“Copile, tu mort ai fost şi ai înviat!”

În această săptămână, ZIARUL de Mureş începe o serie de  interviuri care au ca unic scop cunoaşterea „omului” din spatele „afişului”

Patronul a mai multor firme, vicepreşedinte al PNL Mureş şi cap de familie, Teodor Giurgea s-a născut de două ori

Carte de vizită

Teodor Giurgea, născut în 1958, în satul Tirimia, comuna Gheorghe Doja, judeţul Mureş a absolvit Şcoala Generală din localitate în 1973, Liceul în `78, a frecventat Facultatea la termen redus până în `79, a absolvit Facultatea de Mecanică, Secţia Automobile la Braşov, iar din 1982 activează în câmpul muncii. Primul loc de muncă a fost la Autobaza Turda iar după un an a fost mutat la ITA Mureş, unde lucrează şi astăzi. La Autobaza Mureş a trecut prin toate funcţiile, de la şef de birou la şef de serviciu, la director adjunct şi în prezent, director de firmă. S-a căsătorit în 1987, are două fete de 16 şi 17 ani eleve la Liceul Unirea şi respectiv Liceul Papiu.

Reporter: Daţi-mi trei calităţiÂ…
T.G: Sunt destul de conciliant, dar tenace în acelaşi timp şi sunt destul de consecvent.

Rep: Caracterizaţi-mi mediul de afaceri din RomâniaÂ…
T.G: Dacă vorbim de afaceri, avem de vorbit foarte mult. Eu am fost şi în alte ţări, am discutat şi am conlucrat, efectiv  şi cu alţi administratori şi manageri de firmă, dar în România este un mediu de afaceri destul de ambiguu. El se desfăşoară în baza oportunităţilor. În acest mediu sunt şi oameni de carieră şi de uzină, care ştiu să pună punctul pe ”i” şi ştiu să fie consecvenţi dar, din nefericire, cea mai mare parte, sunt afacerişti, care, dacă pot, într-un an câştigă cât să le ajungă toată viaţa, ceea ce este absolut fals şi periculos. În al doilea rând mediul de afacere din România nu este caracterizat şi nu este încurajat de guvernanţi indiferent care au fost ei, pentru a se dezvolta. El este caracterizat aşa: ai afacere trebuie să-ţi luăm banii şi după aceea, dacă mai poţi trăi, treaba ta. Din punctul meu de vedere taxele şi impozitele care se percep vizavi de firmele productive sunt exorbitante. Sigur, este drept să fie aşa, că un stat trebuie să întreţină partea inactivă a populaţiei prin taxe, impozite dări ş.a.m.d. dar asta trebuie să o faci într-un mod controlat.

Rep: Şi atunci, de ce mai faceţi afaceri în România ?
T.G: Nu vreau să mă afişez sau să mă rezum la vârsta pe care o am, aceasta fiind vârsta cea mai productivă dar, totuşi, la o vârstă de 46 de ani cu familie, cu părinţi, socrii, rudele, fraţiiÂ… Ca să te iei să mergi într-o altă ţară, să-ţi creezi o afacere, nu este foarte simplu. Trebuie să porneşti cu un capital. Astăzi în ţările occidentale care sunt supra-saturate, mediul de afaceri este sufocant pentru că acolo sunt cam de toate. Ele se vor orienta spre est, unde… zicea cineva: în România banii sunt pe jos numai trebuie adunaţi!
 
Rep: Ce e mai uşor, să ţii banii într-un cont sau să faci afaceri?
T.G: Asta e o întrebare speculativă dar, părerea mea, ca să ţii banii într-un cont trebuie să nu mai ai putere, energie şi potenţă de a face o afacere. Cei care au dorinţa să muncească, să producă, nici vorbă nu ţin banii în cont dimpotrivă, iau bani din conturile altora, iau credite şi fac afaceri.

Rep: Sunteţi liberal ca orientare politică. Sunteţi şi liber?
TG: Trebuie să definim bine ce înseamnă a fi liber pentru că sensul de liber sau cuvântul de liber se poate interpreta  în mai multe sensuri. Dacă e vorba de afaceri sunt liber, sigur respectând legislaţia, care chiar dacă, câteodată nu sunt de acord cu ea, există şi o respect ca atare. Sunt mulţi oameni de afaceri care nu o respectă, care o încalcă şi, din nefericire, sunt liberi, mai liberi ca noi cei care o respectăm. Sunt un om liber atât cât timpul îmi permite şi atât timp cât obligaţiile familiale şi profesionale îmi permit dar, libertatea mea totdeauna a fost una controlată, n-a fost una de faţadă şi n-a fost una depravată ci a fost una de bun simţ.

Rep: Aveţi două fete amândouă sunt eleve şi domnişoare, cum v-aţi caracteriza un tată de modă veche sau un tată liber sau libertin?
T.G: Orice părinte, tată sau mamă, în momentul în care dă naştere la copii, îşi asumă o responsabilitate foarte mare, ca să nu spun imensă. Responsabilitatea de părinte este una de speţă: ai făcut un copil  trebuie să fii conştient că acei copii trebuie să aibă cel puţin ceea ce ai avut tu, dar a vorbi la nivelul de “…cel puţin”, este unul staţionar, copilul trebuie să aibă mai multe decât ai avut tu ca să putem vorbi de progres în familie şi în societate. Deci, copii înseamnă investiţie. Pentru o mamă înseamnă multe nopţi şi zile sacrificate, dar înseamnă şi multă satisfacţie şi plăcere şi împlinire şi asta este cel mai important.

