De vorbă cu Maica Siluana (XLII)

Ziarul de Mureș a inițiat o rubrică de dialog cu Maica Siluana, stareță la mănăstirea Jitianu și coordonator al Centrului de Formare și Consiliere “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Craiova. Grație unei experiențe de viață deosebite, Maica Siluana desfășoară o bogată activitate duhovnicească, cu un impact puternic mai ales în rândul tinerilor. Prin intermediul paginilor Ziarului, Maica răspunde întrebărilor cititorilor, trimise pe adresa http://www.sfintii-arhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

De ce sunt atât de periculoase practicile Yoga și prin aceasta ce vină pot avea cei care sunt de religie hindu? Cu ce sunt ei vinovați pentru aceasta? Ei doar s-au născut în altă țară?

Lucia

Dragă Lucia,

Practicile yoga sunt periculoase pentru că aparțin unor religii care, fără a le judeca, sunt religii păgâne.

Pentru noi, creștinii, aceste practici sunt periculoase pentru că se bazează pe invocarea unor duhuri pe care nu le cunoaștem, pentru că se spun cuvinte ale căror înțelesuri nu ne sunt cunoscute, pentru că ne expunem mintea unor duhuri ale întunericului care se pot îmbrăca și în lumină ca să ne înșele și, mai ales, pentru că încercăm să obținem binele fără Dumnezeu, fără Cel Singur Bun, fără Cruce, fără Hristos! Pentru că ne lipim iarăși și iarăși de șoapta ispititorului să devenim dumnezei fără Dumnezeu, pentru că nu voim să împlinim Poruncile Lui pe care le blamăm fără să le cunoaștem puterea și rostul!

Cei care sunt de religie hindu vor fi judecați după legea lor și ei nu sunt lipsiți de posibilitatea de a-L cunoaște pe Domnul și Calea mântuirii în El. Nu ne este dat nouă să-i judecăm sau să-i plângem pe ei, ci doar să fim martorii Bucuriei care a venit prin Cruce la toată lumea! Ce va face fiecare cu această Bucurie e răspunsul și răspunderea fiecăruia! Te-a ales să fii hindus? Bucură-te, și vezi și auzi ce voiește de la tine! Te-a ales creștin? Bucură-te, și vezi și auzi ce voiește de la tine! Te-a ales ortodox? Bucură-te, și vezi și auzi ce voiește de la tine!

Domnul să lucreze în inima ta răspunsul Lui mai bogat și mai bun!

Cu dragoste și respect,

Siluana

Știu măicuță că numai Bunul Dumnezeu m-a ajutat să scap dintr-o boală cumplită a sufletului: depresia combinată cu atacul de panică. Mă simt mult mai bine acum, dar am rămas cu o stare de tristețe care provine din imposibilitatea de a mă apropia de Dumnezeu așa cum mi-aș dori eu. Știu că mă ajută tot timpul și că numai El este scăparea mea. Cel mai mult mă doare faptul că nici măcar la rugăciune nu mă pot concentra, nu-i pot fi fidelă. Simt că îl trădez tot timpul, că nu merit să mă aibă în pază. De curând am terminat un canon dat de un preot cu har care a ajutat multă lume. Am decăzut până acolo, încât am pus la îndoială puterea lui Dumnezeu, am deznădăjduit. În urma acestei boli am conștientizat în ce mlaștină de păcate mă afundasem. Mi-am schimbat total comportamentul: am renunțat la unele vicii, merg des la biserică, mă spovedesc la patruzeci de zile, plătesc acatiste, încerc să mă rog și pentru ceilalți. Dumnezeu a rânduit să-mi găsesc și un duhovnic deosebit. În ciuda acestor lucruri nu pot să mă liniștesc. Nici măcar nu pot să mă bucur de Sfânta împărtășanie. Mi-am făcut o spovedanie totală, după care au urmat celelalte făcute tot după îndreptar. Și, totuși, simt că undeva greșesc și nu-mi dau seama. Poate că Bunul Dumnezeu îmi arată cum să fac, dar nu văd eu. Am ajuns la un asemenea stadiu al decăderii, încât în timpul rugăciunilor îmi vin gânduri prin care neg existența lui Dumnezeu și puterea Sa. Am nevoie de ajutor. Știu că fără El nu aș fi putut rezista în fața bolii și știu că fără El nu voi putea trăi creștinește. Sfătuiți-mă ce trebuie să fac.

