La Targu-Mures, interese obscure si semne de intrebare

Pe marginea unei anchete de acum 70 de ani

In 1937, intr-un mod cat se poate de discret, Ministerul Cultelor si Artelor din Regatul Romaniei ii cerea lui Aurel Filimon – un reputat intelectual din Muresul interbelic – sa se implice intr-o ancheta desi de acest lucru ar fi trebuit sa se ocupe Politia. Motivul anchetei? Din Biblioteca Teleki disparusera – nu se stia cand – un numar de 96 de volume cu o valoare stiintifica si materiala exceptionala. Cercetarile facute de Filimon au dus la citeva concluzii importante, dar nici de aceasta data ministerul nu a considerat necesar sa sesizeze Politia. Semnele de intrebare au ramas insa peste timp.

Pasionat colectionar, etnograf, arheolog, folclorist si bibliofil, Aurel Filimon (1891-1946), a fost un intelectual de marca al Muresului interbelic. Multitudinea preocuparilor sale, ideile novatoare, consecventa cu care a urmarit sa le puna in practica, precum si rezultatele obtinute l-au impus atentiei unor mari personalitati ale culturii romane. Nicolae Iorga, Tudor Vianu, Vasile Parvan, Emil Racovita, Alexandru Lapedatu, Emil Sion, Ion Minulescu, S. Tzigara-Samurcas, Simion Mandrescu, dar si multi altii s-au interesat de preocuparile lui Filimon, l-au vizitat la Targu-Mures sau chiar au purtat corespondenta cu acesta.

O biblioteca de exceptie

si un fond pe masura

Deschisa publicului larg în 1802, Biblioteca Teleki – una stiintifica prin excelenta – cuprinde volume de o valoare deose­bita, datorita informatiilor oferite. De­nsu­sianu si-a elaborat lucrarea “Revolutiunea lui Horea în Transilvania si Ungaria, 1784-1785”, documentându-se, în parte, si în aceasta bi­blioteca, iar Iorga si Lupas, care ne-au vizitat orasul în iulie 1922, n-au scapat prilejul sa o viziteze si ei, aratându-se impresionati de cele constatate acolo. Fondatorul acestei bi­blioteci, contele Samuel Teleki a dorit ca odata cu darea ei în folosinta în 1802, sa faciliteze accesul publicului muresean la tezaurul de valori spirituale al umanitatii. Nascut la Gornesti în 1739, contele Samuel Teleki a fost în mod indiscutabil, un spirit iluminist. Calator neobosit, spirit cautator si cutezator în acelasi timp, dupa îndelungi peregrineari prin Europa (la Leiden, Utrecht, Rotterdam, Paris, s.a.), Teleki a adus la întoarcere circa 2000 de volume achizitionate din fonduri proprii. În 1787 s-a stabilit la Viena, iar în 1791 a devenit cancelar al Transilvaniei. Prin eforturile sale, între 1799-1802 a fost construita cladirea bibliotecii care a si fost deschisa în toamna anului 1802. Între timp, fondul de carte achizitionat de Teleki a crescut foarte mult, el ajungând la momentul deschiderii la circa 36000 de volume. Tot în urma demersurilor sale, între anii 1796-1819 a fost tiparit la Viena catalogul bibliotecii, cel dintâi catalog stiintific tiparit pentru acest spatiu geografic.

De ce nu a fost

implicata Politia?

Ministerul Cultelor si Artelor din Regatul României dispunea de anumite informatii, parvenite prin surse oficiale, cum ca din va­loaroasa biblioteca Teleki ar fi disparut importante volume cu caracter stiintific. Cu toate acestea nu a considerat necesar sa înstiinteze Politia, pentru ca aceasta sa demareze o ancheta care sa duca la elucidarea cazului. Cu adresa nr.166 din 24 februarie 1937, Cabinetul Ministrului Cultelor si Artelor îl anunta pe Aurel Filimon: “… prin deciziunea noastra nr.165, din 24 februarie a.c., sunteti numit delegat onorific al Ministerului Cultelor si Artelor pe lânga Biblioteca Contelui Samuel Teleki din Târgu- Mures…va rugam ca dupa examinarea atenta a situatiei bibliotecii sa ne trimiteti un raport amanuntit despre starea ei, stabilind cu mijloacele pe care le veti gasi utile, daca au fost înstrainate carti si manuscrise din bi­blioteca, de cine, când si unde se gasesc azi lucrurile înstrainate”. Dupa cum se poate observa, cercetarile lui Filimon au avut la baza o cerere expresa a forului sau ierarhic superior, care este de presupus ca a fost înstiintat de aceste disparitii de catre Politie. Atunci, de ce acelasi for, ca beneficiar a unei informatii deosebite, nu a cerut o ancheta oficiala si a apelat la o persoana cu puteri si competente strict limitate pentru a face o ancheta discreta? Sau de ce acelasi minister, odata încheiata ancheta lui Filimon si concluziile puse si trimise ministrului, nu a dispus o cerere de aprofundare a anchetei prin organele specializate ale statului român? Ce interese oculte se ascundeau de fapt în aceasta cerere?

