Cu batista pe peron

De câte ori nu ne-am frecat mâinile de mulțumire, la fereastra compartimentului de rapid, satisfăcuți că nu facem parte din grupul celor care, în urma noastră, flutură disperați, printre sughițuri, batiste albe ori colorate, proaspăt scrobite ori temeinic folosite! Orice am zice, nu-i totuna să fii în tren sau să rămâi de căruță. Indiferent de motiv. Mai ales dacă, până la un anume moment, ai fost obișnuit să dospești într-un fotoliu de clasa I – vagon tip internațional. Pe care, de fapt, nu-l meritai!

Grupul celor 8 procurori care tocmai au fost trași la peron ne-a făcut să ne-ncrucișăm brațele în sân și să mustăcim (bucuroși). Pentru că tocmai s-a făcut o bucată de dreptate. Fără a viza interpretări tendențioase, dacă ați fost atenți, ați putut cu siguranță remarca similitudini. Între cei 8 nominalizați la revocare și grupul manechinelor care se chinuie să bea doar apă cu lămâie. Și unii și altele se dau de ceasul morții pretinzând că-s victime ale sistemului din care fac parte. Și că n-ar merita una ca aia de li se întâmplă. Pe de altă parte, după cum era normal, între sus-amintitele grupuri sunt și oarecare deosebiri. Manechinele rămân strâns unite în suferința înfometării. Continuă să-și picure lămâie în apa plată. Toate. Cei 8 procurori, au atitudini diferite, în fața prevăzutului tsunami care i-a spălat din cap până-n tălpi. Deși, față de relele pe care le-au făcut (ne referim la chestiunile concrete pe care le cunoaștem) nici potopul din timpul lui Noe nu putea să le scoată petele. De grăsime animală.

O altă deosebire, dintre cele din cale afară de ușor sesizabile, ar fi între greutatea manechinelor din grup (la un loc) și greutatea fostului procuror-general adjunct pna, Șuhan. Desigur că discriminările pe temeiul înfățișării nu-s acceptabile. De-aia nu le facem. Că era gras, e treaba lui. Dar, faptul că se prezenta în fața persoanelor pe care le ancheta, a avocaților și a martorilor cu șireturile veșnic desfăcute și cu limbile pantofilor în poziție de luptă, ține de lipsa de respect. Și că făcea interogatorii interminabile cu farfuria de prăjituri lângă el (probabil ca să-l inspire, că oricum legea nu-l inspira defel) este tot o manifestare a disprețului. O altă diferență zdrobitoare între grupul frumoaselor și șeful de tristă amintire al pna ar fi că nici unele nici altul habar n-au de procedura civilă. Numai că Șuhan este doctor în ea. Dar, după stupizeniile pe care le susținea (tot oral și tot în scris) în dosar (sancționate ferm de Înalta Curte!), ținând de principiile elementare ale dreptului procesual civil, tare am vrea să știm cine i-a dat patalamaua de doctor! Și, mai ales, cum???

Dar, haideți să fim onești până la capăt… Există și asemănări între grup și fostul luptător în ringul de sumo al corupției. Pe cât știu manechinele să mânuiască verbul, pe atâta știe și Șuhan. Sau, chiar mai puțin. Spre lauda manechinelor. Ultima dovadă zdrobitoare a inepțiilor așezate în fraze o constituie textele rostite cu ocazia prezentării motivelor de revocare, în ședința Consiliului Superior al Magistraturii. Referitor la activitatea dezastruoasă ce i se imputa, fostul samurai a pretins că a făcut un gest cu efect de harachiri. Pentru a-și salva ceea ce credea el că este onoarea. Așa că, a zis: „M-am autosancționat cu pensionarea!” Măi, să fie, ce noblețe! Dar, bomboana de pe colivă a constituit-o explicația inadmisibilelor gafe de drept pe care le-a făcut. Pe viața și pe libertatea noastră! Mogulul imperiului-fără-de-corupți a afirmat, cu o șăgalnică detașare: „Atâta m-am priceput. Atâta am putut să fac”. Frumoasă justificare pentru abuzurile repetate! Suavă motivație pentru semnarea mandatelor de arestare în disprețul legii și al omului! Asemenea indivizi, care au o astfel de ușurință în a-și explica nemerniciile, se cade să simtă pe pielea lor ceea ce au simțit cei cărora le-au pus cătușele degeaba! Sau nu chiar degeaba, ci pentru a-și îndeplini planul de pupincurism față de șefii (juridici și politici) care le-au comandat tona de rahat. Și, cum adică, „atâta m-am priceput”? Vrea să ne facem a crede că prostia scuză mijloacele? Și efectele? Nicidecum! În fine, prins cu rața adânc înfiptă-n gură (expresia din cale afară de intelectuală este una dintre preferatele revocat-demisionar-pensionatului) a mai scos o perlă (de cultură naturală, pe bălegar). Culmea culmilor, cererea sa de demisie și de pensioare a fost formulată doar cu o oră sau două înainte ca d-na ministru să ceară binecuvântata revocare. Solicitându-i-se explicații cu privire la această premoniție, Șuhan a răspuns în stilul organului: „A fost o coincidență și o întâmplare!” Pretențioasă propoziție. Auziți, oameni buni, și coincidență și întâmplare, deodată! Ei, asta-i prea de tot. Și gramatical și real. Poate mai degrabă să fi fost (vorba unei colege magistrat) „o coincidență din întâmplare”…

Oricum, suntem convinși că deratizarea de vară nu va rămâne la acest nivel. Mai sunt destui în pna ce trebuie luați la bani mărunți. Și vor fi. Degrabă. În asemenea situații totul decurge conform principiului dominoului. Pentru că era vremea de curățenie. Pe bune. Chiar dacă ne repetăm, nu-i de ici de colo faptul că o femeie din cale afară de tenace a reușit să dea clasă îmbâcsiților într-ale abuzurilor, ălora care s-au agățat cu 20 de degete de clanța biroului de șef. Și, haideți să fim serioși, cine e stupidul care ar putea crede că pensionarii sunt imuni la răspundere penală? Cu sau fără state de funcții, domnilor prezenți și viitori pensionari, abuzurile rămân abuzuri. Iar plata pentru ele, una este!

de Andreea CIUCA