Direcția Silvică în profit

Directorul general al Direcției Silvice Mureș, Cristian Chirteș, a făcut pentru ZIARUL o sinteză a procesului retrocedărilor, ne-a vorbit despre efectele aplicării Legii 247 sau a prezentat rezultatele pe care instituția le are.

* Reporter: Domnule director, dacă ar fi să faceți un bilanț al primelor șase luni ale acestui an, cum ați caracteriza această perioadă din punct de vedere al activității Direcției Silvice Mureș?

Cristian Chirteș: Da, ne-am făcut și noi o analiză de bilanț și vă pot spune că pe primele șase luni am realizat ce ne-am propus. Mă refer la cifra de afaceri a Direcției Silvice. Am realizat, până la finele lunii iulie 2006, peste 200 miliarde cifră de afaceri. De asemenea, avem un profit de aproximativ 28 de miliarde, un profit care, cred eu, reflectă munca și efortul depus de către personalul silvic. Suntem în plină campanie de recoltat fructe de pădure. Chiar astăzi am livrat un camion de cca. 20 de tone de afine negre, care va lua drumul pieței din Germania.

8 Rep.: Nu vindeți fructe de pădure pe piața internă?

C.C: Nu prea. Deocamdată ne axăm pe export. Există o fabrică de sucuri la Neamț și probabil vom trimite cca. 10-15 tone și la colegii de acolo. În present avem și un ambalaj propriu, omologat, cu care putem liniștiți intra pe piață. Din păcate însă, în România prețurile pe care le putem obține sunt mici în comparație cu cele de la export. Iar ca să fim rentabili, căci Direcția Silvică are regim de autofinanțare, trebuie să le vindem pe piața externă.

Principala activitate a Direcției Silvice este de administrator. Administrator de pădure de stat și al pădurilor private. Deocamdată noi avem 112.000 ha pădure, în proprietatea statului și cca. 70.000 ha păduri cu contracte de administrare. Termenul limită de cereri ale proprietarilor de păduri către Direcția Silvică deja a expirat. Noi primim în continuare cereri, le analizăm, facem contracte.

* Rep: Din cele peste 90 de mii de hectare restituite, cât ați reușit să dați înapoi, sau pentru care sunt cereri de restituire, cât ați reușit să dați înapoi?

C. C.: S-au cerut 90 de mii hectare de padure …, total județ 120.000 de hectare pădure, cu terenuri agricole, efectiv am dat 700 de hectare, am pus în posesie, aprobate în Comisia Județeană, aproximativ 2000 – 3000 de hectare. Sigur e puțin, dar multe dosare nu sunt complete, alte dosare se lovesc de anumite legi la care exact statutul lor juridic nu putem noi să-l interpretăm, vorbim de legea … de pe valea Mureșului care a fost respinsă în Camera Deputaților, iar acuma se vrea o separare între cei care au fost sub incidentța legii și cei care nu au fost sub incidența acestei legi. Mai avem un caz destul de sensibil în care Direcția Silvică se află între ciocan și nicovală, aici este cazul Răstolnița, unde am primit o hotarâre definitivă și irevocabilă pentru 4000 de hectare.

Noi, Direcția Silvică, am început demersurile să punem în aplicare această hotărâre, însă chiar înainte de a numi aceea comisie de predare-primire a suprafeței de pădure, am fost notificați, de către avocații mai multor familii, (familia Banffy, familia Kemeny, Nagy) care ne-au notificat să nu putem în aplicare acea hotărâre, pentru că vom suporta consecințele legii, abuz în serviciu, ocupare de proprietate, ei au acte pe acele suprafețe de teren. Cred că totul se va soluționa până la urmă în instanță, în care Direcția Silvică deja nu va mai avea nici o parte. Până acuma dacă ne-am opus unui fals, sau unei hotărâri abuzive, am avut procese din 2002, 2006 cu Primăria Răstolița.

* Rep: Oameni care au dat în judecată Direcția Silvică sunt? Aveți procese pe rol?

C.C.: Procese sunt de mai multe tipuri, nu avem neapărat plângeri privind suprafața, am avut un proces cu Primaria Chiheru, pe care l-am câștigat, referitor la o suprafață de pădure luată în mod abuziv de catre primărie, de fapt i-a fost atribuită de Comisia Județeană, circa 1000 de hectare, pe urmă procese mici mai avem, dar nu suntem efectiv dați în judecată, lumea trebuie să înțeleagă că nu noi suntem proprietarii acestor păduri, noi suntem o societate comercială, care administrăm păduri de stat, păduri private, păduri ale composesoratelor, ale primăriilor.

* Rep: S-au făcut composesorate?

C.C.: Bineînțeles, sunt foarte mult composesorate, cel mai mare al județului Mureș are aproximativ 7.200 de hectare, composesoratul Mureș – Sovata, și reprezintă un composesorat de localități, deci pe vremuri au fost date în folosire comunelor. Erau, la înființare, peste 117 localități, au rămas vreo 26.