Alina

Draga mea Alina,

Dumnezeu să binecuvânteze sufletul tău chinuit și însetat de pace și lumină!

Cum bine spui, El îți arată ce să faci, în fiecare clipă, dar tu încă nu știi, nu poți sau nu vrei să “vezi” această Cale, pentru că obișnuința, adică firea cea căzută, te “mână” pe vechea cale, cea guvernată de dorința ca lucrurile să se întâmple și să arate “așa cum mi-aș dori eu”! Vezi, Alina, aici este cauza tuturor suferințelor tale, și ale mele, și ale tuturor oamenilor. Noi, câtă vreme nu ne pocăim, adică nu ne “schimbăm mintea” după voia lui Dumnezeu, dorim binele și îl vedem așa cum ne place nouă, sau așa cum ne închipuim noi că ne-ar plăcea, pentru că, de cele mai multe ori, după ce ele sunt așa cum vrem noi nu ne mai plac!

Când suferința ne va învăța să ne lepădăm de noi, adică de dorințele supuse plăcerii imaginate de noi, vom învăța să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne lepădăm de toate dorințele și închipuirile noastre bolnave, și să acceptăm totul ca pe un dar din mâna Lui! Atunci în noi va lucra voia lui Dumnezeu împreună cu propria noastră voie ca și când ar fi una singură! Până atunci, vom striga la Dumnezeu mereu și mereu doar ca să-L determinăm să facă lucrurile și lumea și pe ceilalți și pe noi “așa cum ne place nouă” și dacă nu va face asta, și nu va face, ne vom revolta, nu vom mai crede în El sau vom avea gânduri de hulă!

Ce putem face? Să punem început pocăinței. Adică să facem următorii pași:

8 1. Să recunoaștem că viața noastră, în stilul în care o trăim acum, este un chin și că, în ciuda strădaniilor noastre, nu avem nici un control asupra ei, că e “un haos”, cum spui și că suntem cu totul și cu totul neputincioși. Că noi nu putem face nimic fără El!

8 2. Să recunoaștem că avem nevoie de Harul Lui care este o Putere mai mare decât noi și că această Putere îi aparține Lui și că El ne-o oferă în Sfânta Lui Biserică prin Sfintele Taine, împlinirea Poruncilor și rugăciune.

8 3. Să învățăm să ne încredințăm Lui în fiecare zi, în fiecare clipă, acceptând viața așa cum e ea, lucrurile așa cum sunt ele, pe noi așa cum suntem și să-L primim pe El în viața noastră cu Puterea Lui dumnezeiască.

8 4. Să facem o listă cu ce avem de pierdut alegând această Cale și ce avem de câștigat și să alegem liberi și în cunoștință de cauză calea pe care o dorim. Numai știind ce vom câștiga vom avea puterea să luptăm cu vechile obișnuințe de a pretinde de la Dumnezeu și de la semeni să ne ghicească și să ne împlinească dorințele și plăcerile egoiste.

8 5. Să ne hrănim cu puterea Lui prin Sfintele Taine, prin Rugăciune și prin faptele bune, făcute în nume Lui, adică cu gândul la El și nu la slava noastră!

8 6. Să acceptăm durerea, frica și pierderile inerente acestei vieți cu credință și nădejde că bucuriile pe care le primim prin această acceptare a crucii ne vor aduce bucuria cea adevărată.

Într-un cuvânt, Alina mea dragă, e nevoie să ne lepădăm de orice pretenție și să primim darul vieții și pe Dumnezeu în ea așa cum ni Se dăruiește El! Atunci totul se va schimba! Fii atentă la acel “cum mi-aș dori eu”! De acolo țâșnește frica cea rea! Îți e frică să nu se întâmple lucrurile altfel decât ai voi tu! Dacă vei accepta ca lucrurile să ți se întâmple așa cum voiește sau îngăduie Dumnezeu, totul va fi altfel! Și viața ta va deveni o palpitantă poveste de dragoste între tine și Domnul!

Curaj , răbdare, înțelepciune și Bucurie Sfântă!

Cu dragoste și încredere,

Siluana