Graham Robinson, londonezul fără vacă din Idicel Pădure
Ne tot plângem că satul românesc își pierde din tradiții iar farmecul traiului la țară s-a mutat la oraș. Cât p-aci să credem și noi cele spuse până să ne contrazică, cine credeți ? Un englez. Da, un englez care de ceva ani s-a stabilit pe meleagurile noastre, taman la Idicel Pădure. Dar mai bine să ne zică chiar el, Graham Robinson, căci așa îl cheamă pe englezul nostru, cum de a ajuns tocmai pe Valea Mureșului. “Am 42 de ani, am copilărit și trăit la Londra, unde eram impresar de muzica rock, techno și reggae. M-am pensionat și acum am o mică pensie privată. La Londra aș fi sărac cu așa pensie, dar aici mă ajută să trăiesc decent. Întotdeauna am avut planul să fug de oraș și să mă stabilesc într-un loc la țară, plin de liniște și pace. Mă bucur că aici în Ardeal, pe Valea Mureșului, la Idicel am găsit un astfel de loc și mi-am realizat visul,†ne-a spus Graham.
.
Mister Grahamn aveți cuvântul…
Deci să-l lăsăm pe Mrs. Robinson, așa cu cuvintele sale să ne povestească despre cum simte el traiul la țară. Să-l scuzați pe alocuri pentru stângăciile sale gramaticale, dar care pălesc în fața modului sincer cum își descrie mediul rural în care își duce traiul.
“M-am întors la Reghin, după o seară la Cluj, și m-am grăbit să găsesc ultima cursă de maxi-taxi până la valea mea. A ieșit șoferul dintr-o cramă (Bine ați venit la România!) la stație de autobuz și cam așa a strigat-el la mine. “Unde ai fost? La gagice? Poate că ești obosit!” “Românca sau unguroaică?” m-a interogat tipul. “Poate o țigancă… ” am căscat eu. “Ioi! Atunci ești obosit destul! Doamnelor și domnilor, fiți atenți!” a strigat șoferul la pasagerii de pe bus, “Englezul nostru e obosit după o treabă lungă și dură, și atunci să schimbăm muzica!” S-a oprit muzica populară (“…puiul meul acasă / nevasta mea frumoasă… “) și a început muzica chorală Gregoriana.â€
“Sunt bogat destul!”
Graham își continuă narațiunea :
“Când am ajuns la cruce unde se coboară lumea pentru valea mea (“noroc că e la drum!”) am avut noroc, a venit un nene cu căruța, s-a oprit și a mi-a spus “Ai țigări ?” “Nu” am spus. “No bine! Vrei?” și mi-a oferit un Kent. “Io numai cu Snagov” am glumit eu. A râs țăranul și apoi m-a intrebat “Ai bani?” “Pentru un taxi până acasă nu, dar de o bere tot se găsește ceva”. “Haide sus, mergem acasă!” și așa am plecat. Șoferul căruței era cam curios din fire și m-a întrebat : “Ai pi…a?”. “Cred ca o p..a am!”. “Nu, acasă? Ai o pizdă acasă? O muiere?” “Încă nu, dar la vară o să găsesc… “, “ești tânăr, vecine, să ai noroc cu ea!” Am dat doi lei la tip și am coborât sub semnul lui “Bodega Cooperativa” la centru. “Stai un pic!” mi-a spus căruțașul , “Cine mulge vaca ta?”. “Nimeni. Dar eu nu am nici o vacă!” am spus. “Ioi! Nici p…a, nici vacă? Ești mai sărac decât noi săracii!” “La zona asta așa frumoasă? Niciodată! Sunt bogat destul!” i-am răspuns după care am mers sus pe dealul meu…â€
â€Idicelul meu, te iubesc !â€
Graham își continuă povestirea :
“Pe ulița mea aglomerată cu vaci și cu cai m-am întâlnit cu un vecin care era afară la drum, lângă anexa sa de unde curge borhot fiert până la sanț. “Servus, Ioane! Cum merge laboratorul tău?” am întrebat pe el. “Hai la un control!” mi-a răspuns el și mi-a dat să gust dintr-un pahar. “Tare, tare și tare bun!” am comentat eu jinarsul. “Păi! E numai din mere, dar ce să fac? N-am avut nici o prună anul trecut.” “Cu noroc, poate vom avea anul ăsta un recoltă mai bunăâ€. “Sperăm, sperăm, frate’! Așa cu filosofia țărănească la cap și căldura ardelenească la stomac, m-am întors la casa mea din Idicel. Mă bucur că aici am găsit un loc frumos la care pot să îi spun casă. Idicelul meu, te iubesc!â€
Thank you Mr. Robinson
Bravo Graham, ai reușit să ne deschizi apetitul pentru sinceritate, pentru satul românesc, așa prăpădit și vai de capul lui, dar încă plin de savoare de chiar și un britanic a ajuns să-l guste din plin. Mai trist e la alții care încep să întoarcă spatele satului românesc, care de mult au pierdut sensul noțiunilor de curat, cinstit și frumos. Nu putem decât să-i mulțumim britanicului care a dat ceața londoneză pe mirosul de codru verde de la Idicel și ne-a redat o părticică din acel farmec al satului românesc autentic. Mulțam fain, Graham!