Rep: TotuşiÂ…
T.G.: Eu sunt un tată de moda mea, de moda noastră. Nu sunt nici de modă veche, nici de modă nouă, nici libertin şi nici liberal, sunt un tată echilibrat, care ştie să-şi vadă de copii, de soţie. Este adevărat, sunt des criticat de soţie şi de copii pentru că am timp tot mai puţin pentru familie. Eu pot acum să acumulez să aibă ei ceva mâine.

Rep: Aţi pomenit de familie şi afaceri. Cum le împăcaţi?
T.G.: Două treimi în mediul de afaceri şi o treime cu familia, având în vedere că somnul îl excludem.

Rep: Ce ţări aţi văzut până acum?
T.G.: Germania, Ungaria, Austria, Iugoslavia, Bulgaria, Turcia. 

Rep: Unde aţi vrea să mergeţi?
T.G.: Pentru curiozitatea mea m-aş duce mâine dacă aş putea în S.U.A pentru că, din ceea ce văd şi aud la televizor, s-ar zice că este o altă lume, în sensul bun al cuvântului. Sunt sigur că, pentru mine, ca om de afaceri, ar fi o experienţă de viaţă şi, poate o schimbare.

Rep: Apropo de S.U.A., ce ziceţi de Lia Roberts?
T.G.: Candidatura acestei doamne, care este de origine română, pentru mine este cel puţin bizară, dar este dreptul dânsei, Constituţia îi permite. Din punctul meu de vedere Lia  Roberts este un voiajor cu nume. Nu mă refer la viaţa intimă  nici măcar nu mă interesează, dar mă deranjează exuberanţa cu care vrea să vină să schimbe tot în această ţară, când ea nu ştie aproape nimic despre România ultimilor 25 de ani poate doar de la  televizor şi din discuţii. O ţară se vede într-un fel când vii în vizită şi eşti purtat, de regulă, prin locurile frumoase, şi este altceva când stai zi de zi cu problemele şi problematica ţării respective, cu plusurile, minusurile, necazurile, suferinţele cotidiene ale vieţii poporului respectiv.

Rep: Enumeraţi-mi trei evenimente majore, care v-au marcatÂ…
T.G.: Unul negativ şi îmi pare rău că trebuie să încep aşa, este accidentul care mi s-a petrecut în 1985, în urma căruia am avut traume extraordinar de mari. Am stat în spital luni de zile, după care am stat un an de zile la pat şi am umblat cu cârje.

Rep: Ce s-a întâmplat atunci?
T.C.: Am adormit la volan şi la 6 km de casă şi am intrat într-un stâlp. Veneam de la Agnita. Un al doilea eveniment important este căsătoria cu soţia mea şi naşterea celor două fiice. După aceea fel de fel de plăceri pe care le-am avut în cursul vieţii. Un al treilea eveniment care într-adevăr m-a marcat pentru totdeauna a fost vizita de anul trecut a celor două înalte feţe bisericeşti: patriarhul României, prea fericitul Părinte Teoctist şi Patriarhul Ecumenic al Alexandriei şi, în acelaşi timp papă, Petru al VII-lea. Cu această ocazie, timp de 5 zile, am fost cu aceste două mari feţe bisericeşti. Eu eram şoferul maşinii oficiale. Eram într-un grup de trei autoturisme, în celelalte două erau mitropoliţii.

Rep: Nu v-a străbătut memoria, când conduceaţi în acele zile, o paralelă cu acel accident nefericit din ’85?
T.G.: M-am gândit, dar eram aşa de puternic şi întărit că eram sigur că nu se poate întâmpla nimic. Când două mari feţe bisericeşti care sunt miluite în atâtea altare ale vieţii ecumenice din lumea asta, cu îngerii şi Dumnezeu deasupra lor, e greu să crezi că se va întâmpla ceva rău. Dar sigur aveam un risc şi era o responsabilitate imensă ca şi conducător de delegaţie.

Rep: Care ar fi cea mai mare realizare a dumneavoastră şi cea mai mare nerealizare ?
T.G.: Nu pot să spun că este cea mai mare realizare dar cel mai mare câştig este faptul că mi-am revenit la viaţă cum a zis protopopul Sămărghiţan, Dumnezeu să-l ierte: „Mă copile, tu mort ai fost şi ai înviat!”. Aceasta este, nu o realizare ci un mare câştig eu nemaicrezând vreodată că mai pot să umblu fără cârje. Una dintre ele mai mari nemulţumiri ale mele este tocmai această politică prost înţeleasă de către mulţi dintre noi şi dacă vreţi situaţia în care poporul român a ajuns datorită acestor mari greşeli de guvernare, a unor neîndemânatici care nu cunosc îndatoririle faţă de popor, sau dacă le cunosc – le-au uitat în momentul în care  au ajuns în funcţie.

Rep: Aveţi şi timp liber. Ce vă place să faceţi?
T.C.: Cu pescuitul şi cu vânătoarea nu prea le am, la pescuit nu am răbdare să stau şi să nu prind nimic, vânătoarea poate că mi-ar plăcea nu am încercat niciodată. Lucru pe care mi-l doresc cel mai mult, dorinţa mea de o viaţă sunt autovehiculeleÂ… sportul cu motor.

Rep: Fotbalul sau raliurile?
T.G.: Raliurile
Reporter: Vinul sau pălinca
C.G.: Amândouă
Rep: „Terminator 3” sau „Zbor deasupra unui cuib de cuci” ?
T.G.: ”Terminator 3”
Rep: Costumul la patru ace sau ţinuta sport? 
T.G.: Ţinuta sport