Uncategorized

Debut literar la Targu-Mures

A trait doar 29 de ani, dar a fost suficient pentru a se impune in peisajul literar. Un suflet ardent, chinuit de o permanenta nesiguranta si incertitudine. A imbratisat initial o cariera militara pe care a abandonat-o. Admis ulterior la Facultatea de drept din Bucuresti, a abandonat si studiile universitare pentru a deveni calugar. Nu s-a acomodat insa nici aici si la scurt timp a abandonat si viata monahala. In cele din urma a devenit un excelent si foarte apreciat nuvelist si jurnalist de atitudine. Mai putin cunoscut este faptul ca debutul sau literar a avut loc in 1926, la Targu-Mures.

“Executia de primavara”, “Intoarcerea tatii din razboi”, “Uzina vie”, “Revolta din port” sau “Somaj fara rasa” au fost nuvelele care l-au impus posteritatii. Scrisul alert si credibilitatea actiunilor redate intr-un mod cat se poate de sugestiv i-au adus aprecieri deosebite. Valentina Marin Curticeanu scria ca “in cazul acestuia (Sahia – n.a.) putem vorbi de un realism expresionist”. Insa cel mai bine surprinde atat opera, cat si destinul tragic al lui Sahia, Eugen Jebeleanu care il cunoscuse personal. “In cei 29 de ani cat a trait, Alexandru Sahia – scria Jebeleanu – a trecut printr-o serie de experiente care ar umple si ar indurera zece vieti. Incercand sa imbratiseze cariera armelor, sensibilitatea lui, reflectata atat de credincios in ochii vesnic umezi, in sprancenele vesnic mirate, in linia de salcie plangatoare a trupului sau, s-a dat inapoi ranita…”

Revista “Soimii”

din Targu-Mures

Dupa clasele primare urmate in localitatea natala, com. Manastirea, judetul Ilfov, Alexandru Stanescu – cel ce avea sa-si ia pseudonimul literar de Sahia – a fost inscris in 1920 la Liceul Militar “Dimitrie Sturdza” din Craiova. Atmosfera cazona din liceu il va marca pe elevul Sahia care nu a pastrat amintiri foarte placute din acea perioada. A trait o acuta stare de inadaptare la regulile militaresti, fapt pe care il va descrie ulterior intr-una din nuvelele sale. “Peretii suri ai Liceului Militar” si “mi-au inchingat anii copilariei si ai adolescentei in eforturile unei educatii prusace” sunt doar doua din cele mai blande caracterizari ale vietii din liceu. Este de remarcat insa faptul ca din acea perioada dateaza si prima sa incercare literara. In 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schita “Sculptorul Boamba” publicata in revista “Soimii”. Revista era editata de Liceul Militar “Mihai Viteazul” din Targu-Mures, institutie ce functiona la acea vreme in localul actualei Universitati de medicina si farmacie si care, inainte de 1918, adapostise acolo o Scoala Militara de ofiteri austro-ungari.

De la uniforma militara

la “uniforma” de calugar

In 1927 a parasit Liceul Militar, iar in anul urmator si-a dat bacalaureatul pentru ca ulterior sa se inscrie la Facultatea de drept din cadrul Universitatii Bucuresti. Nu s-a putut adapta nici la viata universitara, astfel ca in anul 1929 a intrat in viata monahala, devenind calugar la manastirea Cernica. Experientele traite la manastire au fost coplesitoare si l-au insingurat si mai mult. “La sfanta manastire Cernica, scria foarte critic Sahia, calugarii traiesc mai rau ca ocnasii. Mancare mizerabila, ciorba de dovlecei sau de varza… adeseori stricata, in timp ce curcanii, miei si vinul iau drumul Bucurestiului”. Sahia mai remarca vis-a-vis de aceasta experienta personala: “Calugarii sunt rai. Sunt cu mult mai rai decat laicii. Eu caut sa traiesc in afara de ei. Sa calc rautatile lor pacatoase. Duc viata singur. Ascult tacerea”. Ceva anume avea sa-l indeparteze insa definitiv de calugarie, de vreme ce la mai putin de un an de la intrarea la manastire s-a retras scriind: “In Dumnezeu nu mai cred. Nu cred deloc. Il urasc”. Urmeaza apoi o scurta, dar intensa viata publicistica. Incepand din 1931 si pana in 1937 – anul decesului – Sahia a fost gazetar publicand in cunoscute ziare si reviste ale vremii: “Rampa”, “Facla”, “Dimineata”, “Azi”, “Cuvantul liber”, “Adevarul” si “Era noua”. A infiintat chiar si doua (efemere) publicatii, “Bluze albastre” si “Veac nou”. Concomitent cu activitatea gazetareasca, Sahia s-a facuit remarcat in peisajul literar cu cateva nuvele foarte apreciate. Cu un an inainte de deces, Sahia – vesnicul nelinistit si nemultumit de realitatile sociale ale vremii sale – a intrat in Partidul Comunist din Romania (PCR).

Erou fara voie

In 1946, dupa preluarea puterii politice in Romania, PCR i-a confiscat si prelucrat biografia. Si asta pentru ca orice partid are nevoie de eroi pentru a se legitima. Sahia era personajul ideal. El a murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate si a fost declarat erou al clasei muncitoare. Tuberculoza, o boala contagioasa larg raspandita atunci mai ales in mediile sarace, o contactase insa intamplator si o neglijase. In timp insa, asa cum s-a vazut, i-a devenit fatala. PCR a exploatat insa acest amanunt in beneficiul propriu aratandu-l pe Sahia ca provenind dintr-un mediu pauper, trecandu-i mult timp sub tacere amanuntul biografic referitor la faptul ca era fiul unui taran instarit, ajuns chiar primar liberal in comuna sa. In “biografia oficiala” intocmita de PCR, tatal sau a fost prezentat ca un taran sarac, iar Sahia, un tanar care indurase mereu lipsuri materiale deosebite. Adevarul este ca, Sahia nu a dus niciodata lipsa de bani, indiferent de experientele traite si de cautarile sale. In 1948 a devenit membru al Academiei Romane. La momentul respectiv, Alexandru Sahia era mort de mai bine de 11 ani si nu s-a mai putut bucura de onorurile acordate post-mortem. Eroii morti sunt insa intotdeauna cei mai utili unei cauze… ei nu au pretentii si nici nu isi pot retracta opiniile.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close