De vorbă cu Maica Siluana (LVI)

Ziarul de Mureș a inițiat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Sunt mamă și soție, lucruri sfinte pentru mine, căci am crezut că dragostea și liniștea pe care o femeie o dă căminului său poate ține și face o familie. Și totuși, soțul meu s-a jucat cu focul, a mințit, a trădat legămintele noastre pentru ca în ziua a doua de Paști să plece cu sufletul rupt și trist, dar cu o mai puternică dorință de a începe o altă viață plină de pasiune alături de altă femeie. Am plâns, am suferit, dar lucrul care m-a ajutat în acele zile cel mai mult a fost faptul că după multă vreme m-am rugat mult, că aproape L-am simțit pe Dumnezeu. M-am gândit apoi că poate este o încercare menită să mă întoarcă spre Dumnezeu și spre lucrurile pe care în adolescență visam să le fac pentru oameni. Soțul meu s-a întors acasă după trei zile convins că este pentru totdeauna. Deși prietenii îmi spuneau să rezist tentației, totuși mi-am ascultat inima și i-am dat o altă șansă, încercând să pornim nu de la zero, căci nu este posibil, dar din această răscruce spre un drum comun. El nu știe prea clar ce anume l-a determinat să accepte tentațiile, nu știe nici unde este spărtura din zidul iubirii sale prin care s-a cuibărit păcatul. Credeți dumneavoastră că ne-ar putea ajuta cineva din afară care poate vedea ceea ce noi, orbiți, nu putem vedea, că am putea afla și eu și el dacă și unde am greșit?

Surioara mea dragă,

Complicat și delicat lucru este sufletul omului! Și puternică este stricăciunea lumii în care ne căutăm fericirea! Dar Viu este Dumnezeu și prezent la cea mai mică chemare și lepădare de sine a omului rătăcit de la adevărata fericire! E minunat că ai putere să ierți! E minunat că s-a întors acasă! E minunat că vă doriți să cunoașteți ce și unde ați greșit, fiecare! E un început minunat, pentru adevărata viață. E metanoia. Asta înseamnă pocăința: dorința sinceră și arzătoare de a vedea pe unde țâșnește păcatul pentru a opri potopul distrugător al suferințelor de toate felurile cu harul lui Dumnezeu!

Mai departe, eu vă recomand: Spovedanie cu sinceritate, Sfeștanie în casă, și să participați amândoi, dacă se poate, la Seminarul nostru online “Să ne vindecăm iertând”! Vă va ajuta mult să vă cunoașteți și să dobândiți priceperea de a câștiga și păstra Harul Bucuriei! Va fi o Cale care vă va aduce o nouă viață și o nouă dragoste, plină de prezența iubitoare a lui Dumnezeu!

Parcă îmi vine să cer iertare cititorilor acestui Site pentru insistența mea de a recomanda Seminarul. Dar e o cale atât de simplă și binecuvântată de a intra în Bucurie! Toți cei care au avut onestitatea și hărnicia de a-l urma până la capăt au fost martorii unor adevărate minuni!

Dar sunt și suflete care preferă ca în timpul acela să “bea o bere cu prietenii” și așteaptă ca tot ce e rău, sau neplăcut, în viața lor să se schimbe printr-o “minune”, printr-un gest din partea lui Dumnezeu, fără nici un efort din partea lor, fără lepădarea de sinele păcătos și fără luarea crucii! Mă doare sufletul pentru aceștia și Îl rog pe Domnul să nu-și întoarcă fața de la ei și să-i aștepte așa cum, oarecând, și pe mine m-a așteptat și, într-un fel, încă mă mai așteaptă. Numai să mă credeți, cei care așteptați de la mine ce nu poate da decât Dumnezeu atunci când Îl dorim pe El și împlinim poruncile Lui (ușile Bucuriei), că ce doriți nu este posibil. Asta e magie! Libertatea este o împreună-lucrare a omului cu Dumnezeu. De aceea Domnul nu obosește să-i spună omului care caută fericirea: “Dacă vrei…”

Așadar, dacă vreți să ajungeți la Bucurie, încercați și această cale! Câte nu îndură omul pentru patimile lui! Câte nu sacrifică pentru o ambiție! Să fie, oare, Bucuria Sfântă mai puțin importantă pentru om? Atât de mult ne-am îndrăgostit de suferința și mizeria noastră?

Eu voi refuza să accept acest gând și voi cere milă de la Domnul să nu mă lase să renunț la strigătul meu: Îndrăzniți! Hristos a înviat ca noi să înviem în El și să ne bucurăm!

Unde îți este bucuria, suflete?!

