Drum de 15 miliarde pentru câțiva bătrâni

La ieșire, din Nadeș spre Sighișoara, chiar în “curba morții”, se deschide un drum spre stânga, care la prima vedere nu pare cu nimic ieșit din comun. Asta la prima vedere, deoarece primul lucru de care te lovești cu capul este tabla enormă care anunță pompos că este vorba de un “drum comunal realizat cu sprijinul Uniunii Europene”. Toate bune și frumoase, demers lăudabil, de altfel, numai că drumul duce într-un sat uitat de lume, unde cei câțiva bătrâni o duc de pe o zi pe alta, într-o localitate care cel mai probabil va fi ștearsă de pe hartă.
Ce ne-am face
fără UE?
Toată povestea a început în august 2002, când Alexandru Cârnu, primarul Nadeșului, a prezentat o cerere de finanțare comisiei care răspunde de acordarea fondurilor SAPARD. Începutul a fost unul bun, deoarece partea de proiectare era deja finalizată, spre deosebire de alte comune care au depus dosare, care au mai pierdut cel puțin câteva luni cu realizarea proiectului. Până în septembrie 2002, șase primării au depus documentația necesară, dar Nadeșul a fost prima din toată regiunea Centru, care a obținut acordul pentru finanțarea drumului. În aprilie 2003 s-a semnat contractul. Faza următoare, licitația, a decurs relativ repede și s-a terminat cu acordarea execuției întregii lucrări firmei S.C. Drumuri și Poduri S.A.  care, a oferit cu un miliard mai puțin decât Geiger, firma concurentă. Deși pentru licitație au cumpărat caietul de sarcini patru firme, numai cele două au prezentat oferte concrete. Contractul cu Drumuri și Poduri s-a încheiat la 31 iulie 2003, iar la 1 august au început efectiv lucrările. Suma necesară construirii drumului s-a ridicat la 15 miliarde de lei, bani care au fost plătiți în prima fază printr-un credit de la Unicredit. “Unicredit cerea numeroase garanții imobiliare pentru garantarea creditului acordat, dar nu se pot ipoteca decât imobile aparținând proprietății private. Dar a intervenit Consiliul Județean care a asigurat acordarea creditului,” a declarat Cârnu. De ce era nevoie de credit? Pentru că banii din fondurile SAPARD nu se acordă decât după ce se face recepția lucrării. Așa că, deși lucrările au fost finalizate la 6 iunie 2003, banii de la Uniunea Europeană au venit abia în iulie 2004. Cei aproape cinci kilometri de asfalt se termină brusc cu un val de noroi, unde drumul devine impracticabil.
Cinci kilometri.
Două familii
de tineri
Cârnu susține că ideea principală a construirii drumului spre Pipea a fost salvarea satului și acordarea unor șanse tinerilor de acolo. Care nu prea sunt, pentru că din 90 de oameni, numai vreo două familii sunt sub 30 de ani. De fapt, este vorba de un sat aproape pustiu, unde nu există nici școală, nici dispensar și nici măcar o crâșmă. Așa că cei care vor să dea pe gât un “deți” vor trebui să meargă pe jos cinci kilometri. “A fost cineva din Sighișoara care a încercat să deschidă un magazin în sat, dar au spart tot țiganii”, ne-a declarat Teuch Sara, o bătrână din Pipea, resemnată cu un viitor gri. De altfel s-a furat cam tot ce se putea. Inclusiv șuruburile de la indicatoarele rutiere.  Singurele afaceri viabile din sat sunt cea a lui Teuch Janos, care cultivă tulpini de trandafiri pe câteva hectare și pe care apoi le vinde mai ales la străini, și a unui întreprinzător care are 130 de stupi. Restul trăiesc din pensiile mizere și din ajutoarele aduse de copiii de la oraș. Oamenii sunt mulțumiți, că măcar acum poate intra salvarea la ei. “E grea viața noastră, dar măcar acum, cu drumul ăsta nou, știm că până la urmă tot o să vină și la noi salvarea,” ne-a spus Rusz Iren, de 70 de ani. Și totuși, asupra zonei și-a pus gheara și Dracula Park, când, în goana după terenuri, câțiva sighișoreni și-au cumpărat terenuri sau chiar case, în speranța unei îmbogățiri rapide. Au rămas însă cu buza umflată și cu banii dați, pentru că, după căderea proiectului, zona a devenit din nou una moartă. Gergely Istvan, unul dintre susținătorii locali ai proiectului, ne-a spus că “a fost o adevărată explozie, atunci cu Dracula Park. Oamenii au tot venit și s-au interesat de case și terenuri, iar vreo doi au cumpărat case. Le-au demolat și au încercat să construiască de la zero, dar s-au lăsat păgubași.” Totuși, apropierea autostrăzii s-ar putea să aibă un efect benefic asupra zonei. Iar pentru că este o zonă liniștită și izolată de privirile indiscrete ale curioșilor, Pipea ar putea deveni noul cartier de vile al bogătașilor mureșeni. Că dacă tot au drum ca în palmă… Chiar dacă de o asemenea investiție ar fi avut mai multă nevoie sate mai mari, care, deși ar putea avea putere economică, sunt rupte total de restul lumii din cauza drumurilor impracticabile, numărul mare de documente îi descurajează pe primari. Drumul spre Pipea ar trebui să fie un exemplu pentru celelalte primării, care ar trebui să pună mai mult osul la treabă, pentru că Nadeșul a arătat că se poate și altfel.

“Proiectul SAPARD e o problemă încheiată pentru că drumul e gata și plățile sunt făcute. Acum avem în plan asfaltarea drumului spre Măgheruș și avem deja depuse două proiecte pentru obținerea unor fonduri PHARE.” Alexandru Cârnu, primar Nadeș