Despre vin și stil de viață

Lucrează în presă din 1994. A trecut pe la mai multe ziare locale, centrale, agenții de presă. Începând cu anii 2000, s-a dedicat mediatizării a ceea ce se întâmplă în domeniul oenologiei. Este unul dintre bloggerii de succes de la noi (chiar dacă nu recunoaște asta) și consideră că blogurile constituie o adevărată revoluție în comunicarea din întreaga lume.

Reporter: Ați realizat studii de media. Cum arăta presa în anii 90 și cum arată ea azi?

Ioan Cezar: Presa s-a profesionalizat: pornind de la calitatea hârtiei, tiparului și continuând cu oferta de subiecte puse pe tapet, cu suplimentele specializate, cu unele oferte de “fidelizare” (altele decât reducerile la prețul abonamentelor). Pe de altă parte – și spun asta cu regret, pentru ca nu mă omor după politică – în continuare, presa are o apetență incredibil de mare și nejustificata pentru fenomenul politic. O fi politica importantă, însă prea ni se bagă cu forța în viață (vorbesc ca și cititor acum), și pe tv, și în presa națională, și în cea locală.

R.: Cum se prezintă presa din provincie? (se vorbește despre slaba calitate a ziariștilor de provincie).

I. C.: Mi se pare o prostie ideea că ziariștii din provincie sunt mai slab pregătiți decât cei din capitală. Unora li se poate părea că subiectele din provincie sunt mai “slăbuțe”, însă în niciun caz nu este din cauza jurnaliștilor, ci mai degrabă din cauza faptului că prea adesea oamenii politici din provincie se bălăcesc într-o mlaștină a compromisurilor, a lipsei de idei originale. Nu e vorba de ziariști aici, ci de vidul de idei pe care reușește (cu prea mult succes, din păcate) să-l ridice la rang de demers ideologic clasa politică din provincie.

R.: Având precedentul experienței țărilor din jur, după integrarea în UE, cum vedeți media locală în următorii ani?

I. C.: Presa locală în România are o problemă pe care țările din jur nu au avut-o: slaba calitate de penetrare a rețelelor de distribuție, de colectare și de livrare a abonamentelor. În Ungaria și Cehia, de pildă, acest lucru nu s-a întâmplat. La noi, presa a pierdut enorm din cauza asta. Și nu doar cea locală. Deja există o concurență incredibilă din partea internetului, care a pătruns deja în foarte multe locuințe și care oferă o variantă mai comodă de informare publicului și mai ieftină. Pentru câteva sute de mii de lei, poți avea acces la telefonie mobilă, programele tv și internet. Cred că toată presa trebuie să țină seama de aceste realități și să gândească strategic, pentru construirea unor comunități solide online. Cineva spunea că s-ar putea ca nu peste multă vreme, ziarele pe hârtie să fie doar “varianta promo” pentru conținutul online. www.vinul.ro/blog

R.: Faceți parte din categoria bloggerilor de succes de la noi. Ce v-a determinat să vă

faceți un blog?

I. C.: Nu cred că am un blog de succes. În măsura în care probabil o jumătate dintre cititorii acestui articol nu știu ce este acela un blog, nu se poate vorbi de succes în cazul bloggingului. Am ajuns să-l fac, în primul rând. din pasiune – sunt pasionat de vinuri, de calitatea traiului în general, iar presa convențională nu-mi oferea nicio posibilitate de exprimare în acest sens. Așa, am ajuns să mă pot exprima, să mă pot adresa unui public de nișa realmente interesat de ce am eu de spus.

R.: Ce este blogul? O formă de jurnalism, un jurnal personal, o modă, un moft?

I. C.: E toate cele de mai sus si chiar mai mult. E un fenomen, e un fel de revoluție în comunicare: dacă inventarea tiparului a democratizat cultura, a făcut-o accesibilă oricui și a determinat o creștere a numărului de persoane alfabetizate, azi bloggingul oferă șansa reală a unei singure persoane de a se adresa întregii lumi. Tot ce-ți trebuie este un computer, o conexiune la internet, ceva timp și, mai ales, idei bune. Având cele de mai sus, poți comunica eficient, masiv, te poți concentra pe subiectele care te interesează – ca și comunicator, nu doar ca jurnalist. Poți avea feed-back rapid, nu ca în cazul presei tradiționale. Poți identifica rapid nișele, poți atinge publicul care are nevoie de informațiile pe care tu le pui la dispoziție și te poți concentra pe aceste subiecte de nișa. Bloggingul este o formă de revoluție și pentru că va schimba comunicarea, așa cum o știm. Vor continua să existe curente “mainstream”, cu subiecte de larg interes, însă se va accentua tendința de comunicare pe nișe.