* Rep: Există vreo prioritate, se urmărește retrocedarea terenurilor mari sau și cei care au mai puțin teren de revendicat sunt tratați la fel?

C.C.: Nu, avem niște fișe de punere în posesie, peste 40 de persoane care au luat și a fost peste un hectar în plus. De exemplu la Legea 18 au luat doar un hectar, dar acum iau diferența 1,96, 1,26; noi acum trebuie să dăm 0,26, 0,96. Chiar și bucățele, totul se dă și chiar acele 700 de hectare propriu-zise sunt pentru mult mai mulți proprietari. Dosarele mari de proprietate nu sunt încă soluționate. E multă muncă pentru ele, trebuie semnată o punere în posesie.

Averea bisericilor

* Rep: Care este situația restituirilor din punct de vedere al bisericilor ortodoxe, catolice?

C.C.: Aici, fondul forestier bisericesc a fost format în județul Mureș, din fondul pădurilor ortodoxe și greco-catolice. Ei au avut un protocol cu legea anterioară, Legea 1/2000 (erau 30 de hectare limită), dacă o biserică avea de exemplu 75 hectare primea 30, iar diferența de 45 era rezervă a fondului bisericesc pusă la dispoziția Comisiei Județene. De fapt, cu bisericile a fost o nouă reconstituire, cum putem să-i spunem, o împroprietărire: chiar și bisericile care nu au avut niciodată, au primit pădure, parohii care s-au înființat după 1990 atât ortodoxe cât și greco-catolice au primit 30 hectare de pădure, unele mai puțin sau mai mult bineînțeles, în funcție de rezerva la nivelul comisiilor locale. Dacă o comisie locală avea 20 hectare rămase și 5 parohii se împărțea egal. Au început procesele și acolo, bineînțeles, prin care s-au dat în judecată comisiile locale, este cazul parohiei greco-catolice din Ibănești. Acolo e un caz mai fericit fiindcă nu au apucat să pună în posesie celelalte parohii unde revendică 170 hectare. Procesele de-abia acum încep.

* Rep: De ce e o tevatură atât de mare? Nu mai există documentele?

C.C.: Biserica are acte pe 570, dar nu mai are suprafață, iar statul nu poate să dea. La ora actuală proprietatea publică a statului este intangibilă și ce se întâmplă cu cei 18 milioane care nu au pădure (cei care au sunt puțini: 1 milion, 1 milion și jumătate la nivel de țară) și ei trebuie să beneficieze de avantajele pădurii. Noi nu putem obliga pe nimeni să-i împroprietărească de la stat.

* Rep: Există nereguli cu legea care spune că se va retroceda integral?

C.C.: Nu e nici o neregulă. Trebuie doar dovada fostei proprietăți deoarece s-au făcut foarte multe falsuri.

* Rep: Și biserica reformată și cea romano-catolică?

C.C.: Și ei au depus cereri. Cei care nu vor primi suprafețe, care nu au depus la Legea 1/2000, dar au depus acum în 2006 probabil, există articol în Legea 247, vor fi trecuți pe tabelul de despăgubiri la Fondul Proprietatea.

Din câte știți dumneavoastră încă nu a apelat nimeni la Fondul Proprietatea?

Nu, dar pe tabelul de despăgubiri s-au aprobat la nivelul județului în special terenuri agricole. Sunt care au avut terenuri agricole și acum sunt luciu de apă. Ce se întâmplă cu acei oameni? La nivelul județului Mureș nu mai există nici un hectar rezervă de teren agricol, iar cererile sunt undeva la 30 de mii hectare.

Silvicul în privat

* Rep: care este sistemul după care funcționează ocoalele silvice private?

C.C.: Nu vă pot spune foarte multe la acest capitol, nu noi conducem sistemele, ele sunt conduse direct de către reprezentanții ministerului în teritoriu, depind direct de Departamentul Pădurilor din Ministerul Agriculturii, sunt supervizate de către ITRSV-uri, la Mureș avem o substructură numită ISV Mureș ce-și are sediul tot în cadrul Direcției Silvice. Sunt 5 ocoale: Apold, Ghindari, Sovata, Mureșul-Dedeanca și Răstolița care vor trebui reautorizate până în octombrie pe criterii de suprafață. Conform Ordonanței 139, proprietarii de păduri sunt obligați, indiferent de suprafață, de formă de proprietate, să încheie un contract de pază cel puțin, de prestări silvice sau administrare cu o structură silvică privată sau a regiei.

* Rep: Din punctul dumneavoastră de vedere, funcționează bine ocoalele silvice private?

