”žSportul te învata sa lupti, sa câstigi, dar sa si pierzi!”

A realizat performante în domeniul chirurgiei. Dar toate eforturile depuse pentru a le realiza îsi au cumva radacini în practicarea sportului. Prof. dr. Constantin Copotoiu, seful Clinicii Chirurgie I din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Târgu Mures si rector a Universitatii de Medicina si Farmacie din Târgu Mures si-a gasit elixirul sanatatii în miscare fizica înca din copilarie, când practica muncile agricole, la tara, la bunici. Într-un interviu acordat Ziarului de Mures povesteste cu patos despre hobby-ul care i-a marcat existenta si pe care îl practica chiar si înainte de o contravizita la spital.

Reporter: Sunteti un mare amator de sport. De unde pasiunea aceasta?
Constantin Copotoiu: Din copilarie. Fiecare copil îsi alege o miscare sa o faca în aer liber si eu am avut posibilitatea de a o face la început neorganizat, pentru ca eram în vacanta vara la bunici, la Târgu Jiu, la tara, unde aveam posibilitatea sa fac multa miscare. Mergeam cu vitele, cu pasarile (râde). si…mai jucam si câte un fotbal cu copiii. Dupa aceea trebuia sa luam ghiozdanul sa fugim la scoala. Eram într-o continua miscare. Dupa aceea, miscarea a început sa îmi placa la liceu. Atunci se faceau selectii pentru echipe de volei, handbal, de fotbal si, bineînteles, ca orice copil m-am dus la sportul rege, la fotbal. Pentru ca majoritatea colegilor s-au dus acolo m-am dus si eu. si am jucat la juniori.

Rep.: Ati fost în echipa de juniori a liceului…
C.C.: Da. si a fost o perioada foarte placuta din viata mea, pâna m-au descoperit parintii ca umblu la fotbal. Ca nu stiau, fiindca era pe primul plan cartea. si m-au descoperit si mi-au spus: alegi între sport si carte. Bineînteles, am ales obligat cartea. A trebuit sa las fotbalul de o parte, sa ma apuc de carte în continuare. si nu erau posibilitatile care sunt acum sa faci sport de performanta. Faceai sport de placere, oriunde gaseai un teren liber, era un gard si o minge se încingea un joc. Asta a fost. Mi-a placut miscarea pentru mai multe motive. La început, asa cum spuneam, era dorinta de a fugi, poate m-a ajutat un pic si rezistenta pe care am avut-o la efort si dupa aceea, crescând si devenind student si medic, am continuat sa fac sport. Pentru ca în viata ma ajuta foarte mult. Dar si în viata profesionala. Ca student, dupa o ora, doua de sport învatam mult mai usor. Simteam altfel si atunci ma gândeam ca acel dicton „Mens sana, in corpore sano†este adevarat.

Rep.: De ce nu ati ales o cariera sportiva?
C.C.: A nu, nu se punea problema. Sportul este ca un hobby. Am gasit ceva care sa ma ajute. Faceam de placere. Mergeam sa si vad pe altii facând sport. Mergeam la meciurile de fotbal ale Pandurilor. Erau prin divizia C, divizia B. Dupa aceea aici, la ASA, la echipe de baschet, de volei. Mi-a placut miscarea. Am fost mare microbist. Bine acum timpul a trecut si s-a dus acest microb.

Rep.: Erati prezent la meciurile ASA. Faceti o comparatie între fotbalul de atunci si cel de acum. Avem FC Municipal acum.
C.C.: (Se gândeste) Fotbalul de acum este un fotbal emancipat, un fotbal bazat pe bani, un fotbal comercial. Atunci era altfel. Era un fotbal facut din placere, era o competitie cu adevarat de întrecere, prieteneasca. Nu am vazut pe vremea aceea trivialitatile din tribune, între sportivi, antrenorii de cluburi care sunt acum. Atunci vedeai o strângere de mâna, sportivii ieseau îmbratisându-si adversarii. Era cu totul altceva. si valorile autohtone erau altfel, pentru ca în perioada aceea foarte putini fotbalisti mergeau sa joace în strainatate si valorile se pastrau aici în tara. Erau echipe mari, Steaua, Dinamo, Rapid, echipele universitare. Am fost si ramân un fan al echipelor universitare „U†Craiova, „U†Cluj. Întotdeauna au fost pentru mine ceva deosebit pentru ca ne reprezinta pe noi, pe studenti, pe tineret.

Rep.: Ce discipline sportive ati mai practicat în tinerete si de care ati ramas legat?
C.C.: În tinerete, v-am spus, am practicat fotbalul si… la un moment dat l-am parasit, fiindca am ales cartea. Venind la Târgu Mures am jucat în campionatul orasenesc la minifotbal. Am fost cu echipa chiar în finala campionatului si am si câstigat în 1991. Am câstigat campionatul pe Târgu Mures jucând finala cu Dinamo. Am facut si baschet, mai putin, si volei. Erau întreceri la nivel de judete, erau întreceri sindicaliste, spuneam noi atunci. Organiza sindicatul si jucam. Acum vreau din nou sa se reînnoade traditia fotbalului studentesc. Sa se faca un campionat extraordinar pe an al studentilor la UMF, de minifotbal. Acum avem si terenul si infrastructura si chiar am discutat cu studentii sa organizeze, pentru ca echipa noastra a UMF-ului, participând la mai multe competitii, în ultimii doi ani s-a clasat pe primele locuri, câstigând chiar turnee în tara si iesind pe locul trei la un turneu international în Bulgaria. Sport  fac si acuma. Cum trece timpul schimb si profilul sportului, pentru ca nu poti sa faci fotbal tot timpul, nu poti sa faci baschet, volei tot timpul. Dar sunt si sporturi care se pot practica pâna la adânci batrâneti. De aceea am trecut la tenis de câmp.

