De ce nu suntem britanici?

Azi, când se știe cine e președintele României, vă invităm să citiți un discurs excepțional al premierului britanic Winston Churchill în vremuri grele pentru Europa și extrem de dificile pentru Anglia. Hitler stăpânea Europa. Stalin încă se pregătea pentru marea confruntare. Winston Churchill a schimbat alături de poporul său soarta democrației în Europa. Dictatura a fost învinsă.

„Pe data de 8 mai, a căzut guvernul Chamberlain, iar regele George VI l-a chemat pe Churchill la Palatul Buckingham cu instrucțiunea de a forma un nou guvern de coaliție. Churchill, chiar dacă nu se situa primul pe lista preferințelor Partidului Conservator, era totuși singurul conservator pe care l-ar fi acceptat ca prim-ministru conducătorii partidelor Laburist și Liberal.

Pe 10 mai, în primul său discurs ca prim-ministru, Churchill s-a adresat membrilor Camerei Comunelor prezenți în număr mare, dintre care cei mai mulți îi respinseseră în ultimii zece ani avertismentele. Discursul a rămas celebru sub numele de „Sânge, sudoare și lacrimi”. În realitate cuvintele au fost „sânge, trudă, lacrimi și sudoare”. Churchill folosise cea dintâi expresie din istoria Primului Război Mondial pe care a scris-o – „sânge, sudoare și lacrimi s-au împrăștiat pe câmpie”. Unii cred că s-a inspirat din poemul lui John Donne, în care apar aceleași trei cuvinte.

„Aș spune Camerei Comunelor ceea ce le-am spus celor care s-au alăturat acestui guvern: „Nu am nimic de oferit în afară de sânge, trudă, lacrimi și sudoare”. Ne așteaptă un supliciu dintre cele mai grele. Ne așteaptă multe, multe luni lungi de luptă și suferință. Vreți să știți care este politica noastră? Vă spun: este să purtăm război pe mare, pe uscat și în văzduh, cu toată forța noastră și cu toată tăria pe care ne-o poate da Dumnezeu; să purtăm război împotriva unei tiranii monstruoase, ce nu a fost nicicând depășită de catalogul întunecat și jalnic al delictelor omenești. Aceasta este politica noastră. Vreți să știți care ne este țelul? Răspund într-un cuvânt: Victoria – victoria cu orice preț, victoria în ciuda întregii spaime, victoria oricât de lungă și de grea ar fi calea; pentru că, fără victorie, nu va fi supraviețuire. Să fie bine înțeles acest lucru; nu va fi supraviețuire pentru Imperiul Britanic; nu va fi supraviețuire pentru tot ceea ce a susținut Imperiul Britanic, nu va fi supraviețuire pentru necesitatea și imboldul veacurilor, ca omenirea să meargă înainte spre ținta ei. Însă îmi asum sarcina cu însuflețire și speranță. Sunt sigur că oamenii nu vor lăsa cauza noastră să eșueze. În acest moment, mă simt îndreptățit să cer ajutorul tuturor, și zic: „Haideți, așadar, să mergem înainte împreună, cu forțele noastre unite”.”

În această duminică de mai, a Sfintei Treimi din calendarul Bisericii Anglicane, Churchill a ținut un discurs la radio pentru a susține Franța ce se prăbușea, cu linia de apărare de la Sedan străpunsă de armata germană. Churchill a aflat încurajare în cuvintele biblicilor macabei, care s-au împotrivit tiranilor ce voiau să profaneze altarul legilor lui Dumnezeu.

„Aceasta este una dintre cele mai cumplite perioade din lunga istorie a Franței și Marii Britanii. În același timp este, fără îndoială, cea mai măreață. Umăr la umăr, fără alt ajutor decât din partea celor de același neam din marile dominioane și din partea uriașelor imperii ce stau sub scutul lor – umăr la umăr, popoarele britanic și francez au mers înainte ca să salveze nu numai Europa, ci întrega omenire de cea mai scârbavnică și cea mai abrutizantă tiranie care a întunecat și a mânjit vreodată paginile istoriei. În spatele lor – în spatele nostru, în spatele armatelor terestre și flotelor Marii Britanii și Franței, se adună un grup de state spulberate și de neamuri lovite crunt: cehii, polonezii, norvegienii, danezii, olandezii, belgienii – asupra cărora se va pogorî lunga noapte a barbariei, nestrăpunsă nici măcar de o stea a speranței, dacă nu vom învinge, așa cum trebuie să învingem; așa cum o vom face.

Azi de duminica Sfintei Treimi. Acum câteva veacuri, au fost scrise niște cuvinte menite să fie o chemare și un imbold pentru credincioșii slujitori ai adevărului și dreptății: „Înarmați-vă și fiți viteji și gata de luptă; căci este mai bine să pierim în luptă decât să privim la pângărirea neamului și altarului nostru. După cum e voia lui Dumnezeu din ceruri, așa să fie”.”

Imediat după spectaculoasa eliberare din iunie a armatei britanice, la Dunkerque, Churchill a stârnit în Camera Comunelor ovații tunătoare. Membrii acesteia – mulți dintre ei cu lacrimi în ochi – s-au ridicat în picioare, lovind cu pumnii în băncile din fața lor, atunci când Churchill și-a rostit vorbele sfidătoare. Unul din membrii care l-au auzit a fost Harold Nicholson, și i-a scris soției sale, Vita Sackville-West, că au fost „cele mai mărețe cuvinte auzite vreodată în limba engleză”. Când președintele Roosevelt le-a ascultat la radio, i-a spus aghiotantului său, Harry Hopkins: „Câtă vreme moșul ăla dat naibii o să fie la cârmă, Marea Britanie n-o să capituleze.” După ce a auzit această cuvântare la radio, președintele Statelor Unite ale Americii, încă neutru, a hotărât să trimită Marii Britanii trebuinciosul ajutor militar.

„Aceasta este hotărârea guvernului Maiestății Sale – a fiecărui om din cadrul lui. Aceasta este voința Parlamentului și a poporului. Imperiul Britanic și Republica Franceză, unite în cauza lor și în nevoia lor, își vor apăra până la moarte pământul patriei, ajutându-se între ele din răsputeri, ca doi tovarăși buni. Chiar dacă mari părți din Europa și multe state vechi și faimoase au căzut sau ar putea să cadă în gheara Gestapoului și a întregului aparat odios al cârmuirii naziste, nu vom lâncezii și nu vom eșua. Vom merge mai departe până la capăt, vom lupta în Franța, vom lupta pe mări și oceane, vom lupta în văzduh din ce în ce mai încrezători și mai puternici, ne vom apăra insula cu orice preț, vom lupta pe țărmuri, vom lupta pe terenurile de debarcare, vom lupta pe câmpuri și pe străzi, vom lupta pe dealuri; nu ne vom preda niciodată, și chiar dacă – lucru pe care nu îl cred nici o clipă – ar fi ca această insulă sau o mare parte din ea să fie subjugată și înfometată, atunci Imperiul nostru de peste mări, înarmat și păzit de flota britanică, va continua lupta, până ce la ceasul hotărât de Dumnezeu, noua lume, cu toată puterea ei, va veni să o salveze și să o elibereze pe cea veche.”

Citat din „Vobe de duh ale lui Winston Churchill”, James C. Humes