De vorba cu Maica Siluana (LXII)

Ziarul de Mures a inaugurat o rubrica de dialog cu Maica Siluana, stareta la manastirea Jitianu si coordonator al Centrului de Formare si Consiliere “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril” din Craiova. Gratie unei experiente de viata deosebite, Maica Siluana desfasoara o bogata activitate duhovniceasca, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica raspunde întrebarilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

Sunt mama a trei copii (unul înca nenascut), Luca – 2 ani si 10 luni, Irina – 1 an si 3 luni si “bebele” care are aproape 5 luni de viata intrauterina. Lucrez câteva ore pe saptamâna ca profesoara de limba engleza (asta îmi este meseria) la o gradinita. Acolo am întâlnit o educatoare de care m-am apropiat foarte mult pentru ca are si ea aceleasi principii dreptmaritoare dupa care încerc si eu si familia mea sa ne ghidam viata. Mi-a marturisit despre o fetita de 5 ani, din grupa ei, care, înainte de a adormi, sta pe burta si se freaca insistent de salteaua patului, dupa care întepeneste si apoi adoarme. Ma întreba ce sa faca. Eu i-am spus doar ca cred ca responsabilitatea ei e foarte mare. Dar, din pacate, e greu sa le spui sau nu stii cum sa le spui parintilor lucrurile acestea. Facând personal sapaturi, fetita doarme în acelasi pat cu parintii ei. Am auzit iarasi de un caz: o fetita de 1 an, cu mama crestin-ortodoxa si tatal preot, care se freaca de Pampers ca sa adoarma si daca nu e lasata, devine foarte nervoasa. Ce e de facut, Maica? Va întreb, ca am si eu 3 copii. Nu am sesizat la nici unul vreun comportament de acest fel, dar vreau sa stiu. Ma gândesc ca sunt multi alti parinti care sunt neputinciosi în fata acestui gen de comportament si le e rusine sau teama sa se deschida în fata cuiva. Chiar si în fata preotului duhovnic. Va multumesc din suflet pentru tot si fie ca Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne întareasca în lupta aceasta pe care o duce familia crestin-ortodoxa în lumea de astazi! Doamne miluieste!

Adriana

Draga mea Adriana,

Îmi marturisesc neputinta, nedumerirea si durerea pe care mi le produc si mie marturisirea unor asemenea comportamente. Cauza acestei nenorociri, dupa cum ne învata Parintii Sfintei noastre Biserici, este pacatul parintilor. Mai recent, gasim la Parintele Arsenie Boca lamuriri într-un limbaj accesibil omului de astazi. Relatiile sau “jocurile” erotice ale parintilor din timpul sarcinii, mai ales în ultimele ei luni, provoaca pruncului puternice tulburari emotionale si senzoriale, însotite de o placere paralizata. Asa se explica întepenirea copilului dupa ce face ceea ce spui. Ce face copilul este masturbare, dar nu este desfrâu, nu este pacat. Aici vedem cu groaza urmarile pacatelor parintilor în firea, în trupusorul si sufletelul copiilor, de multe ori doriti si nascuti din “dragoste”.

Asadar, ce e de facut? În primul rând, pocainta parintilor si vindecarea lor, eliberarea lor profunda de pacatul desfrânarii si înlocuirea placerii care ne ucide (vezi paralizia de câteva momente a copilului) cu bucuria sfânta a iubirii între soti, asa cum e ea vindecata si binecuvântata de Dumnezeu. Nu e usor si poate dura multa vreme. Dar efectele benefice ale spovedaniei se vor vedea imediat în comportamentul copilului. În al doilea rând, dar nu mai putin important, e nevoie de o dragoste si o blândete speciala fata de copil. Orice gest brutal si orice cuvânt aspru se va întipari în memoria copilului ca o “condamnare pe viata”. El se va considera necurat, rau si se va comporta ca atare. Parintii se vor plânge ca nu înteleg nimic, ca au facut “totul” pentru fericirea copilului (i-au luat si calculator si telefon mobil, i-au pus si internet), dar el se poarta tot urât pentru ca a fost rau si stricat înca de când era mic! Comportamentul blând fata de copil trebuie însotit de oferte de bucurie si placere curata, care mai târziu vor putea fi alese în mod liber de catre copil. Pentru ca, pe masura ce va creste, copilul va învata sa lupte împotriva acestui inamic care i-a invadat trupul. si daca nu va fi singur în aceasta lupta, va birui repede. Dar va birui numai si numai daca îi va fi oferit singurul dar cu adevarat necesar: Dumnezeu, viu si iubitor în viata, în trupul si în sufletul lui. Copilul sa fie dus cu regularitate la Sfânta Liturghie, împartasit cât mai des, sa i se faca rugaciuni, dar fara sa-l lasam sa creada ca aceasta atentie i se da pentru ca e un copil rau, pentru ca nu e bun, pentru ca e vinovat. Cu ajutorul lui Dumnezeu îl putem ajuta sa descopere si sa accepte ca si el si noi si toti oamenii avem neputinte, suntem uneori rai, chiar foarte rai, dar ca Dumnezeu ne iubeste si ne da vindecare si bucurie.

