Centrală nucleară pe Mureș și finalizarea investițiilor hidroenergetice de la Răstolița

Considerații privind câteva elemente ce ar trebui incluse în viitoarea strategie energetică a României. Opinii ale ex-secretarului de stat la Industrii în primul mandat al lui Radu Berceanu, mureșeanul Ioan Roman, despre viitorul energetic al României

Surse alternative la gazul rusesc. Lobby pentru acceptul CE, de a construi în România una dintre cele 12 centrale termoelectrice dotate cu tehnologii pentru producerea și depozitarea CO2. Dezvoltarea de capacități de producție de energie din sursă eoliană. Dezvoltarea depozitelor de înmagazinare subterană a gazului metan. Solu?ii de economisire și eficientizare a consumului de energie.

Într-o perioadă de criză a gazului metan, a relațiilor politice și comerciale dintre Gazprom și sistemele energetice ale mai multor state ale Uniunii Europene, în vremuri de întrerupere a contractelor și de acuze dure între actorii principali ai crizei transportului resurselor energetice, ce durează deja de două săptămâni, respectiv Rusia și Ucraina, am căutat să ne apropiem de acest fenomen: gazul metan și viitorul energiei. Care sunt șansele României în această provocare ce nu are cum să ne ocolească? Care ar fi strategia energetică a României, membră a UE și vecin cu Rusia? Cum vom gestiona o relație comercială mai bună cu cel mai mare de?inător de resurse energetice din această parte a lumii?

Ex-secretarul de stat în Ministerul Industriilor în primul mandat al ministrului Radu Berceanu, mureșeanul Ioan Roman, ne-a dezvăluit câteva dintre liniile directoare pe care ar trebui să le urmăm pentru a ieși din criză, dar mai ales o serie de solu?ii pentru viitorul energetic al ?ării. O provocare pentru atât de vehiculata strategie energetică na?ională. Toate acestea se constituie în pozi?ia specialistului în implementarea proiectelor europene pe energie ?i ale inginerului ce trăie?te profesional în lumea gazului din 1985. oan Roman conduce o firmă ce gestionează importante proiecte din domeniul utilită?ilor, pentru renumite companii de marcă din Occident ?i din SUA. Energie ?i infrastructură, respectiv instala?ii energetice ?i sta?ii de tratare și epurare a apei.

Viziunea lui Roman

despre viitorul energetic

Vede?i pe harta alăturată care este gradul de dependen?ă al fiecărei ?ări de Gazprom.

UE are un necesar energetic de 560 de miliarde metri cubi de gaz pe an. Producția Gazprom este de 565 de miliarde metri cubi de gaz pe an. Cu toate acestea Occidentul este doar 25% dependent de gazele ruse?ti.

Conform Agen?iei Internaționale de Energie, la consumul actual al planetei, în acela?i ritm, petrolul se va termina în 40 de ani, gazele în 60, iar cărbunele în 200 de ani. La ora asta 80% din energia utilizată pe glob, se ob?ine din hidrocarburi.

Astăzi, România are nevoie de importuri rusești de gaze în proporție de 35. Din totalul gazelor importate, circa 30% intră în țară pe la Medieșul Aurit și 70% pe la Isaccea.

Siguranța energetică a României și a UE nu va fi dată exclusiv de asigurarea resurselor energetice primare: gaze naturale, nici măcar după realizarea gazoductului Nabucco. E foarte clar că trebuie dezvoltate resursele alternative de energie. Pe primul loc vor fi energiile din surse regenerabile, precum eoliană și hidro, pe bază de cărbune și centralele nucleare.

Din ceea ce ?tim astăzi, resursele geologie ale României sunt de circa 185 miliarde de metri cubi de gaz metan, așa încât la o produc?ie anuală de 12 miliarde de metri cubi de gaz metan, rezervele vor fi epuizate undeva în 16 – 17 ani, la norma actuală de consum. Rezerva de țiței este de circa 74 milioane de tone. La o producție de 5,2 milioane de tone pe an, e clar că și aceasta se va sfârși în 14 ani (din nou cu precizarea, dacă se menține norma actuală de consum). La cărbune stăm mai bine, avem circa 1,8 miliarde de tone, iar uraniu aproximativ un milion de tone.

Ideea esențială ar fi să nu consumăm doar aceste resurse energetice primare, să găsim și alte surse de energie care să aibă la bază în primul rând resurse energetice regenerabile, adică resurse care nu se consumă, care nu ard, care nu dispar (vânt/curenți, apa, soare/lumina, etc.).

Pentru a face mult mai suportabil prețul energiei, atât guvernul României, cât și UE vor trebui sa gândească și să promoveze o serie de strategii:

1.Trebuie găsită o sursă alternativă la gazul rusesc. Și aici nu discutăm despre o alternativa politică. Este pur și simplu o alternativă comercială, pe care orice consumator de orice produs, dorește să o aibă într-o economie concurențială. Nabucco este un gazoduct necesar. Gazul va veni din Iran și zona caspică, via Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Austria. Investiția ar fi azi, de circa 8 miliarde de euro. Ar putea pompa spre Europa 30 miliarde de metri cub pe an. Dacă se va realiza, se va ivi o excelentă oportunitate pentru România de a-și crește capacitatea de stocare prin dezvoltarea depozitului de la Ghercești (lângă Craiova).