Rep.: Unde practicati acest sport?
C.C.: Pe terenurile de la UMF, în sala UMF-ului, am jucat si în sala de la Liceul de Chimie, unde se gaseste. Este un sport pe care îl practici si când te pensionezi definitiv.

Rep.: Ce v-a atras la tenisul de câmp?
C.C.: Totul depinde de tine. Acolo când joci la simplu nu mai poti da vina pe nimeni ca nu-ti da o pasa buna, sau mai stiu eu ce… Acolo cât te pricepi, cât te duce mintea, cât ai talent. Din pacate am început târziu tenisul. si fetele mele au venit la un moment dat sa învete tenisul. si as sfatui pe toti copii, sau parintii sa dea copiii la tenis, pentru ca este un sport care dezvolta si rezistenta, dezvolta gândirea. Sportul te învata sa lupti, te învata sa câstigi, dar te învata si sa pierzi.

Rep.: Ce parteneri aveti?
C.C.: Parteneri din vârsta a doua si a treia de viata (râde). Avem o echipa de old boys a UMF-ului cu care participam  la turnee. Adica avem niste prieteni din Ungaria, fosti studenti de-ai nostri si au o echipa si mergem într-un an noi la ei, într-un an vin ei la noi. La UMF se mai organizeaza Cupa Municipiului Târgu Mures. Împreuna cu un coleg care este medic am câstigat cu câtiva ani în urma la dublu. Acum nivelul a crescut, nu mai poti face fata. si normal, vârsta îti impune anumite limite, dar ramân adeptul tenisului si cât pot si îmi permite timpul ma duc si fac o miscare.

Rep.: Rep.: Cât de des practicati acest sport?
C.C.: O data sau de doua ori pe saptamâna. Sâmbata sau duminica.

Rep.: Cum „operati†timpul între spital si tenis?
C.C.: Pai cum… vin la contravizite, fac contravizita si de aici ma duc la sport. Sau când este vara, la ora 7 dimineata mergem pe terenul de sport si la ora 9 sunt la contravizita. si dupa o ora, doua de sport ma simt alt om. Parca am alta vigoare, parca începe o noua zi, cu un alt apetit. Cel putin pe mine sportul ma destinde si ma fortifica. Iar în profesia pe care o avem noi chirurgii, daca nu faci putin sport, nu de performanta, ci de întretinere, pentru tonicitatea musculara, pentru a tine în echilibru coloana vertebrala, musculatura paravertebrala cu musculatura abdominala nu poti face fata de dimineata pâna seara lânga masa de operatii. O spun cu durere uneori, ca vad tineri la 30 de ani ca deja se plâng de dureri de coloana.

Rep.: Sunteti sustinatorul echipei de volei. De ce volei?
C.C.: A fost o întâmplare. Dupa Revolutie era în pragul desfiintarii Metalotehnica divizia B. Cunoscându-ma niste persoane de acolo au venit si m-au întrebat daca nu pot lua niste fete de acolo sa lucreze la spital. si atunci, dupa Revolutie, cum se faceau angajari la spital, pentru ca înainte nu s-au facut timp îndelungat, au venit si s-au angajat pe diferite posturi, de secretare,de infirmiere. si asa având un loc de munca asigurat, au continuat sa faca si sport. si au facut sub denumirea de Clubul Sportiv Universitar Târgu Mures. Facând o figura frumoasa în divizia B si mergând la locurile fruntase, cei de la Gaz Metan au venit cu o propunere sa ne asociem si sa facem o echipa veritabila, ei având o mare putere financiara… Pe atunci era director acolo domnul Antonie si dânsul a preluat conducerea echipei. Ne-am calificat în divizia A si în ultimii 10-15 ani am fost în divizia A cu locuri si mai sus si mai jos.

Rep.: Pasiunea dumneavoastra pentru sport a influentat crearea disciplinei de Educatie fizica si sport de la UMF?
C.C.: Da. si pasiunea mea pentru sport, dar si ceea ce am vazut în strainatate. Mergând la universitatile americane, acolo m-a surprins foarte mult importanta care se da sportului. Ce vedeam în campusul universitar ma uimea si peste tot ziceai ca suntem la o universitate de sport si nu la una dintre cele mai renumite universitati de medicina din America. Peste tot sportul se face la cel mai înalt nivel. Plecând din America si ajungând în functia pe care o detin la UMF am zis, unde se poate face cel mai bine o Facultate de Sport? La o Universitate de Medicina. Pentru ca majoritatea materiilor care se predau la sport le predam noi, profesorii de la UMF. si atunci am zis ca, având si infrastructura bineînteles, putem dezvolta o Facultate de Sport în cadrul universitatii noastre.