Documentele de arhivă, amănunte inedite privind o istorie uitată

Nicolae Fola este profesor la Colegiul Tehnic din Târnăveni, specialist în Istorie și Filozofie și cercetător în mai multe domenii strict specializate și care țin de domeniul mai vast al istoriei, cum ar fi istoriografia sau toponimia istorico-culturală. Cercetător științific și doctorand cu o lucrare în istoria modernă cu titlul “școlile Blajului, între anii 1850 și 1918”, Nicolae Fola este preocupat și de elemente ale istoriei vechi, inclusiv cele legate de formarea poporului român.

8 Rep: Domnule Fola, am fi interesați ca pentru început să ne prezentați o biografie succintă, în corelare cu personalitățile vremii, oameni care v-au influențat în cariera științifică.

Nicolae Fola: Sunt absolvent al Facultății de Istorie Babes-Bolyai, promoția 1973, ultima de cinci ani. Ulterior am urmat Facultatea de Filozofie la Fără Frecvență, terminată în 1980. Am avut o serie de profesori de marcă în cele două facultăți, personalități legendare ca Adrian Daicoviciu, Nicolae Lascu, Acad. Camil Mureșan și alții, personalități care și-au pus amprenta pe viața Clujului și ne-au influențat și pe noi. Lista este destul de lungă…

8 Rep: Presupun că ați avut și colegi care mai târziu s-au evidențiat într-un domeniu sau altul…

N.F: Da, am fost relativ aproape de personalități ca fostul ministru Marga, dar si de Ion Cristoiu, care a terminat cu un an înaintea mea. Am avut o serie de colegi valoroși, ca șeful meu de promoție Dascăl Nicolae, fost Ureche, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est Europene de la București. De fapt, pot spune că generația noastră a dat mulți oameni valoroși, mi-ar lua mult timp ca să-i amintesc pe toți…

8 Rep: Da, și nu acesta este scopul interviului. Care au fost etapele evoluției dumneavoastră profesionale?

N.F: După facultate, am lucrat doar în învățământ. șase ani am activat la Valea Largă, județul Mureș, iar de acolo am intrat la Târnăveni prin concurs, la fel ca și soția mea. Chiar în momentul în care am ajuns la Târnăveni, am terminat și a doua facultate, cea de Filozofie, pe care am început-o deja cu gândul de a părăsi zona rurală. Am ajuns la Târnăveni în anul 1980, unde am profesat filozofia și științele socio-umane, că așa era situația pe atunci… Însă plăcerea mea și domeniul în care am scris cel mai mult a fost istoria. Pe lângă istorie am cochetat și cu unele elemente, cum ar fi Teoria și Filozofia Istoriei.

8 Rep: Car sunt ultimele materiale scrise în care s-au concretizat cercetările dumneavoastră?

N.F: Voi publica la Târgu Mureș un material destul de amplu despre Prof. Ioan Lupaș, unul din cei doi întemeietori ai Institutului Național de Istorie din Cluj, mai ales că se împlinește o cifră rotundă de la moartea sa, în 1967. Lucrarea se numește “Cunoașterea Istorică și Concepția privind Istoria la Ioan Lupaș”. Încerc să public materialul, dacă voi avea sprijin ca și până acum, la Târgu-Mureș, în revista ” Marisia”. Am de asemenea terminate câteva materiale, destul de extinse, la care am lucrat mai mult timp, unul legat de onomastica prezentă în zona Târnavei Mici, deci este vorba aici de anumite elemente de istorie zonală. Un alt mat face o cercetare pe elemente de toponomie și microtoponime, tot în zona Târnavei Mici. În plus, mai pregătesc încă vreo doua articole, în legătură cu evoluția școlilor secundare românești în perioada post-pașoptistă, respectiv de la 1848 până la 1918. Acestea sunt materiale deja terminate, fiind rezultatul unor preocupări pe care le-am avut de-a lungul timpului, iar pe măsură ce am avut acces tot mai mult la documente, am căutat sa le termin la un moment-dat. De-a lungul timpului am avut de fapt mai multe proiecte de cercetare, unele sunt finalizate, iar altele în curs de finalizare.

Învățământul văzut din arhive

8 Rep: Pregătiți o teză de doctorat. În ce stadiu vă aflați cu cercetările?

N.F: Teza de doctorat se numește “Școlile Blajului, între anii 1850- 1918”. Este un proiect mai vechi. Dupa ce mi-am luat gradul didactic I în 1986 cu o lucrare legată de monografia orașului Târnăveni, am început foarte repede să mă preocup de istoria pregătirii școlare la românii din Transilvania în sec. XIX- începutul sec. XX. Întotdeauna m-a atras problema aceasta, aceea al unor influențe culturale, care merg și pe linia pregătirii școlare. Așa am ajuns să mă documentez privitor la evoluția școlilor Blajului, iar în această etapă a cercetărilor mele am avut acces la o lucrare orientativă de mare valoare, aceea a Prof. Dr. Iacob Mârza, fostul rcctor la la Alba Iulia, lucrare numită “Școlile Blajului în epoca renașterii naționale românești”. După aceea am cautat să reconstitui ceea ce se poate cu ajutorul fondului actual de documente, dat fiind că despre aceste școli s-a scris relativ puțin, iar ceea ce s-a scris este o reflectare evident frumoasă dintr-un anumit punct de vedere (să zicem oarecum sentimental-afectiv) dar din păcate rămâne la nivelul acesta, meorialistic-literar.

