Uncategorized

De ce iubim austriecii?

România și-a dat cea mai puternică companie de stat și cea mai valoroasă până în prezent, Petrom, austriecilor de la OMV, sub prețul pieței. Așa cum ne povestea un prieten drag, terenurile concesionate pe 99 de ani în Kazahstan ale Petrom valorau cei 1,7 miliarde de euro achitați de OMV. Asemenea tranzacții se întâmplă când austriecii sunt cumpărătorii. Când trec pe cealaltă parte a colii de hârtie, la rubrica vânzători, lucrurile se schimbă și e taman pe dos. Noi suntem de acord să plătim totul la suprapreț, pentru a le fi și lor bine și câtorva dintre ai noștri, care măsluiesc zarurile licitațiilor.

Cum altfel ar putea fi interpretată subita noastră dragoste, a târgumureșe-nilor, chiar dacă în multe cazuri cu forța, de companiile austriece. Energomur a făcut o pasiune fulminantă pentru Energiecomfort. Atât de mare, încât, după ce ne încălzesc în Unirii, abia așteptăm să vedem și la ce tarife, pentru că oamenii se așteaptă deja la facturi mai ridicate decât în alte cartiere, Energie a dat în dragoste și cu locuitorii din Tudor. Dar, drăgăstoasă, nu se va opri acolo, ci în curând va trece și la locatarii din Dâmbu Pietros. Bănuim că, după același model, sunt în așteptare pe listă centralele termice din toate cartierele municipiului. Ce mai contează costurile, dacă vom avea centrale termice reabilitate, a nu se înțelege noi, care ne dau același frig în case ca și înainte. E drept pe bani mai mulți.

Ce mai contează că pentru a rentabiliza un sistem falimentar, ne-am îndatorat AVAS, Distrigaz Nord SA etc. în așa hal, că nu vom mai ști în șase luni cine sunt proprietarii de drept ai centralelor termice, neîntabulate.

Până atunci însă, Energie își va fi încasat mare parte din bani.

O alte poveste materialistă de dragoste s-a înfiripat între Primărie și austriecii de la Ivenio Consult, atrași de gunoaiele de prin municipiu. Potul, la fel de atrăgător: trei milioane de euro. Relația este momentan pe butuci, după ce niște suedezi încăpățânați s-au băgat în relația ce părea că evoluează foarte bine.

Dar exemplele nu se opresc aici. Probabil omul care a pus o vorbă bună pentru afaceriștii noștri edilitari, Zoltan Prosszer, fostul patron al Paneuro, părea foarte aproape de un transfer pe piața vieneză, după ce drumurile sale în Austria se întețeau, fie de plăcere, fie datorită afacerilor, iar fiica sa studia în capitala valsului.

Și drumurile lui Sorin Å¢erbea, boss-ul de la Salubriserv, duceau la, era să spun Roma în loc de Viena, semn că doar austriecii știu cum se face curățenie într-un orășel de provincie transilvană.

De ce i-om iubi pe austrieci noi, târgumureșenii, când și o firmă de-a noastră ar fi bucuroasă să încaseze peste 100 de miliarde de lei și să execute aceleași lucrări, cred că încep să îmi dau seama. În primul rând, vrem să intrăm în UE, dar avem nevoie de aliați, iar comunitarii nu ne iubesc. Iar austriecii sunt cei mai importanți europeni care ne fac legătura cu Bruxelles. Apoi, o companie străină aduce o garanție de corectitudine, fără a fi suspectată atât de mult de uzitata mioritică șpagă. Tot așa cum un contract cu o firmă străină poate scăpa mai ușor controlului, dacă se încheie în condiții, nu-i așa, legale. Prin licitație.

Poate din același motiv, îi iubim și pe nemții de la Ruhrgas, care au cumpărat Distrigaz Nord, pe francezii de la Gaz de France, proprietarii Distrigaz Sud, sau pe italienii de la ENEL, adjudecatarii Electrica. Așa cum, cu siguranță, vom da ROMGAZ cu zâmbetul pe buze Wintershall sau OMV sau altei companii care acționează în spațiul UE. La fel cum BCR o vom mărita cel mai probabil austriecilor de la Erste Bank sau, în ultimă in-stanță, portughezilor de la Millenium BCP.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close