Un paradis în care și caii sunt îngeri

Europa este pe buzele tuturor. Un subiect de maxim interes pentru aproape jumătate din conaționalii noștri este cum să ajungi în statele europene și ce se găsește acolo. Dar despre ce caută europenii la noi, nu se prea vorbește. Nici despre numărul celor care ajung prin localitățile județului nostru. Și nu am înțeles încă de ce, din moment ce lunar mii de turiști străini vin aici, cu țintă fixă. Au acasă la ei, prin Italia, Germania, Franța, Austria și chiar pe alte continente, toate datele care să îi convingă de exemplu că o vacanță la Daneș este exact ceea ce au ei nevoie.

Curioși să vedem motivul pentru care aleg să vină cu toată familia pentru un sejur atât de lung, ochit direct pe Daneș, pe la orele unei după amieze de iarnă doar calendaristică, a începutului de an 2007, am ajuns și noi lângă indicatorul care anunță intrarea în comună.

Atestată documentar în anul 1348 sub numele Danus, localitatea a fost complet pustiită în urma marii invazii turco-tătare din 1658. Locuitorii de azi ai locului spun că poate năvălitorii au fost supărați să găsească în drumurile lor un loc atât de îngeresc de frumos. Natura a fost însă mai puternică decât toți distrugătorii, astfel că azi dealurile molcome care ascund ca într-un braț ocrotitor comuna, sunt din nou pline de păduri dese. Iar oamenii, mai mândri ca niciodată de locul în care Dumnezeu a hotărât ca ei să își petreacă zilele pământene.

De foarte mulți ani Daneș este considerată una din comunele emblematice ale județului, atât pentru hărnicia oamenilor, cât și pentru frumusețea caselor și a locurilor. Mai nou, a devenit un refugiu pentru europenii stresați după un an de muncă, de la oameni de afaceri, politicieni și oameni obișnuiți, dar și pentru românii care vor să petreacă un concediu mai altfel la “Domeniul Dracula Daneș”.

Aici proprietarul locului, Nicolaie Lazăr, a creat un loc pe care occidentalii îl consideră un refugiu exotic, iar ai noștri un loc în care Occidentul ne-a fost dăruit înainte de termen.

Locul în care și caii sunt îngeri

Hotel, restaurant, sală de conferințe, piscină, grajd plin de cai și ponei, struți, manej pentru descifrarea tainelor echitației, trasee pentru cei experimentați, mâncare și odihnă din belșug, multiple posibilități de recreere, totul este rezultatul unui vis pe care entuziastul Nicolae Lazăr l-a pus, în timp, în practică. Entuziasmul nu l-a părăsit nici acum, iar când vorbește despre munca și realizările lui, face acest lucru, descoperind în fața noastră toate tainele lui și ale locului. “Începutul este undeva la debutul lui 1990 când la Fântâna Marcului din Daneș am deschis o terasă rustică și am dat bice cu privatizarea. Dar cum visele mele erau mai mari decât atât, am profitat de grajdurile CAP-ului care au fost scoase la licitație. Le-am populat cu porci și timp de aproape 13 ani asta a fost principala mea preocupare. Între timp am mai fost la lucru în Germania, la “pedalat” la bușteni și la plantat cartofi. Am făcut la capitaliști munca pe care tata nu a reușit să mă convingă acasă să o fac, pentru că plângeam automat când trebuia să ies pe câmp. Dar de acolo am venit acasă cu bani frumoși pe care i-am investit toți în ceea ce se poate vedea azi aici, la Domeniul Dracula Daneș”, ne-a spus Nicolaie Lazăr. Afacerea cu porcii a lichidat-o la începutul anului 2006, atunci când prețul cărnii a scăzut, dar recunoaște că a avut un noroc fantastic în perioada lui de “porcar. Toți cei aproximativ 150.000 de euro câștigați în acea perioadă i-a investit în domeniul de azi. După construirea hotelului și lichidarea porcilor a cumpărat struți, pentru că a auzit el că se fac mulți bani din asta. “Chiar așa și e. Vând pui mici ieșiți din ouă aici, la noi, în incubatoarele noastre. Trei pui, 4.500 de euro. În special moldovenii sunt interesați de achiziționarea lor, dar și românii. Și pe lângă faptul că se cresc destul de ușor, diferențele de temperatură nu-i deranjează”. Am ajuns la țarcul în care trei femele și un mascul imens ne priveau cu o curiozitate ciudată. Sau poate așa arată ochii lor imenși de la înălțimea de peste doi metri? Aceste păsări, pe lângă faptul că sunt foarte frumoase, au o eleganță a mișcărilor aripilor dotate cu pene lungi și mătăsoase, cum rar le e dat altor păsări. Și totuși, aici la Domeniul Dracula Daneș, nu ei sunt principala atracție, ci caii. Mai precis, 25 de cai din rasa Sagya Arabă, Lipițan, Trăpaș, Cal de sport românesc, Semigreu și ponei Shetland. “Caii sunt un vis al meu, o nebunie, un hobby, o plăcere, un vis. Îi visam de când eram mic. Am visat cum va arăta grajdul în care azi sunt adăpostiți. Fiecare are spațiul lui în care stă liber. Au sistem de apă și sistem de alimentare cu grăunțe, mâncare și curățenie, zilnic sunt scoși la plimbare. Calul e stăpânul nostru, al tuturor celor care lucrăm aici. Fiecare șa este atent verificată de fiecare dată când este pusă pe spatele calului. Orice persoană care dorește să călărească și nu are echipament adecvat, poate să îl obțină de la noi, în valoarea timpului de echitație. Iar manejul în care acești cai poartă zilnic povara noastră pe spatele lor este făcut tot la ideea mea, de specialiști constructori care au găsit cele mai bune metode de a o pune în practică. Atunci când a fost vorba de realizarea acestui loc în care fiecare cal este considerat un înger, nu m-am uitat la costuri. Am dorit ca și animalele și cei care ne trec pragul să se bucure de același confort și de aceeași apreciere din partea noastră. Și că e așa se vede din numărul turiștilor români și străini care zilnic ne trec pragul”, ne-a spus Nicolaie Lazăr.

