Dosar de urmărire informativă nr. 899/1950

Biserica Unită cu Roma (sau greco-catolică) s-a născut la sfârșitul secolului al XVII-lea, în condițiile ofensivei habsburgilor catolici în Transilvania. Ea trebuia să reprezinte – în concepția austriecilor, cei ce au încurajat înființarea ei – un element de contrapondere în raport cu celelalte culte aparținând “națiunilor privilegiate”. Viu contestată la acea vreme, această Biserică avea să se dovedească pentru românii transilvăneni o punte de legătură necesară receptării valorilor culturii occidentale, dar și creuzetul în care s-a născut o elită românească cu o puternică conștiință de neam. În 1948, Biserica Română Unită cu Roma a fost desființată de comuniști, iar preoții ei, aruncați în închisori. Este și cazul reghineanului Alexandru Todea, figură emblematică de misionar al credinței greco-catolice.

Biserica greco-catolică a renăscut după 1989, dar multe dintre problemele cu care s-a confruntat după oficializarea ei au rămas nerezolvate și acum. O parte din acestă stare de fapt i se datorează chiar Bisericii greco-catolice, care nu înțelege că-i va fi greu să supraviețuiască fără enoriași sau cu enoriași puțini, în condițiile în care mentalitățile românilor se schimbă foarte greu după aproape 50 de ani de comunism. O parte însemnată a problemelor pe care le are această Biserică în prezent, se datorează însă statului român. “Restitutio în integrum” rămâne deocamdată un principiu valabil pe hârtie, pentru că în practică “frații ortodocși” se dovedesc prea puțini cooperanți, iar procesele aflate pe rolul instanțelor trenează nepermis de mult (cazul Catedralei Mici din centrul orașului Târgu-Mureș, sau cazul Bi­sericii din Ungheni-Mureș), iar la alte revendicări întemeiate au renunțat chiar greco-catolicii (a se vedea cazul pământului de la Tofalău despre care am scris cu mai mult timp în urmă).

12 ani de detenție

Prin decretul numărul 358 din 1 decembrie 1948, istoria eclesiastică, parte din istoria postbelică a României, a fost puternic marcată, acest decret fiind la originea agravării conflictului dintre ortodocși și greco-catolici, care din păcate a rămas neîncheiat și în prezent. Toți cei șase episcopi greco-catolici, Ioan Suciu, Iuliu Hossu, Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan și Vasile Aftenie au fost arestați între 28-29 octombrie 1948. Reprezentanta Sfântului Scaun la București, Nunțiatura Apostolică, a protestat față de această situație care reprezenta un abuz grav față de libertatea de credință. În această situație comuniștii au recurs în 1950 la înscenarea unui proces de spionaj, desfășurat la Tribunalul Militar București, în urma căruia reprezentanții Sfântului Scaun au trebuit să părăsească România. Cu toate acestea, Nunțiatura a reușit, în primii ani după scoaterea în afara legii a cultului greco-catolic, să contribuie la consacrarea a șase episcopi auxiliari clandestini: Alexandru Todea, Tit-Liviu Chinezu, Iuliu Hîrțea, Ioan Cherteș, Ioan Ploscaru și Ioan Dragomir. Prin ordinul semnat de colonelul de securitate Gavril Birtaș, o figură sinistră a anilor ’50, toate Direcțiile Regionale de Securitate trebuiau să întocmească fișe personale mai multor ca­tegorii de preoți. Au urmat apoi arestările, anchetele, procesele și condamnările. Sub acuzația de înaltă trădare, agitație publică și uz de fals, Alexandru Todea a fost arestat și condamnat la muncă silnică pe viață prin sentința nr.104, din 20 februarie 1952, de către Secția a II-a a Tribunalului Militar București. Prin decretul 1563, pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică, dar prin Decretul 411 din 1964 a fost eliberat după 12 ani de închisoare executați în diverse penitenciare.

Alexandru Todea

în filaj permanent

După ieșirea din închisoare, Alexandru Todea a devenit “obiectiv de urmărire informativă”, întrucât era cunoscută puterea de atracție și charisma sa extraordinară. Se dorea izolarea acestuia pentru a nu face prozeliți. Era supravegheat atât cu echipe de filaj mobile, cât și cu echipe fixe astfel încât să poată fi supravegheat 24 de ore din 24. Persoanele care îl frecventau au fost atenționate să-și rărească sau chiar să abandoneze vizitele la episcop. În decursul anilor, în dosarul de urmărire informativă al episcopului Todea, au fost făcute diferite înscrisuri care reflectau “grija” Securității față de persoana sa. “La Reghin, cel în cauză – scria unul dintre cei însărcinați cu suprave­gherea episcopului – are legături mai apropiate cu numiții: Costinaș Susana, fostă călugăriță greco-catolică, condamnată politic; cu Vultur Eugen, laic; la Târnăveni cu Guțiu Gheorghe, fost preot greco-catolic, condamnat politic; la Iernut cu Roșca Ioan, Crăciun Ioan, Ficica Cornel, foști preoți greco-catolici și condamnați politic și cu care continuă să aibă legături și contacte…” Într-un alt paragraf, se specifica: “Todea are relații și cu Marton Aron și Lestyan Francisc din Târgu Mureș, dar și cu alți preoți romano-catolici din Alba-Iulia”. Incriminarea din dosarul său, continua: “…și-a amenajat încăperea în care locuiește în lăcaș de cult, unde celebrează liturghii în rit greco-catolic…S-a stabilit că primește trimestrial de la banca elvețiană Bank – Union din Zurich, suma de 4000-5000 de lei”. Cardinalul a făcut față cu tărie și multă demnitate acestor încercări prin care i-a fost dat să treacă. Mai mult chiar, a apucat să supraviețuiască și momentului ’89. După 1989, Biserica Unită cu Roma a reușit să recupereze parte din bunurile care i-au aparținut. Ea se află de mai mulți ani, în procese de revendicare, inclusiv cu Biserica soră ortodoxă, căreia statul comunist i-a atribuit prin abuz, firește, multe din bunurile ce i-au aparținut Bisericii greco-catolice. Sunt adevărate procese de uzură, dovedindu-se faptul că principiul de drept “restitutio in integrum” e frumos și face impresie atunci când este enunțat în diferite expozeuri cu caracter academic, dar e mai greu de acceptat atunci când este (sau se vrea a fi) pus în practică. Și cum speranțele nu mor niciodată, greco-catolicii speră să învingă și de această dată. Mai greu de învins se dovedesc a fi însă vechile mentalități.

Nicolae BALINT