C.C.: Nu pot să mă pronunț. Presiunea la un ocol silvic privat din punctul meu de vedere e infinit mai mare decât la structurile RNP-ului deoarece primează interesele locale. Ori în structurile RNP-ului totuși importante sunt interesele naționale, apoi cele regionale, pe când la un ocol privat al unei primării vă dați seama de cine e condus respectivul ocol. Sunt alte presiuni. Nu știu sistemul de lucru din domeniul privat deocamdată, îl cunosc tangențial, nu știu ce ne rezervă viitorul.

* Rep: Norme impuse de UE în domeniul silvic? În afară de Convenția de Berna.

C.C.: Norme stricte pe silvicultură nu avem, nu există nici un capitol de aderare privind silvicultura sau politica silviculturii, însă trebuie să respectăm celelalte norme, aici mă refer la normele de mediu, fiindcă exploatând păduri, producem cherestea, recoltăm fructe de pădure, deci trebuie să respectăm normele UE privind mediul. În schimb la structurile private există acel program SAPARD, măsura 35 silvicultură, de care beneficiază structurile private sau proprietarii de păduri. Noi Regia Națională a Pădurilor, nu beneficiem de măsura aceasta, doar putem să ajutăm, benevol bineînțeles, anumite comunități și în special pădurile pe care le administrăm.

Direcția, în profit

* Rep: Care este cifra de afaceri și profitul Direcției Silvice?

C.C.: Pe primele 7 luni, deja am depășit 20 de milioane RON, cifră de afaceri, cu un profit de aproximativ 3 milioane RON. Bineînțeles că avem și cheltuieli mari, legate de pază, de lucrările silvice, toată lumea acuză că nu se mai împădurește, dimpotrivă noi am împădurit peste 500 de hectare, numai în primăvara acestui an, plus în toamnă încă vreo 300 de hectare, deci Direcția Silvică împădurește, probabil că suntem printre singurii însă nu suntem singuri, lumea nu e informată, chiar și ocoalele private au programe de împădurire. Se împădurește în zonele unde au fost exploatări de masă lemnoasă și în zonele unde Direcția Silvică a preluat 485 de hectare de la ADS, pe care noi mai avem de împădurit 80 de hectare. De 3 ani împădurim terenuri sterpe, terenuri goale, în zona Târnăveni și zona Sighișoara. Avem și pepiniere, în 2006 am oferit ca sponsorizare 350.000 de puieți de salcâm pentru oameni, pentru proprietari, nu trebuiau decât să vină cu un titlu de proprietate să facem un contract de sponsorizare, au venit pentru 150.000 de puieți, iar la restul de 200.000 am trebuit să le dăm foc, că nu am avut ce face cu ei.

* Rep: Știau primarii de această situație?

C.C.: Știau primarii, am ieșit cu această informație și în presă și la radio, din păcate, lumea încă nu are cunoștință să-și împădurescă un teren, vă dați seama, un salcâm la 30 de ani poate să-l taie, să faci și bani, sau sunt plantațiile melifere.

* Rep: Pe ce loc se situează la nivel de țară Direcția Silvică?

C.C.: Oficial ne situăm între primele 10 Direcții din țară din cele 42, dar aș înclina să spun, fără lipsă de modestie, că suntem undeva pe locul 3 sau 4. Se muncește, toată lumea a trecut de șocul Legii 247 în care toată lumea era în stand-by, nu știa ce aduce ziua de mâine, lumea credea că odată cu legea vor pleca din system, prin urmare a trebuit să le demonstrăm oamenilor că suntem cei mai buni administratori din județ. Structurile private au 26 mii hectare, iar Direcția Silvică are diferența până la 212 mii hectare. Putem vorbi aici și de tradiție, de credibilitate care nu e apărută doar după 1990 sau Al Doilea Război Mondial ci de 150 ani. Numiți înainte Casa Regală a pădurilor și Casa autonomă a pădurilor, acum suntem cunoscuți ca și Regie Națională, probabil ne vom numi ca și în țările occidentale companie națională deoarece tendința europeană e ca statul să controleze administrarea pădurilor.

* Rep: Nu există nici un fel de armă împotriva defrișărilor?

C.C.: Direct din Direcția Silvică putem sesiza organele de control, Poliția sau Garda de Mediu însă nu putem lua măsuri pentru stopare. Avem doar posibilitatea să verificăm pe drumuri forestiere, dar e foarte greu și periculos să punem 10 oameni pe gratis care să păzească, plus că legea gestiunii interzice scoaterea oamenilor din cantoanele pentru care au semnat o gestiune doar pentru a păzi un drum forestier. La nivelul județului există un corp de pază care verifică, prind, confiscă, fac dosare dar singurii care vor constata defrișarea sunt ITRSV-ul.

* Rep: Nu se va scoate de la Direcția Agricolă, de la Ministerul Agriculturii să intre din nou în “curtea” dumneavoastră pădurile?

C.C.: Nu știm deocamdată. Și noi facem parte din Ministerul Agriculturii. Am fost uniți un timp cu Ministerul Mediului, altădată a fost minister separat, acum suntem la Agricultură.

A consemnat Diana SACAREA