Dăndărău oferă alternativa șomajului
Sindicatul Alternativa 2002 din cadrul Azomureș nu a întreprins în ultimul an nici o acțiune de susținere
a sectorului economic din care Combinatul face parte. Mai mult, în urma răspunsului negativ primit din partea
ministrului Codruț Șereș, imposibilitatea de revenire asupra deciziei de majorare a prețului gazului metan,
singura alternativă găsită de “Alternativa” este nepăsarea. Obiectivul Alternativa nu este sprijinirea continuării
activității Azomureș și, implicit, păstrarea locurilor de muncă ale salariaților Azomureș, ci obținerea unor condiții convenabile în cazul disponibilizării colective.
Azomureș se află în acest moment la cumpăna dintre închiderea și continuarea activității. Dacă vă amintiți și anul trecut, administratorii AZO au avertizat și și-au exprimat îngrijorarea în privința consecințelor grave pe care le-ar putea avea asupra industriei chimice din România majorarea prețurilor la energie și, în special, la gazul metan. Scopul comunicării acestui risc de închidere a fost de a implica și sindicatele în acțiuni de sensibilizare și de aducere la cunoștința Guvernului a riscurilor sociale și economice pe care le-ar implica sistarea activității din domeniul industriei chimice. Organizațiilor sindicale li s-a cerut ajutorul și în găsirea unor soluții pentru supraviețuirea acestui sector economic.
Reacția sindicatelor, în urma acestei solicitări, a fost însă diferită. Răspunsul lui Petre Tancău, liderul Federației Lazăr Edeleanu, nu a fost nici pe departe unul firesc, precizând că sindicatele s-au săturat de amenințărtile cu închiderea combinatului și că acestea ar fi doar pretexte invocate de proprietari pentru a nu accepta creșterile salariale solicitate de angajați. De asemenea, a replicat dur că în cazul Azomureș nu vor face nimic atâta timp cât liderii de sindicat sunt acționați în instanță. Vă reamintim că litigiul a fost cauzat de organizarea, în 2003, a unei greve ilegale.
În schimb, Sindicatul Independent, susținut de Federația Sindicatelor Libere din România, a organizat acțiuni de pichetare a Prefecturii, a depus un memoriu în care atrăgea atenția asupra costurilor sociale pe care moartea industriei producătoare de îngrășăminte chimice le-ar incumba, precum și consecințele acestui fapt asupra agriculturii românești. De asemenea, s-a arătat și că închiderea Combinatului din Târgu Mureș ar avea un impact negativ asupra întregii zone. După cum am precizat, nu toate organizațiile sindicale luptă pentru drepturile membrilor săi și pentru interesul primordial al angajatului, păstrarea locului de muncă.
Absurd! Sindicat vs sindicat
În replică la acțiunile Sindicatului Independent, Alternativa 2002 a găsit cu cale să ia atitudine împotriva acestuia, susținând că Sindicatul Independent urmărește să intre în grațiile acționarilor Azomureș. Nu este în contextul de față lipsit de importanță să precizăm faptul că în 2003 Confederația Frăția a determinat Guvernul să adopte Codul Muncii și Legea Sindicatelor, după propriile ei exigențe, acceptând ad hoc semnarea unui pact social cu Guvernul, prin care Confederația se angaja să nu organizeze acțiuni sindicale până după alegerile din 2004.
