Da, Unidramei!
N-am înțeles niciodată tendința, plăcerea chiar, a poporului acestuia de a demola. Orice nou construct, orice nouă inițiativă, orice nouă idee. Iar pornirile acestea vin, cred, dintr-o nesiguranță și nestăpânire a propriilor valori. Dar și din neînțelegerea faptului că acel ceva nou nu întotdeauna, ba aș îndrăzni să spun, că aproape niciodată, nu ia locul lucrurilor deja existente sau deja consacrate. Ci ocupă, uneori cu timiditate, alteori cu îndrăzneală și siguranță, un loc nou, liber. Săptămâna trecută, la Târgu Mureș, a avut loc o întâlnire, Unidrama. Organizatorii i-au spus festival, din nevoia de a-i face loc printre preocupările noastre. M-aș simți mai confortabil, și mulți vor fi de acord cu această sugestie, dacă i-aș spune în continuare întâlnire. Între oameni, majoritatea actori, regizori și alții, implicați într-un fel sau altul în mișcarea teatrală. O idee pusă în practică, o întâlnire organizată de Centrul Multimedia Teatru 74. Nu voi face un comentariu referitor la modul în care a fost organizată manifestarea, la spectacolele invitate la Târgu Mureș sau la ținuta lor artistică. Nu voi amenda micile scăpări, inerente oricărui eveniment, diversele inadvertențe, momentele neprevăzute. Dimpotrivă, cred că Unidrama este un construct, aflat la început de drum, cu sincopele de rigoare și de înțeles în opinia mea, dar căruia trebuie să-i dăm toate șansele să existe și pe viitor, pe care trebuie să-l sprijinim, fiecare cu mijloacele specifice. Nu trebuie să comparăm Unidrama cu Festivalul de la Sibiu. Sibiul are în spate 12 ani. Unidrama este un copil, are doi ani, poate să crească foarte frumos, dacă-l ajutăm, dacă-l îngrijim. Poate să moară în schimb foarte repede, pentru că este la începutul vieții, este încă fragil și vulnerabil. Ce am avea noi de câștigat dacă, să zicem, Unidrama ar dispărea? Nimic. Dimpotrivă. Cred că am avea mult de pierdut. Mai ales că, e un lucru știut, nu excelează orașul acesta prin mare lucru din punct de vedere al vieții culturale. Da, anul acesta n-au venit la Târgu Mureș nici Maia Morgenstern, nici Marcel Iureș, nici Coca Bloos. Au venit Johnny Răducanu, Ion Caramitru și Răzvan Vasilescu. Poate nici unul dintre spectacolele acestei Unidrame nu s-a ridicat la talia lui “Ich bin Ofelia”. Unidrama însă este o întâlnire care ocupă un loc liber în peisajul nostru cultural, nu incomodează pe nimeni, sau
n-ar trebui, și merită sprijinită. Aceasta, în ciuda tendințelor demolatoare și negativiste ale nației noastre. Intrăm în curând într-un spațiu cultural imens, variat, viu, care pulsează de viață. Și ar fi spre binele nostru să avem și noi câte ceva de spus.
Diana SÄ‚CÄ‚REA