Cercetari dificile

si piedici birocratice

Pe data de 6 martie 1937, Aurel Filimon a facut primele diligente pe lânga contele Carol Teleki pentru a i se pune la dispozitie catalogul-inventar (“revizorius catalogus”). Plecat din tara cu catalog cu tot, contele Carol Teleki i-a raspuns lui Filimon, o luna mai târziu, într-un stil arogant, ca respectivul catalog îi va fi pus la dispozitie de bibliotecarul Guylas Carol. Filimon purtase o asidua corespondenta nu numai cu curatorul bibliotecii, contele Teleki Carol, dar si cu contele Teleki Adam, contele Teleki Domokos si juristul Fundatiei Teleki, dar si cu bibliotecarul, eminentul profes Guylas Carol. Teleki Carol îl tratase însa pe Filimon înca de la bun început cu multa aroganta si nu i-a raspuns la scrisori. Pe data de 10 aprilie si pe 13 iulie 1937, Filimon i-a adresat din nou doua scrisori lui Teleki Carol, în legatura cu inventarul pe care îl avea de facut. Abia de aceasta data a pri­mit raspuns si a început sa-si îndeplineasca sarcina încredintata de minister. Pe data de 10 noiembrie 1937, Filimon si-a înaintat raportul cu concluziile sale: 96 de volume disparute.

Concluzii pertinente

pe marginea unei anchete

“…ele (cartile – n.a.) astazi, scria Filimon în raportul sau, se afla în posesiuni straine si formeaza din când în când subiectul vânzarii publice sau tacite..” În cuprinsul aceluiasi raport, Filimon mai preciza: “nu exista mijloace care ar putea sa indice persoane precise carora s-ar putea atribui înstrainarile din inventarul bibliotecii. Fortat de împrejurarile constatate si descrise mai sus, nu vreau sa ma bazez pe prezumtiuni care eventual in aparenta ar fi întemeiate, însa nu pot fi absolut sigure”. Evident ca Filimon dispunea de unele informatii si ajunsese la niste concluzii referitoare la anumite persoane suspecte de a fi sustras parte din acele vo­lume. Nu avea insa mijloacele de proba necesare si ca atare, nefiind sigur si nu putea face afirmatii nefondate pentru ca risca sa fie dat in judecata. De aceea, era vital ajutorul Politiei. Cu toate acestea (inexplicabil), Politia nu a fost implicata, iar evenimentele precipitându-se – 1940, anul Diktatului de la Viena si ulterior instaurarea comunismului în România – raportul lui Filimon a fost dat uitarii. In Targu-Mures s-a mai vorbit din cand in cand, in cercuri restranse, despre respectivele disparitii. Trecerea timpului insa a asternut insa un val de tacere peste aceasta ancheta discreta. Mapa de corespondenta a lui Aurel Filimon care se afla în posesia fiicei sale ce traieste în prezent la Târgu-Mures ascunde cu siguranta niste raspunsuri. Din cele 96 de volume, parte în Ungaria, Austria sau în SUA – dupa unele informatii – n-ar fi exclus ca unele sa se mai ga­seasca înca la Târ­gu-Mures, pro­babil în anumite colectii particulare. Dar cine mai este inte­resat azi, dupa ap­roa­pe 70 de ani, sa afle adevarul? Ur­masii hotilor din 1937 pot sa ra­sufle usu­rati. O da­ta in plus se do­vedeste faptul ca timpul le rezolva pe toate.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com