de nevoile fiecărui copil în parte. Va fi un pas important pentru ei având în vedere faptul că unii au avut parte de un tratament inuman, iar condiţiile de acasă sunt precare.
La nivelul judeţului Mureş există 7 centre de plasament (două la Târgu Mureş şi câte unul la Miercurea Niraj, Luduş, Sighişoara, Zau de Câmpie şi Reghin). În curând însă, acestea îşi vor închide porţile, iar până în 2007 locul lor va fi preluat de centrele de tip familial.
Deocamdată sunt trei astfel de centre: “Perseverenţa”(unde sunt copii cu nevoi speciale), centrul de zi “Rozmarin” (care se ocupă de copii abandonaţi, sau care provin din familii foarte sărace), şi un centru maternal pentru mamele aflate în situaţii dificile. Construirea acestor centre a fost posibilă datorită programului FARE. Suma obţinută prin acest program se ridică la valoarea de 1 milion 168 de mii 349 de euro.
Copii care ajung în aceste centre au fost fie abandonaţi, fie provin din familii cu situaţie materială precară şi nu-şi pot permite să-şi crească copii.
Cei de la centrul “Rozmarin” provin din familii foarte sărace. Dacă acum un an marea majoritate a copiilor proveneau din familii de rromi, acum proporţia a scăzut, ajungând la 50 la sută. Situaţia copiilor nu este deloc de invidiat. Lipsa banilor şi a grijii părinteşti şi-a lăsat amprenta asupra dezvoltării psihice normale a acestora. “Copii sunt marcaţi de situaţia de acasă, unde de obicei domină certurile, bătaia şi lipsa de mâncare. Mulţi din cei care au venit aici nu ştiau ce este un tort sau o zi de naştere. Pentru ei, meniul zilnic consta din slănină, cartof şi unsoare. Avem chiar şi copii de 14-15 ani, analfabeţi şi pe care ne-am străduit să-i educăm, astfel că în decurs de un an aceştia ştiau să scrie şi să citească” a declarat Bogdan Cristian, şeful Centrului de zi “Rozmarin”.
Copii din vechile centre de plasament nu sunt atât de norocoşi. În aceste locuri atmosfera unui cămin adevărat abia dacă se poate percepe şi nici condiţiile nu sunt chiar atât de bune. “Copii de aici sunt de obicei abandonaţi de părinţi de la naştere sau mai găsim câte unul lăsat în faţa centrului sau în parcul din faţa acestuia. Sunt şi cazuri în care mama aduce copilul, pentru că situaţia materială nu permite creşterea acestuia, iar apoi nici nu mai vine să-şi vadă copilul. Oricum, lipsa unui cămin adevărat îi afectează cel mai mult” a declarat Kalakatroni Maria, directorul Centrului de plasament nr.1.
Centrul maternal de pe strada Salcâmilor este singurul de acest gen din judeţ. Acesta şi-a început activitateadoar din aprilie 2003, dar deja funcţionează la capacitate maximă. Aici găsesc refugiu mame aflate în situaţii disperate (fie au fugit de acasă, fie familia nu le mai acceptă). Prin intermediul centrului ele primesc consiliere psihiologică şi sunt ajutate să-şi găsească un loc de muncă. Însă nu toate mamele sunt dornice de colaborare, îngreunând aceste demersuri.
Problema copiilor abandonaţi este destul de vastă. Oricât de bune ar fi condiţiile de la centrele de plasament, lipsa unui cămin adevărat şi atmosfera de familie nu se poate asigura. Pe de altă parte numărul adopţiilor este în scădere, iar copii abandonaţi sunt tot mai numeroşi.

Cazuri grave

“Am avut un caz dificil, un copil ce a fost ţinut, de mama sa, trei zile într-un dulap şi nici măcar de mâncare nu i-a dat. Copilul când a venit la noi arăta ca o legumă, nu se putea orienta deloc în spaţiu şi abia ştia să vorbească. După ce a fost adus la noi, copilul a avut o evoluţie pozitivă şi asta într-un timp destul de scurt”, a declarat Bogdan Cristian, şeful centrului “Rozmarin”.