Curier de an nou: speranța
Pare-se că speranța și-a câștigat un loc în fruntea clasamentului senzațiilor, trăirilor, emoțiilor, sentimentelor de tot felul pe care le încercăm din plin. Unii într-un an, alții într-o viață. Sunt voci care susțin chiar că speranța ar fi reușit să ajungă și să se mențină în vârful topului (adică, pe românește, în vârful vârfului). Și asta nu doar pentru că este expres pomenită de Sf. Apostol Pavel printre cele 3 virtuți umane de căpătâi. Ci și datorită longevității ei. Ne-am trezit zicând ori am auzit spunându-ni-se, cel puțin o dată, că speranța moare ultima… Ba, unii (privilegiați) dintre noi au și constatat cât adevăr ascund aceste cuvinte…
Așa fiind, continuăm să sperăm. Nu în orice, nu de-a valma, ci în ceea ce credem. Ori în ceea ce am vrea cu dinadinsul să putem crede.
Dacă tot veni vorba, ia să vedem în ce am sperat în 2005. Am sperat cu înverșunare să vedem că talpa executivului se ridică de pe gâtul justiției. Am sperat să vedem atribuțiile ministrului diminuate și ale Consiliului Superior al Magistraturii accentuate. Ca organ reprezentativ și ca garant al independenței justiției. Asta am vrut, asta am văzut. Și cu ce ne-am ales? Este justiția noastră mai bună? Sau, mai corect, s-au făcut pași semnificativi înspre înlăturarea aspectelor cu formă și efect de rebut? Prea puțin. S-au adoptat noile legi ale justiției și, după ele, CSM trebuia să treacă la o serioasă evaluare a tuturor președinților de instanțe și a procurorilor conducători, pentru a vedea în mod concret dacă aceștia merită să fie menținuți pe funcții. Nici evaluare n-am văzut, nici președinți schimbați n-am adulmecat. Deși notoriu nereușiți sunt destui. Iar faptele lor sunt ușor lizibile.
|n același context, fost-au detronați de la Curtea noastră de Apel, de pildă, magistrații promovați de-a futui pomana, de-a hopa-țopa mitică, de la judecătorie până sus, împărțitori de dreptate ale căror motivări de hotărâri sunt (blând spus) rușinoase? Ca să nu mai vorbim de felul în care judecă și pronunță respectivele hotărâri! Au răspuns cei care le-au dat liber la promovare, în dezavantajul colegilor cunoscuți ca buni profesioniști (dar având impardonabilul defect al unei coloane verticale)?
|mbunătățitu-s-a sistemul informatic al instanțelor de lângă noi, lărgitu-s-au rețelele, crescut-a numărul computerelor ca în anii trecuți, măritu-s-au posibilitățile de acces ale magistratului la programele legislative (de vreme ce legile răsar mai rău decât ciupercile)? Nici vorbă! Așa că „actul de justiție” e pe cale să rămână în pană. Cel puțin de curent.
Fost-a aprobat de CSM, fără nemulțumiri, raportul pna prezentat de anteriorii conducători ai organului? A fost. Adică, activitatea numitului organ stătea pe roze. Cu toate acestea, același CSM a constatat la scurtă vreme (la propunerea d-nei ministru de justiție) că o mare parte din vârfurile (de baionetă… ale) pna nu corespundeau, erau ruginite etc. Ce mai, nu-și făcuseră treaba sau făcuseră una de rahat. Și a fost de acord cu revocarea lor. După acest moment, sperat-am să vedem organu’ transformat în instituție cu iz continental? Sperat-am să-i vedem scoși cu șuturi în fund pe șefii locali care, de dragul scaunului cu rotițe fac orice, oricui, oricum, deși sunt conștienți de minciuna pe care o practică? Am sperat. Mult și bine. Și ce-am primit? Altă Mărie cu floare la aceeași pălărie… De-abia așteptăm noul Raport de țară. Și sperăm… Oricum, deosebit de semnificativ pentru modul în care i-a mers buhul organului este faptul că dintre cei peste 1000 de candidați ce au dorit să intre în magistratură o dată cu oportunitatea creată în ultima parte a anului, doar una bucată persoană a optat pentru munca la organ.
Acestea (și multe altele) fiind zise în anul care tocmai trece, față de raportul așteptări concrete/rezultate efective nu-mi rămâne decât să încalec pe-o șa și să vă urez ca la anul să citiți mai multe povești transformate în realitate și mai puține realități devenite banale povești. Și, peste toate, să simțiți că orice ar fi speranța nu moare, nu cedează, nu eșuează. Și nici noi, cei ce credem în rând cu ea. Să aveți un suflet frumos într-un Nou An frumos!