Ce spun eu acum pare utopie, pare imposibil, pentru un om “obisnuit”. si este imposibil. Pentru aceasta S-a facut Fiul lui Dumnezeu Om, sa faca El în noi ceea ce este imposibil pentru noi. Alta cale nu exista! Daca am putea pricepe asta, viata noastra a tuturor ar fi cu totul si cu totul altfel.

Multumesc pentru mesaj,

Cu dragoste în Domnul,

M. Siluana

Ma framânta de mult timp niste gânduri si nu le-am putut gasi raspuns în inima mea. Eu îmi doresc ceva foarte, foarte costisitor pentru mine, ceva care pe plan psihic m-ar ajuta. Dar cum va spuneam costa foarte multi bani si îmi vin în minte vorbele unui preot care a spus ca Dumnezeu ne va judeca si pentru ceea ce n-am facut, pentru ceea ce puteam face si n-am facut. si atunci îmi spun ca banii aceia mai bine îi dau pentru (de exemplu) operatia unui copil. si daca îi dau nu-mi pare rau deloc, dar îmi pare rau ca nu-mi pot îndeplini si mie dorinta. Atunci cum sa fac?

L.

Draga mea L.,

Mult ma mângâie mesajul tau! De ce? Pentru ca ne marturisesti un lucru de mare taina si anume ca raspunsul la orice întrebare este în inima omului! Faptul ca nu ai gasit înca raspunsul acolo, nu înseamna ca trebuie sa-l cauti în alta parte, ca ti-l pot da eu sau altcineva. Eu pot doar sa te îndemn sa îndraznesti sa-ti cunosti inima si tu sa alegi din multele ei raspunsuri, pe cel ale carui consecinte, imediate, îndepartate si vesnice, vrei sa ti le asumi… Asadar, tu, nu esti una cu inima ta, iar inima ta, acum, nu contine un singur raspuns… Tu esti chemata sa fii stapâna inimii tale si nu ea stapâna ta… Nu e usor, dar alta cale nu exista! Stii ca pentru a intra în Bucuria Lui, Domnul ne cere doar sa fim credinciosi peste putinul pe care ni l-a încredintat… Acest putin e chiar inima noastra! Dar inima noastra asa cum a zidit-o la început si cum a restaurat-o apoi prin Sfântul Botez, iar nu asa cum e când e napadita de neghina dorintelor, pretentiilor, îndoielilor, spaimelor, framântarilor si asteptarilor rupte de Dumnezeu… Pentru aceasta, daca voim sa aflam Bucuria sfânta, e nevoie sa ne curatim inima de poftele cele frivole si sa o pregatim pentru ospatul de nunta cu Domnul! si, daca acolo vrei sa-I pui la ofrande si lucru acela “foarte costisitor” îndrazneste! Femeia aceea a spart un alabastru plin de mir scump pentru a-I unge picioarele Mântuitorului în ciuda împotrivirii lui Iuda!

El sta la poarta inimii si bate si asteapta. Deschide-I pazind Poruncile Lui, aseaza-te la picioarele Lui, cât de putin, în fiecare zi si acolo, vorbeste-I despre dorul inimii tale! Primeste ce-ti va spune El si fa întocmai!

Cu dragoste si încredere,

M. Siluana