Oaspeți de seamă

Aruncând o privire prin scriptele Domeniului am văzut că pe aici au trecut, au stat zile sau săptămâni, pentru ca apoi unii din ei să revină singuri sau însoțiți de prieteni, turiști din Franța, Italia, Austria, Ungaria, Cehia, Grecia, Spania, Elveția, Anglia, Canada, Statele Unite și chiar și din Australia. “Turiștii străini nu vin aici umai pentru că la noi e mai ieftin decât la ei. Vin pentru că tot ce oferă zona și noi, îi atrage. Vin părinți împreună cu pruncii lor. Copiii învață să călărească și ajung să iasă pe trasee împreună. Până la urmă călăria nu este o chestiune de castă. E atracție pură. De la noi din îară cel mai mult ne vizitează bucureștenii. Au făcut-o și acum de revelion când au stat o săptămână încheiată nu doar la noi ci la toate popasurile, hanurile, motelurile și hotelurile din zonă. Le oferim ce nici în străinătate nu găsesc. Și cum mulți au descoperit deja acest loc, revin în fiecare zi liberă pe care o au. Încep să nu mai fiu modest atunci când vorbesc despre munca mea…”, ne-a mai spus râzând Nicolaie Lazăr.

Și ne-a spus ceva ce foarte puțină lume știe. Anul trecut s-a stabilit ca centrul Comitetului Național de Turism Ecvestru să fie la Daneș. Pentru a marca acest eveniment, președinta Comitetului Național, profesoara Doina Piper, a organizat o expediție călare mai puțin obișnuită. Un grup de călăreți francezi au pornit din Paris cu destinația Daneș. Pentru prima dată în istoria României moderne, francezii s-au îndreptat înspre România nu pentru a ajuta, ci pentru a cinsti cum se cuvine un astfel de eveniment. Au venit cale de două săptămâni, peste dealuri și munți, ocolind orașele mari, trecând astfel prin toate țările Europei. Iar când au ajuns la Daneș și au văzut cum arată acest paradis al oamenilor și al cailor, dar și al celorlalte animale care sunt “cazate” aici, au spus că este cel mai minunat lucru pe care l-au văzut în viața lor. Și noi spunem la fel. Pentru că dincolo de condițiile pe care le găsesc cei care trec podețul peste pârâul Stejerel pentru a ajunge aici, rămâne adevărul palpabil, că oamenii și animalele de aici sunt tratate regește. Poate este unicul loc de la noi sau din lume în care sunt pe picior de egalitate.

Am vizitat în acea zi tot Domeniul Dracula Daneș și tot ce am văzut ne-a impresionat în mod deosebit. Pentru că aici fiecare detaliu este important. Stând în biroul managerului Nicolaie Lazăr, am putut vedea în permanență caii. Un geam imens desparte biroul de grajd, pentru ca pasiunea și visul și dragostea lui de o viață să nu îi scape nici un mo ment de sub ochiul cu grijă privitor.

Eugenia KISS