Dincolo de realitățile momentului, monarhiile europene ridică pretenții

În numele Casei de Savoia, Victor Emanuel de Savoia, acum în vârstă de 70 de ani, a solicitat recent statului italian

despăgubiri în valoare de 170 de milioane de euro și restituirea unor bunuri imobi­liare ca despăgubire morală pentru cei peste 50 de ani petrecuți în exil. Invocând aceleași motive, fiul său Emanuel Philibert, a soli­citat și el statului italian despăgubiri de 90 milioane de euro. Nici reprezentanții monarhiei grecești nu s-au aflat mai prejos. Constantin al II-lea, în vârstă de 67 de ani, ultimul monarh al grecilor, a solicitat și a primit despăgubiri materiale din partea statului elen, după ce, în anul 2002, a câștigat un proces la CEDO. Constantin, a domnit între anii 1964-1973 și este nepotul lui Constantin I și fiul regelui Paul I. La noi, problema retrocedărilor cuvenite familiei regale a României, a fost în principiu reglementată, cu toate că mai există pretenții și din partea altor membri ai acesteia.

Prestigiul Casei de Savoia a fost serios compromis prin colaborarea ultimului rege al Italiei, Victor Emanuel al III-lea, cu regimul fascist al lui Benito Mussolini. Nici monarhia greacă nu a fost scutită de pro­bleme și scandaluri, mai ales de cele legate de corupție. În România, Casa regală a fost compromisă prin scandalurile cu tentă se­xuală ale fostului rege Carol al II-lea, prin corupția pe care a patronat-o acesta, dar și de colaborarea lui Mihai cu sovieticii, pentru care, de altfel, a și fost decorat. Fostul rege Mihai s-a mai aflat la începutul anilor ’90 în centrul unui scandal legat de o presupusă scoatere din țară și vânzare ulterioară, a 40 de tablouri de mare valoare. Problema nu a fost lămurită pe deplin nici până acum. Tratatele încheiate după cel de-al doilea război mondial au schimbat în mod evident fața lumii și a Europei. În aceste condiții cât de legale și de morale sunt aceste cereri ale monarhiilor? De cât prestigiu se mai bucură monarhiile azi? În condițiile noilor realități politice, mai pot fi monarhiile o soluție viabilă?

Italienii nu-și iubesc monarhia, la greci

părerile sunt împărțite

Casa de Savoia a solicitat în justiție, ca despăgubiri imobiliare, Palazzo Quirinale unde în prezent se află reședința prezidențială, Castelporziano, actuala reședință estivală a șefului statului italian, vilele Margherita și Ada din Roma, unde în prezent funcționează ambasadele SUA și cea a Egiptului, precum și castelele Val d’Aosta, la Racconigi, Aglie și Sarre, vila Roseberry, de pe coasta napolitană, dar și bijuteriile coroanei, păstrate în seifurile Băncii Naționale a Italiei, evaluate la peste 25 mi­lioane de euro. Inițial, în 2002, printr-o scrisoare adresată lui Silvio Berlusconi, pe atunci prim-ministru, Casa de Savoia îl asi­gurase pe acesta că renunță la orice pretenții, dar ulterior a revenit cu cereri extinse. Clasa politică italiană, dar și populația consideră aceste pretenții ca fiind imorale. Mai mult chiar, Carlo Malinconico, secretarul general al președinției Consiliului de miniștri, declara că “Mai degrabă, statul italian va cere despăgubiri pentru daunele și pagubele făcute de monarhie în timpul fascismului”.

După un proces cu statul grec, nemulțumit de hotărârea dată de justiție, Constantin al Greciei, a făcut în 1997 un recurs la CEDO. În noiembrie 2002, CEDO a obligat statul grec să acorde despăgubiri materiale constând în 12 milioane de euro “pentru fostul rege Constantin al Greciei”, 900.000 de euro pentru sora sa, prințesa Irene, și 300.000 de euro pentru mătușa sa, prințesa Ekaterina. Potrivit unor informații neoficiale, Constantin ar negocia în prezent cu statul grec achitarea unei indemnizații lunare, a cărei valoare nu este cunoscută. Se consideră că o asemenea înțelegere ar scădea popularitatea fostului suveran, în special în peninsula Peloponez, cunoscut drept un puternic fief monarhist.

Casa de Hohenzollern

-Sigmaringen a României a obținut despăgubirile cerute

Problema retrocedărilor cuvenite familiei regale a României, a fost în principiu rezolvată, cu toate că mai există pretenții și din partea altor membri ai acesteia. Spre exemplu, prințul Paul de România solicită retrocedarea castelului de vânătoare de la Lăpușna, caz aflat pe rolul Tribunalului Mureș. În urma unor retrocedări succesive, averea fostului rege Mihai I, este mai mult decât consistentă, el fiind, cu siguranță, printre cei mai bogați români. O estimare totală, oficială, a bunurilor mobile și imobile pe care le posedă Casa regală nu există însă. Dar printre cele mai valoroase proprietăți ale Casei regale din România se numără patru castele cu un total de peste 450 de camere, aproape 20.000 de hectare de pădure, trei imobile și un teren în București, un imobil în Versoix-Elveția, un imobil și terenuri în Poiana Å¢apului, câteva cabane și cantoane în Azuga-Predeal, zeci de km de drumuri forestiere, etc. O afacere neelucidată până în prezent este cea legată de cele 40 de tablouri pe care Mihai le-ar fi scos din țară cu puțin timp înainte de abdicarea sa, în 1947. După dezvăluirile făcute de istoricul Mihai Pelin, care cita mai multe documente din arhivele fostei Securități comuniste, Guvernul Petre Roman a deschis chiar o anchetă în pro­blema respectivelor tablouri. Ulterior pro­blema a fost închisă fără a se mai face publice rezultatele obținute.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com