Doi demagogi

Bătălia dintre vârfurile Alianței D.A. de Mureș, aflate în război declarat, după pronunțarea, bănuiesc, sâmbătă a ruperii protocolului portocaliu este o dovadă în plus că două personaje cu personalitate nu încap în aceeași barcă. Fie ea și pe cale să se scufunde.

Ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, s-a remarcat întotdeauna printr-o dorință prost ascunsă de a fi în prim-plan. Dorin Florea procedează asemănător, doar că îi desparte limbajul, dar și faptul că plătește bani grei ca să scuipe din paginile ziarelor sau să împroaște cu venin pe unde. Amândoi au vocație de lideri, iar pentru menținerea în top uzează de toate farmecele politicianului învățat atât la școala vieții, dar și în cercurile de personaje autodidacte în zâmbete false.

Pentru a se menține la putere, ambii au descoperit de tineri în politică că una dintre armele cele mai valoroase este demagogia. Nu insist să enumăr în câte situații ni s-au transmis mesaje demagogice, care s-au dovedit apoi simple fumigene politicianiste, de către amândoi. Apoi, pe cei doi îi leagă o altă trăsătură, devenită o armă câteodată imbatabilă: atacul, uzitat ca cea mai bună unealtă de apărare.

De curând, am aflat, fără a avea dovezi palpabile, că amândurora le place mirosul verzișorilor. Dacă de Florea știam, asupra lui Nicolăescu planau de ceva vreme suspiciuni. Doar dătătorii de mită pot însă confirma dacă, într-adevăr, una dintre îndeletnicirile celor doi este și șpaga. Mai ales atâta vreme cât procurorii, fie ei ai DNA sau simpli civili, se ocupă de găinării, și nu de adevărate dosare de corupție.

După cum spuneam, două asemenea caractere care își declară în public dușmănia, deși nu vom avea nicicând certitudinea că nu ar exista o înțelegere între ei, nu puteau să împartă aceeași masă, același județ, același tort de fonduri publice, funcții publice și în final puterea. Poate așa ar trebui să înțelegem ruptura între aliați. Deoarece dincolo de antipatia care domnește în sânul liberalilor față de Florea, față de liberalii răspopiți etc., aciuați acum la democrați, dacă cele două vârfuri ar fi căzut la pace, uniunea portocalie ar fi rămas și acum în picioare. N-a fost să fie. Om trăi și om vedea cine va câștiga din acest război al rozelor mureșene. Cert este că toată această bălăcăreală pentru un unic scop, puterea, nu este pe gustul cetățenilor. Dar contează, oare, ei? Doar din patru în patru ani ca masă de manevră…

Ligia VORO