Cum ne-ar fi încurcat viata Legea Educatiei lui Funeriu?

Guvernul si-a mai legat o tinichea de coada odata cu asumarea (cu morcovii de rigoare postati acolo unde i-a avut si în cazul primei motiuni) Legii Educatiei Nationale (daca acum 20 de ani faceam educarea tineretului patriei în spirit comunist, mai nou educam vlastarele patriei în stilul hei-rupist, sau mai mult rupist, însa tot la nivel national, desigur.) Ce e nou si prost în Legea lui Funeriu, contrata pâna si de Curtea Constitutionala? Cum ar fi schimbat ea fata Învatamântului românesc?

Textul Legii e unul ce caracterizeaza pe deplin eforturile intelectuale ale masei de reformatori din toate domeniile vietii intelectuale românesti. Adica e plin de vorbe multe fara nicio intentie de validare a lor în realitate, musteste de cuvinte mari care sa dovedeasca din plin democratia ultimelor decenii. Dar sa dam citire “funeriei educationale la nivel national†si sa o deconspiram în adevaratul ei înteles.

Ce fac cu fi-meu în grupa pregatitoare?
În ceea ce priveste învatamântul preuniversitar, Legea ofera nistre adevarate mostre de “gândire reformatoareâ€:†Legea stabileste învatamântul obligatoriu de zece clase – de la grupa pregatitoare, la clasa a IX-a, care urmeaza a fi inclusa în cadrul gimnaziului. Liceul se va derula pe durata a trei ani, iar elevii vor trece prin evaluari la fiecare doi ani, începând cu clasa a II-a si terminând cu clasa a X-a.†O prima întrebare: de ce asa? Care e motivul acestei comasari a anilor de studiu?
Cât de nefericita este aceasta formulare se poate vedea din capul locului, caci în lege nu se specifica de unde se vor angaja educatori-educatoare pentru grupa pregatitoare, de unde se vor aloca fonduri pentru plata acelor oameni, în conditiile în care si asa s-au taiat de peste tot banii destinati salariilor profesorilor si învatatorilor existenti deja? Exemplu concret: fi-meu trebuie sa intre în grupa pregatitoare. Trebuie sa-l înscriu. Unde? “Cursurile†vor avea loc într-o scoala. Exista scoala? Exista sali de clasa suficiente? Exista educatori? Sau poate învatatori – ca nu e clar? Exista bani pentru a-i plati? Ce program va avea fi-meu? Pentru ca în cadrul gradinitei, stiam ca-l pot lasa fara probleme pâna la ora 4-5, când ies de la serviciu. Dar asa? La 12 va trebui sa-l scot? Cum procedez? Fug de la serviciu? Îmi angajez o bona? Am bani? Cu ce o platesc? Sa-mi spuna Funeriu…

Cine de la sat mai merge la liceu?
Apoi mai intervine un alt â€pachet de problemuteâ€. Asa cum mentioneaza si textul motiunii depuse de liberali pe tema Legii Educatiei, decizia cu privire la trecerea clasei a IX–a în cadrul învatamântului secundar inferior, sau gimnazial, constituie o grava eroare datorita faptului ca aceasta va conduce la izolarea tinerilor din mediul rural, care nu vor mai urma cursurile ciclului superior al învatamântului preuniversitar liceul. Acest lucru va conduce la scaderea ponderii absolventilor de liceu si la condamnarea elevilor din mediul rural. Pe de alta parte, trecerea clasei a IX–a la învatamântul secundar inferior se face fara studii de impact, fara evaluarea infrastructurii si a resurselor umane necesare. În ciuda afirmatiilor sforaitoare ca legea da posibilitatea liceelor performante sa-si selecteze singure elevii, nota finala de admitere în liceu va fi data de 70% portofoliul educational din învatamântul obligatoriu, media de finalizare a acestuia si media la evaluarile de la sfârsitul clasei a IX-a, si doar de 30% examenul de admitere în liceul respectiv! Amputarea învatamântului liceal, care, în România, în mod traditional a fost de patru ani, va aduce mari prejudicii pregatirii prin acest ciclu de învatamânt preuniversitar.

Directorii sa fie de-ai nostri…
În cazul învatamântului minoritatilor rrome, de exemplu, de unde se vor gasi educatori si profesori care sa sustina acest program de învatamânt? Care e logica, daca exista vreuna, pentru ca elevii sa fie evaluati din doi în doi ani începând cu clasa a II-a? Eu cred ca ar trebui sa se aplice aceasta evaluare (de toate tipurile, de la cea profesionala pâna la cea psihiatrica), mult mai strict, si în cazul celor care fac asemenea legi si care le promulga si sustin. Evident, când va veni un alt ministru, vor fi alte mamaligi de învârtit în educatia noastra nationala.
O alta mentiune privind învatamântul preuniversitar seamana, în opinia mea, cu acea mult discutata lege a legalizarii prostitutiei: â€O alta modificare fata de prevederile initiale se refera la posibilitatea ca directorii de unitati de învatamânt preuniversitar sa fie afiliati politic, dar sa nu detina functii de conducere în filialele partidelor din care fac parte. Potrivit prevederilor initiale, directorilor de scoli, gradinite, licee li se interzicea sa fie si membri de partidâ€.
 Cu alte cuvinte, stim ca fenomenul exista demult însa ne facem ca închidem ochii si “amendamâ€, “înfieram†în cuvinte dure când se da în vileag un caz anume. Asa e si în cazul acestui amendament al Legii Educatiei Nationale. Adica pâna acum nu era voie ca directorii sa fie afiliati politic (la nivel declarativ, fireste, caci se stia clar de toata scoala al cui e “agregatul†si pe cine deserveste si-n sculare si-n culcare) si se faceau talk-show-uri nenumarate daca se descoperea un caz din acestea. Ei, acum ne-am linistit pe deplin, caci de acum înainte scolile vor purta discret sau nu câte o nuanta a culorii partidului din care face parte directorul: fie o esarfa, fie o vopsea, fie costume obligatorii pentru profesori sau elevi… Acum suntem democrati, ce naiba? Putem introduce, de acum legal, politica de partid în scoala, la fel cum era înainte. Dar atunci era rau… De ce? Ca nu erau ei la conducere, de aceea… în rest… traiasca eroii Revolutiei.