Cu dragoste și încredere,

M. Siluana

Într-o zi m-am hotărât să-L caut pe Iisus. M-am dus la biserica din apropiere. Era devreme, era joi și nu era lume, decât femeia de la lumânări. Am intrat, m-am închinat și m-am așezat pe un scaun. Și am așteptat. Și am așteptat…mă dureau urechile de atâta liniște. Era atât de liniște…și era o liniște caldă. Nu mă mai gândeam la nimic. Nici la școală, nici la probleme, nici la iubire…stăteam…și parcă timpul se așezase și el lângă mine și aștepta. Nu pot uita liniștea…era liniștea din biserică sau liniștea din mine?? Mă uitam la icoane și la îngerașii pictați și parcă toți zâmbeau. Și am tot așteptat…credeam că nu mai vine Iisus. Când am ieșit din biserică și am auzit iar claxoanele mașinilor, înjurăturile bărbatului care stătea la semafor, vocea stridentă a florăresei…abia atunci mi-am dat seama. Iisus era acolo. Fusese tot timpul. Și nu în biserică, ci în sufletul meu. Dar n-am avut niciodată puterea, dorința sau curajul…să tac. Să tac și să ascult liniștea minunată a Domnului.

Scriu aici, acum și Îi mulțumesc Domnului că mă iubește. Știți cum mi-am dat seama?? Mă ceartă. Da. Eu merg pe un drum, dar uneori mă atrag vocile, culorile, peisajele de la marginea drumului. Și alerg spre ele. Și atunci uit de Iisus, iar El mă ia de după umeri și mă ceartă, îndreptându-mi pașii. Plâng, mă supăr, dar mai apoi Îi mulțumesc.

Azi am greșit iar. Și am plâns. Dar a venit Iisus ( apropo, El nu mă uită niciodată, spre deosebire de mine) și m-a certat.

Mă gândeam!

Ce ironie…țipăm și ne răzvrătim că ne-a uitat Dumnezeu și că ne-a părăsit când …noi Îl părăsim cel mai des….iar El e cel care ne primește înapoi de fiecare dată…

PS. Abia acum, Măicuță dragă, înțeleg urarea, LINIȘTE SFÂNTÄ‚!

O doresc tuturor,

Diana Valeria

Draga mea Diana Valeria,

Mulțumesc pentru scrisoare, mulțumesc pentru lacrima de înduioșare și recunoștință pe care mi-ai smuls-o, mulțumesc pentru mărturia pe care o aduci celor care însetează după Iubire și Pace, mărturie care parcă repetă cuvântul Lui blând. “Cine are urechi de auzit, să audă!” Mai aștept doar să mai crești puțin și să vezi că atunci când crezi că te ceartă El, de fapt, spune, “Greu îți este să izbești cu piciorul în țepușă” și te ia în brațe ca să-ți panseze rana de la piciorușul cel bezmetic. Desigur, curățirea rănii și pansarea ei doare… Dar Bucuria de a auzi Tăcerea Lui cea sfântă și de a trăi în ea măcar câteva minute pe zi nu o mai ia nimeni de la noi și ne va deveni călăuză nemincinoasă pe Cale! Te îmbrățișez în Domnul, Diana mea dragă și aștept să ne întâlnim în Bucuria Sfintei Lui Învieri!

Maica Siluana

Vă rog să mă ajutați cu un răspuns la o întrebare copilărească, dar care necesită răspuns: cele 10 porunci au fost date într-o ordine sau pot fi considerate trepte ale cunoașterii, recunoașterii Lui în noi și în cele înconjurătoare? Ne putem servi de ele, ca și de o hartă a sufletului nostru? Adică dacă am greșit sau am păcătuit, și recunoaștem păcatul capital, și să zicem că e oricare dintre cele 10, ca să ne privim în suflet cu atenție ne uităm și la celelalte porunci care aparent nu au nimic cu păcatul nostru…știu că toate se leagă, mă interesează numai dacă poruncile sunt date gradual în funcție de dezvoltarea noastră psihică, intelectuală, dar mai ales spirituală.

Cu drag, Anca

Draga mea Anca,

Citesc și recitesc întrebarea ta și mă minunez de puterea minții umane de a-l împiedica pe om să înfrunte întrebarea și răspunsul pe care deja îl știe ca să fie liber! Anca mea dragă, răspunsul de care ai tu nevoie este răspunsul pe care îl așteaptă Dumnezeu de la tine: “Doamne, iată-mă! Eu sunt așa cum mă vezi și am obosit să mă ascund! Îmbrățișează-mă cu mila și îndurările Tale, iartă-mă, odihnește-mă și învață-mă să primesc iubirea Ta și să-ți răspund la ea în orice clipă și împrejurare a vieți mele! Mulțumesc!” Atunci, omule drag, Poruncile Lui vor fi lumină și putere și nu vei mai simți nevoia să le analizezi, ci doar să le împlinești, pe măsura ta și în ordinea în care ți-o cere clipa de față! Fă asta și vei vedea!

Te îmbrățișez și te mai aștept!

Cu drag,

Siluana