Tudor Gherghe dezleagă taina cuvintelor
Marți, 10 februarie, maestrul Tudor Gheorghe este oaspetele Târgu Mureșului, cu ocazia spectacolului “Taina cuvintelor” pe scena Naționalului. Evenimentul reprezintă un spectacol de antologie românească, propunându-și să parcurgă într-o manieră originală istoria evoluției limbii române de la începuturi, pornind de la Dosoftei și Varlaam, Miron Costin, Costache Conachi, frații Văcărești, Cezar Bolliac, Alecsandri și ajungând până la poezia modernă, la Blaga, Arghezi și Ion Barbu. În afara lecturilor și recitalurilor din creațiile poeților români, maestrul va presăra momente ironice în stilul său inconfundabil, cald și plin de umor. Despre reîntâlnirea cu publicul târgumureșean a artistului, în interviul care urmează:
Reporter: Cu ce gânduri reveniți la Târgu Mureș?
Tudor Gheorghe: Cu aceleași gânduri cu care revin de fiecare dată aici, să mă întâlnesc cu oamenii care iubesc poezia, care iubesc muzica, cu toți cei care iubesc expresivitatea, care slavă Domnului, sunt destul de mulți în Târgu Mureș.
Rep.: Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest turneu, intitulat sugestiv “Taina cuvintelor” ?
T. G.: Taina cuvintelor” este un spectacol care trebuia făcut, din punctul meu de vedere. El reprezintă o pledoarie pentru păstrarea limbii românești așa cum trebuie să fie păstrată, pentru că, din păcate asistăm la o mutilare a ei inconștientă, pe toate posturile de televiziune, de radio, și mai puțin în presă. Atunci am simțit nevoia să trag un semnal de alarmă, cu eleganță, cu umor asupra acestui fenomen care mă îngrijorează.
Rep.: Spectacolul este conceput ca un omagiu adus limbii române. Cât de important este acest aspect ?
T. G.: Nu este un omagiu adus doar limbii române, este mai degrabă este un omagiu adus acelor bărbăți extraordinari care au luptat pentru șlefuirea unei limbi, pentru crearea practic a unei limbi literare. Limba orală exista, pentru că toate aceste balade care ne-au rămas, începând de la Miorița, Toma Alimoș, precum și doinele extraordinare de pe toată suprafața patriei, ele au fost create de anonimi, deci era o limbă care putea fi transmisă prin sentimente. Limba scrisă, limba oficială, cea literară s-a chinuit sute de ani să devină, și aici este esența acestui spectacol. Pornim de la primele încercări, chinurile facerii, a șlefuirii literare. Este foarte frumos pentru că urmărim evoluția acestui fenomen, de la cei care au încercat să lase o limbă literară și până la domnul Eminescu, care ne-a lăsat, ca să zic așa, ca un fagure de miere, și cu câtă nonșalanță, cu câtă inconștiență o călcăm în picioare, o maltratăm, o vulgarizăm în ziua de astăzi.
Rep.: Cât de importantă este această simbioză între poezie și muzică?
T. G.: Depinde din ce punct de vedere privim lucrurile, credința mea este că poezia nu a existat niciodată de sine stătătoare. Eu nu cred, de pildă, că tragedia antică era vorbită, ea era cântată, nu cred că Ovidiu recita, el avea un fel de incantație prin care el cânta odele sale. Deci poezia și muzica au fost dintotdeauna împreună.
Rep.: Un gând pentru publicul târgumureșean, dornic să vă revadă…
T.G.: Va fi o mare bucurie și de această dată, să le cânt, privindu-i în ochi, în suflete, și să mai aibă puțină răbdare cu toții, să ne rugăm cu toții să se întâmple ceva bine pe suprafața duioasă a patriei natale în aceste vremuri pe care le trăim.
A consemnat Alin ZAHARIE