2. Centrale termoelectrice pe bază de cărbune. Să revenim în parte, la producția de cărbune și să reconsiderăm aportul cărbunelui în energetica românească. Remarcăm astfel, investiția E ON Germania, care construiește o centrală termoelectrică pe cărbuni la Brăila, cu o capacitate instalată de 800 MW (mai mare decât un singur reactor de la Cernavodă). Menținerea și retehnologizarea centralelor de la Rovinari și Ișalnița. Să facem eforturi politice de a obține dreptul de a construi în România una dintre cele 12 centrale termoelectrice dotată cu tehnologii de ultimă oră pentru producerea și depozitarea bioxidului de carbon. UE are în program construcția lor, depinde de noi dacă vom obține una și pentru România.

3. Energia nucleară. În asentimentul opiniei specialiștilor, trebuie terminate, dezvoltate și puse în funcțiune grupurile 3 și 4 de la Cernavodă. Prin investiție a statului român, in cooperare cu parteneri valabili. Mai trebuie construită o centrală nucleară, care ne este alocată prin Strategia Energetică Comună a UE. Trebuie luată doar decizia politică dacă o facem și unde o facem. Dacă nu UE o dă la alții. Din rațiuni de siguranță, cred că locația potrivită ar fi în Transilvania. Sub rezerva că la construcție trebuie folosite tehnologii de ultimă oră, fără rabat, pentru ca gradul de risc să se apropie astfel de zero.

Cred că această centrală nucleară poate fi construită undeva pe râul Mureș, deoarece are caracteristici care pot asigura anumiți parametri absolut necesari unui asemenea tip de construcție (de ex.:debit constant, sigur, etc.). Astfel ar reporni investițiile pentru toate facilitățile și amenajările hidrologice de la Răstolița. Legat de această investiție, va trebui construit si un bazin tampon, care se va constitui astfel și în sursă de apă, pentru orașele din aval de Răstolița. Vezi și necesitățile regiei Aquaserv.

4. Dezvoltarea de capacități de producție de energie din sursă eoliană. Azi sunt instalați 7 megawați din 3000 câti ar suporta sistemul energetic național. Și în Mureș se pretează instalarea de capacități acționate de vânt, dar trebuie completate cu centrale cu turbine acționate cu gaze naturale, deoarece nu e vânt permanent constant, acestea putând astfel să funcționeze alternativ. Eolienele devin productive la un vânt de min.4 m/s. Defileul Mureșului prin zona Răstolița poate fi exploatat în acest sens.

5. Dezvoltarea depozitelor de înmagazinare subterană a gazului metan. Partener principal să fie Gazprom. Avem o capacitate subterană de circa 3,2 miliarde de metri cubi. Avem acum gaz înmagazinat de circa 2,2 mild. Conform UE, ar trebui să avem o capacitate de rezervare care să ne asigure consumul normal pentru 90 de zile. Undeva la 5,4 miliarde de metri cubi de gaz depozitat.

Concluzii: Va trebui să gasim soluții de economisire și eficientizare a consumului de energie, pentru a rezolva problemele legate de eficiența energetică ale României, în condițiile în care la această oră este de 4 ori mai mică decât media din UE. Cheltuim astfel, de patru ori mai multă energie pentru a obține aceeași unitate de PIB (produs intern brut), deoarece avem pierderi pe rețea, echipamente cu randamente mici și avem și pierderi de căldură.

Anii care urmează vor fi marcați de decizii foarte dure în zona energiei. Pentru a minimiza impactul, toate aceste considerații trebuie conștientizate și evaluate din timp și abordate într-un timing corespunzător.

A consemnat Aurelian GRAMA

Ioan Roman a făcut parte în calitate de secretar de stat la Industrii, 1998 -2000, din echipa care a restructurat domeniul energetic românesc. Atunci au fost înfiintate institutiile de reglementare din domeniul energiei. Roman a participat alături de ministrul Alexandru Herlea în decembrie 1999 la Consiliul European de la Helsinki. La acest consiliu s-a luat decizia începerii negocierilor privind capitolele pentru aderarea la Uniunea Europeană. În 2000 a participat activ în colectivul care a pregătit unele documente de pozitie pentru negocierea capitolelor de aderare la UE. Una dintre cele mai importante realizări este initierea, perfectarea si demararea Parteneriatului Strategic dintre România și SUA, prin care circa 100 de firme americane au început afaceri cu parteneri români. Semnificativă este și scrisoarea de multumire adresată lui Ioan Roman de secretarul de stat american pentru comert de la acea vreme.