Demersurile pe care conducerea Azomureș le-a făcut pe lângă sindicate, de cooperare în vederea susținerii activității Combinatului, deși s-au izbit de un zid de indiferență în repetate rânduri, au continuat și anul acesta. Înainte de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor, în care urma să se decidă activitatea viitoare a societății, liderii de sindicat au fost convocați pentru a li se prezenta situația dificilă pe care o traversează Combinatul. Cu privire la aceasta, Sindicatul Alternativa 2002 nu a întreprins nici o acțiune efectivă. O urmă de așa-zis interes au arătat totuși. Au solicitat Prefecturii Mureș mijlocirea unei întrevederi cu ministrul Șereș. Dar la care reprezentanții Alternativa nu s-au sinchisit să apară. În schimb, l-au delegat pe un anume domn Luca. Ce știe acest Luca despre Azomureș? Dar despre cei 3.000 de oameni care ar putea rămâne pe drumuri? Dar despre familiile lor? Răspunsul dat de ministru a fost ferm: zarurile au fost aruncate! Nu se va reveni asupra hotărârii de majorare a prețului gazului metan. Alternativa 2002 a rămas total impasibilă la acest rezultat, acceptând înfrângerea fără luptă. Dimpotrivă, prin acțiunile sale, Alternativa a acționat contrar principiilor care justifică existența unui sindicat. Nu a sprijinit, ci din contră, a destabilizat situația Combinatului prin depunerea la Prefectura Mureș a unui memoriu prin care Sindicatul în cauză afirma că acționarul majoritar nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de privatizare. Așadar, nici vorbă în ceea ce privește Sindicatul Alternativa 2002 de interes în susținerea drepturilor angajaților Azomureș.
Acțiuni sindicale interesate
Deși nu se poate spune că Alternativa nu poate și nu știe să folosească armele luptei sindicale. Căci când a fost vorba de schimbarea Legii conflictelor de muncă, Alternativa a știut să organizeze, să declanșeze o grevă, a știut să picheteze sediul Guvernului și să facă vâlvă în presă. Au mers în demersurile lor, acelea de a obține dreptul la grevă generală cu oprirea totală a activității, până într-acolo încât au acționat în instanță statul român, vârful iceberg-ului în lupta sindicală. Numai că toate acestea nu au slujit interesului salariaților de la Azomureș. Nu este lipsit de importanță a preciza că în ultima perioadă Maria Dăndărău, liderul Alternativa 2002, a investit multe resurse în vederea menținerii actualului Cod al Muncii, obiectiv care, culmea, coincide cu cel al Confederației Frăția și al Sindicatului Lazăr Edeleanu. Din punctul de vedere al organizațiilor mai sus menționate este mai importantă protejarea salariaților după ce aceștia își vor fi pierdut locurile de muncă decât lupta pentru păstrarea efectivă a slujbelor. Căci, nu-i așa, este mai bine să stai acasă, să nu faci nimic și să primești salarii compensatorii decât să-ți câștigi pâinea prin muncă cinstită! Este un mod de gândire românesc. De altfel, Mariei Dăndărău prea puțin îi pasă de situația economică a Combinatului și de soarta atâtor oameni, atâta vreme cât ea însăși a declarat că a aflat despre problemele majore cu care se confruntă Azomureșul din presă, în urma convocării AGAEX. Mai mult, dificultățile pe care le traversează societatea sunt, din punctul de vedere al lui Dăndărău, o consecință a măsurilor insuficiente de modernizare și de retehnologizare a instalațiilor Combinatului. În plus, liderul Alternativa consideră că soluția salvatoare în cazul Azomureș este intensificarea controalelor la nivelul societății pentru a se verifica modul cum au fost realizate investițiile de mediu și cele asumate de acționarul principal în baza contractului de privatizare, iar apoi intervenția statului și reprivatizarea societății. Este mai mult decât evident că declarațiile și acțiunile întreprinse de Dăndărău nu servesc sub nici o formă intereselor angajaților Combinatului. Iar păstrarea locurilor de muncă ale celor 3000 de angajați este, după Dăndărău, o cauză pierdută încă de la început, pentru care nu a militat vreodată. De altfel, printre numeroasele acțiuni și ieșiri în presă ale Alternativei se numără nici mai mult nici mai puțin de o singură activitate de susținere a intereselor economice ale Azomureș în răstimp de doi ani de zile. Iar, asta, Maria Dăndărău o recunoaște fără jenă. În schimb, spun sursele noastre, în prezent, încearcă îngroșarea rândurilor sindicaliștilor prin promisiunea că în cazul disponibilizării colective, angajații vor fi susținuți cum se cuvine. Cu alte cuvinte, vor fi șomeri și se vor mulțumi cu gândul că au avut odată un loc de muncă. Pentru asta militează Maria Dăndărău și Sindicatul Alternativa. Nu este, din păcate, o alternativă să fii șomer. Chiar dacă, Alternativa 2002 asta le oferă angajaților Azomureș.
Edy MÄ‚RCUȘ