8 Rep: Unde ați găsit fondul cel mai semnificativ de documente legat de această problematică?

N.F: Arhiva cea mai impotantă am gasit-o la Alba Iulia, aici am cercetat fondurile privitoare la fostul liceu de la Blaj, “Gimnaziul Superior Greco-Catolic “, cum se numea pe vremea aceea. Din pacate și din fondul acesta unele componente au dispărut de-a lungul timpului, iar aici se cunoaște faptul că a existat o anume politică dusă în legătură cu Biserica Unită. Deci fondul mare de documente este cel al liceului, dar sunt și multe documente ale școlilor mai mici, respectiv al “Preparandiei”, sau al “școlii Pedagogice” înființată în 1865 la Blaj în timpul Mitropolitului Iosif Șterca Șuluțiu. Ar mai fi de amintit așa-numita “școala de norme” care a funcționat până la 1848-49 și care a suplinit într-o anumită perioadă scoala aceasta preparandială amintită mai sus. Există și documente ale altor școli blăjene, respectiv fondul “Școlii de Fete”, aparută la 1855 în timpul directoratului lui Timotei Cipariu, sau fondul “școlii de Ucenici” în negustorie, care a funcționat la Blaj. Mai sunt și alte școli, care în timp nu au rezistat. Din păcate, documentele școlilor mai sus amintite se prezintă doar sub formă de elemente disparate. Așadar, acest fond al liceului a fost principala sursă de documentare, unde am găsit lucruri interesante.

După aceea, aici se poate include și fondul de documente al Facultății de Teologie a Blajului, fond care a fost însă explorat mai înainte de către Pof. Dr.Cornel Sigmirean de la Târgu Mureș, dat fiind că dânsul are și o teză de doctorat numită “Pregătirea Intelectualității Românești între 1867-1918″, pe tot arealul Transilvaniei istorice.

8 Rep: Care este cel mai necercetat fond de documente din cele enumerate anterior?

N.F: O chestiune care nu a fost deloc urmărită în cercetarea științifică este cea legată de fondul privind Societatea de Lectură a studenților teologi de la Blaj. Este un fond interesant, însă din păcate am impresia că nici acest fond nu este complet, și asta tot din motivele acestea obiective, legate de distrugeri făcute cu bună știință de-a lungul timpului. În plus, se pare că unele elemente de fond documentar se află în posesia unor persoane particulare. Din păcate, din fondul de arhivă lipsesc multe elemente, privind, de exemplu, activitatea Consistoriului din Blaj. Am cercetat și la Cluj, și aici sunt puține documente. Tot puține sunt din păcate și documentele din fostul fond numit actualmente ” Biblioteca Centrală Blaj”, un fond foarte consistent pus la punct de către regretatul prof. ștefan Manciulea. Trebuie să adaug că am folosit din plin presa timpului, începând cu ” Gazeta Transilvaniei”, apoi absolut toată presa blăjeană, mergând până la 1844, atât partea pedagogică, precum “Foaia Scolastică”, “Unirea Blăjeană”, “Cultura Creștină”, “Revista Politică” și “Literatura Blajului”, apoi “Blajul”, care a apărut în niște secvențe în perioada interbelică. Toate acestea le-am utilizat legat de perioada care m-a interesat, și evident, de personalitățile care si-au continuat actiunile și după 1918.

8 Rep: S-ar putea ca o parte din fonduri să se găsească la Viena sau Budapesta?

N.F: După cum am vorbit unii colegi clujeni, la Viena s-ar putea afla ceva elemente, însă prea puține cred. Perioada absolutismului austriac a ținut 10 ani, între 1849-1859, o perioadă relativ scurtă, iar ceea ce a fost ca fond de documente, a rămas în fondul Guvernului Transislvaniei. și în mod normal ar trebui să fie și sunt în bună parte în arhivele românești. În 1948 s-au distrus foarte multe documente, după spusele martorilor oculari de la Blaj, trei zile și trei nopți s-a tot ars la documente și la cărți… Toți cei din Blaj au fost luați prin surprindere, așa că s-au salvat relativ puține lucruri. Biblioteca Centrală, așa cum a organizat-o Manciulea, a fost o bibliotecă cu o oarecare consitență și importanță pe plan provincial. Totul a fost ars. Printre cei care au salvat unele elemente importante, pe linie administrativă sau cu unele avize politice, au fost academicianul Prodan si prof. univ. Jako.

8 Rep: Credeți că genul acesta de cercetare poate prezenta interes în epoca pe care o trăim?

N.F: Orice demers istoric, arheologic, etc. este important pentru conștiința de sine al fiecăruia dintre noi. Sunt extrem de multe lucruri inedite, care te fac să gândești în viitor, bazat pe ceea ce s-a făcut în trecut, și să-ți dai seama că nimic nu este nou sub soare, și că elemente foarte moderne, de exemplu în învățământ, au fost deja folosite, sub o altă formă bineînțeles, într-o altă epocă.

A consemnat, Narcis MARTINIUC