Cultura vinului

R.: Promovați industria vinului, prin publicațiile la care ați lucrat și inclusiv prin blog. De ce vinul?

I. C.: O promovez pentru că reprezintă (nu vinul în sine, ci tot ce înconjoară aceste produse și ocupații de tradiție) ce are mai frumos România. E vorba de un spirit românesc, de un anumit tip de cultură: alături de vin, apare imediat voia bună, o mâncare bună, prietenia, sentimentele pozitive care contribuie la bunăstarea spirituala a unui om. Cred că avem nevoie de acest tip de sentiment, mai ales acum, când începem să ne grăbim haotic, de parcă la sfârșitul vieții ne-ar aștepta o altă viață pe acest pământ, în care am putea folosi tot ce-am acumulat în prima. Vinul e tihnă, e liniște, e prietenie și voioșie. Vinul este și una dintre “industriile” cu cel mai mare potențial de dezvoltare durabilă, el oferă pentru sute de mii de români pâinea cea de toate zilele și este un vârf de aisberg, un barometru al stării de sănătate a acestei națiuni. Cred cu tărie că băutorii (cu moderație, firește) de vin trăiesc mai sănătos decât cei care beau vodcă, de exemplu. și mai cred că trăiesc mai bine.

R.: Å¢ine consumul de vin de o anumită cultură sau civilizație?

I. C.: Sigur ca tine de cultură și de civilizație. În primul rând producerea vinului ține de un anumit tip de trăire, în armonie cu anotimpurile, cu natura. Nu întâmplător vinul se regăsește în practicile creștine, nu degeaba a fost învestit cu această încărcătură care transcende realitatea imediată și semnifică o punte de legătură între om și cealaltă dimensiune, spirituală. Un învățat spunea că întreaga civilizație europeană ar fi de neconceput în absența a doua tipuri de cultură: a măslinilor și a viței de vie.

Opțiuni și argumente:

R: Vinul alb sau roșu?

I. C.: Roșu. În România, din păcate, sunt prea puține vinuri albe de excepție.

R: Steaua sau Dinamo?

I. C.: Nu sunt microbist, mă amuză exacerbarea sentimentelor de “microbist”, de parcă viața simplului spectator din tribună s-ar putea schimba radical dacă partida (sau campionatul etc.) ar fi câștigată de echipa lui Becali sau a lui Nețoiu.

R: Moldova sau Ardeal?

I. C.: Ambele. Oricând, ambele. și toate celelalte, inclusiv de peste Prut.

R: Cu ce merge vinul? O mâncare pe măsură sau o femeie pe cinste?

I. C.: Cu o mâncare pe măsură și o femeie pe cinste. Nu încape SAU.

R: Jethro Tull sau John Mayall?

I. C.: Jethro Tull, Tracy Chapman, Phoenix, Queen, OCS, Andrej Segovia, Julio Iglesias și Paraziții 😉

Carte de vizită:

Pe blogul său, Ioan Cezar se prezintă astfel: “Sunt jurnalist profesionist din 1994: am lucrat la Mediafax, Ziua, Ziarul de Cluj, Gazeta Sporturilor (pe vremea aia in Trustul Ringier). Am colaborat și la alte proiecte jurnalistice. Sunt editor al primei publicații lunare despre vin, suplimentul lunar “Connaisseur”, distribuit gratuit la nivel național împreună cu ziarul Ziua (2002-2005). De asemenea, editor al suplimentelor lunare “Ghidul cumpărătorului inteligent” și “Sănătatea la îndemâna tuturor”. Am fost membru în juriul Concorso Enologico Internazionale, Verona – 2005 (Italia) și sunt membru fondator al clubului “Presa de vin”, comunicator activ pe domeniul vinurilor din România. Tot în 2005, am început revoluția Plescoi – www.plescoi.ro. Din 2006, coordonez echipa care editează cel mai mare portal dedicat vinurilor din România – www.vinul.ro.”

Ciprian DRAGOȘ