Titulari la chemarea partidului iubit
    Actuala lege anuleaza examenul de titularizare si arunca profesorii la dispozitia directorilor scolilor, care vor fi, la rândul lor, numiti politic de catre reprezentantii partidelor politice de pe plan local. Art. 89 precizeaza explicit faptul ca â€ocuparea posturilor se face prin concurs la nivelul unitatii de învatamânt†si nu la nivel national. Notiunea de titular al sistemului de învatamânt a disparut, profesorul devenind titular al postului obtinut la o anumita scoala. Art. 254 alin. (13): â€Candidatii (…) care au ocupat prin concurs validat (…) de consiliul de administratie al unitatii de învatamânt un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupatâ€.
    Puterea directorilor unitatilor de învatamânt devine absoluta, astfel încât profesorii vor deveni o masa de manevra tematoare în mâna aparatului de partid. Nici un profesor nu va mai avea curajul sa îsi exprime un punct de vedere, sa protesteze, atât timp cât postul sau este la dispozitie exclusiva a directorului scolii. â€Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post si angajarea personalului didactic se iau la nivelul unitatii de învatamânt de catre consiliul de administratie, la propunerea directorului†– art. 254 alin (4).

Trei tipuri de universitati. Care, cum?
În ceea ce priveste învatamântul universitar, Legea este la fel de abracadabranta si se construieste cu aceleasi elemente de “democratie reformatoare†în cazul alegerii rectorilor de catre marea conducere academica unde lucrurile se vor desfasura în cel mai adânc sens al cuvântului: â€Rectorii universitatilor vor putea fi desemnati prin concurs sau vor putea fi alesi de comunitatea academica, în functie de optiunea institutiilor de învatamânt superior. Astfel, fiecare universitate va putea sa adopte fie modelul scrutinului universal, prin care rectorul este ales de catre întreaga comunitate academica, fie modelul corporatist, ce consta în doua etape: alegerea candidatilor de catre membrii Senatului universitar si desemnarea câstigatorului în urma unui concurs jurizat de o comisie de experti.â€
Apoi celelalte amendamente vin si ele sa completeze profunda gândire a mai marilor în ale educatiei nationale. Universitatile vor fi ierarhizate (dupa ce criterii nu se stie cu exactitate) în trei categorii: â€Legea asumata prevede ierarhizarea universitatilor si gruparea acestora în trei categorii: universitati de educatie (care vor putea organiza doar studii de licenta), universitati de educatie si cercetare (care vor putea derula si programe de masterat) si universitati de cercetare avansata si educatie (care vor primi dreptul de a sustine programe doctorale).â€
Din nou, exemplu concret: Universitatea “Babes-Bolyai†ce fel de universitate va fi? De educatie (asa, simpla si la nivel elementar, unde vor fi doar “micutii†licentiati) sau si de cercetare (în care vor zburda masteranzii fericiti ca ei pot si cerceta fata de cei mai mici care îsi dau doar licenta) sau summa cum laudae (pentru cei mai buni dintre cei buni, adica doctoranzii si doctorii carora un master sau o licenta li se vor parea mizilicuri)?. Se va da un examen diferit pentru a accede la aceste universitati în functie de tipul de universitatea aleasa? Sau, ceea ce mi se pare mai corect, odata cu liberalizarea afilierii simpatiei politice în scoli, fiecare universitate va primi calificativul dupa culoarea politica a rectorului? Se va extinde aceasta ierarhizare si la universitatile particulare? Ma întreb caci nu stiu cum se va proceda cu universitatile din Bucuresti, Iasi, Sibiu, Timisoara, Tg. Mures etc.

Nepotismul si flower power…
Am lasat pentru final, asa, pour la bonne bouche, expresia cea mai înalta a “exclamatiei intelectuale†a creierelor fenomenale ce au reformat din adâncuri învatamântul românesc. Amendamentul priveste interdictia nepotismului în clanurile universitare: â€Un alt amendament aprobat se refera la extinderea interdictiilor în ceea ce priveste clanurile universitare. Astfel, rudele pâna la gradul III nu vor mai putea sa detina functii de conducere în cadrul aceleiasi universitati.†Aceasta formulare a Legii nu face decât sa confirme doua situatii arhicunoscute deja: mai întâi ca existau “clanuri universitareâ€(de vreme ce trebuie, acum, sa fie excluse din universitati) si în al doilea rând ipocrizia cu care se urla prin emisiuni si interviuri cu privire la existenta acestor “clanuriâ€. Acum s-au oficializat si trebuie sa fie distruse. Înainte nu erau recunoscute si existau. Cam asta e la nivelul societatii românesti situatia dementiala în care traim.
stim, desigur, ca Legea Educatiei Nationale a fost asumata pentru prima data de guvern în urma cu un an, dar a fost declarata neconstitutionala din motive de procedura, dar si din cauza unor articole ce restrângeau drepturile directorilor si rectorilor. Ei, acum li s-au dat de toate, pot face politica în scoli la greu si la liber…. Dar li s-a interzis nepotismul… ca…. deh, nu poti sa le ai pe toate, nu-i asa?
Eu cred ca nu va mai dura mult pâna la o noua revolutie….culturala…of course! O noua epoca flower-power…