Drumul vinului
Se spune că strugurele este o „acumulare de soare în bob” și că „un vin este cu atât mai bun cu cât viticultorul transpiră mai mult”. Mureșul nu a fost niciodată un mare producător de vinuri, dar calitatea a primat de multe ori în fața cantității. Astăzi, în fața marii concurențe din afară, dar și a producătorilor consacrați din România, Mureșul face o producție mică, dar de calitate superioară.
Viticultura și vinificația sunt două domenii dificile, greu de comparat cu altele în privința muncii care trebuie depusă și a riscurilor pe care un antreprenor și le asumă, în mod normal, în agricultură. „Pe lângă munca propriuzisă, la plantare, întreținere, tratament, tăiere, recoltare, procesul efectiv de vinificație, care înseamnă un lanț lung de lucrări, în meseria noastră starea vremii este vitală. Dacă o altă cultură poate supraviețui cu bine unei grindine, sau unui îngheț mai puternic, în cazul viței de vie acestea pot fi fatale, compromițând total munca depusă până atunci”, susține Ovidiu Natea, unul dintre acționarii SC Prescon Târgu Mureș, singurul producător de vin, de mărime medie, din județul Mureș. „Vă dau un exemplu: tăierea viei. La noi se face numai cu personal calificat, pe când în pomicultură această operațiune poate fi făcută lejer și cu personal necalificat. Este o vorbă: producția bună de struguri se face din foarfecă.”, explică Ovidiu Natea.
Vinuri bune, vinuri „greșite”
„În România abia în 2001 am reușit să schimbăm legislația în acord cu cea internațională și să categorisim vinurile nu după gradul de alcool din ele ci după substanța uscată pe care o au în ele, acei produși chimici care dau consistență licorii. În toate manualele de nutriție, 100 de grame de vin este echivalentul a 100 de grame de carne, deci putem, liniștiți, să definim vinul ca aliment.” susține Ovidiu Natea. În opinia acestuia, categorisirea vinuri bune și vinuri proaste nu există, cea mai corectă fiind: vinuri bune și vinuri greșite. Cele „greșite” apar din cauza viticultorului și/sau a vinificatorului, din cauza nerespectării unor etape, a nerecoltării la timp ori a lipsei de igienă a vaselor de fermentație. „Trebuie să existe o corelație desăvârșită între cel care cultivă vița de vie și cel care procesează strugurii, numai astfel produsul finit poate avea calitate.”, spune Natea.
Vinul bun se obține în zone viticole consacrate, chiar dacă, teoretic, vița de vie poate fi cultivată oriunde unde nu are „apă la picioare”. „În general se folosesc poziții sudice, cu mult soare, de dimineața până seara. Din păcate, până în 1989, România alerga după cantitate în acest domeniu și nu după calitate. Eram pe locul 6 în lume ca suprafață cultivată cu viță de vie (aproximativ 600.000 de hectare) și pe locul 7 în privința producției. Aceste ținte false ne-au făcut să extindem nepermis de mult cultura viței de vie, în locuri propice altor culturi. S-a întâmplat și invers, cum ar fi zonele dintre Bălăușeri și Idrifaia sau Crăiești – Târnave – unde peste 2000 de hectare de viță de vie au fost defrișate după Revoluție, deși terenurile erau propice viței de vie”, susține acționarul SC Prescon Târgu Mureș.
Tradiția săsească a Mureșului
Mureșul are o tradiție foarte veche în viticultură, în special în zonele locuite odată de sași. Pe vremea când era secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Ovidiu Natea a încercat chiar, alături de niște parteneri germani, să lanseze un proiect turistic ambițios, intitulat „Drumul vinului”, sau „Drumul sașilor”. Cu niște investiții consistente în infrastructură în zona satelor săsești din Transilvania, proiectul ar fi adus mii de turiști dacă ar fi fost pus în practică, însă el a fost abandonat după plecarea mureșeanului de la minister. „Era vorba de un circuit închis de vizitare a satelor și bisericilor săsești, de transformarea caselor parohiale în locuri de cazare, de vizitarea locurilor unde sașii își puneau în practică meșteșugurile, începând chiar cu cultura viței de vie, în care erau experți. Totul a fost însă abandonat”, explică Ovidiu Natea.
Acesta își amintește de celebrul vin verde-gălbui din zona viticolă Zagăr, unul dintre puținele locuri din România unde se producea această băutură. Din cele 650 de hectare de viță de vie ale IAS Zagăr, au rămas azi circa 20-30 de hectare, și acelea foarte răzlețe. Din cele 450 de hectare de vie pe care le avea înainte de Revoluție IAS Seuca nu mai rămas nimic. Mare parte din suprafețele fostelor vii au fost replantate cu pădure. „În anii *90, Mureșul cultiva peste 6000 de hectare cu viță de vie. IAS-urile aveau circa 2000 de ha, asociațiile intercooperatiste cam 2000-2500 de ha, diferența regăsindu-se în gospodăriile populației. La această oră, singura suprafață consistentă cultivată cu viță de vie este cea de la Culpiu, în Podgoria Lechința, pe care o administrează SC Prescon. Este vorba de 98 de hectare, reprezentând plantații tinere și teren în pregătire”, spune Natea. Din podgoria Lechința, pe vremuri făceau parte zonele viticole din Oarba, Râciu, Culpiu, Crăiești, Batoș, Dumitra, Teaca, Lechința. Astăzi, în afară de suprafața lucrată de Prescon la Culpiu, vița de vie nu mai înseamnă mare lucru în această zonă.
Culpiul – ultima redută
Zona viticolă aparținând IAS-ului din Culpiu a fost scoasă la licitație în 2002, Prescon cumpărând mijloacele fixe (butucii de vie, pomii, clădirile și centrul de vinificație) și luând în arendă terenurile de la Agenția Domeniilor Statului, pe o perioadă de 49 de ani. „La ora aceea totul arăta groaznic. Producția de fructe era de circa 2.000 de tone pe an, iar noi am dus-o rapid la 4.000 de tone. Producția de vin era de 10-15 vagoane pe an, dar noi am dublat-o în anii care s-au scurs de atunci, chiar dacă suprafața cultivată a scăzut. Azi, Culpiul dă 300.000 – 400.000 de litri de vin pe an, cifre care ne bucură foarte tare. Cel mai tare ne bucură însă că reușim să nu pierdem din vedere calitatea. V-am spus: calitatea înaintea cantității”, povestește omul de afaceri mureșean. Prescon produce mărcile Fetească Albă, Fetească Regală (care provine, de fapt, din zona Daneșului) Riesling, Neuburger și Blazon de Culpiu. Vedeta este cu siguranță ultimul produs, extrem de apreciat de cunoscători, atât din țară cât și din străinătate, și înregistrat ca marcă proprie la OSIM. Rețeta (70% Fetească Regală și 30% Muscat Ottonel) a fost creată chiar de Ovidiu Natea, într-un moment de inspirație (după cum povestește, cu umor, chiar el). Compania gândește însă crearea unui al doilea brand propriu, prin găsirea unei noi combinații la baza căreia va sta Sauvignonul plantat recent pe 20 de hectare ale fermei (printr-un proiect SAPARD).
2010 începe promițător
Strategia de piață a Prescon nu e foarte complicată. Accentul pus pe calitate a făcut ca vinul de Culpiu să nu ducă lipsă de clienți. Pe lângă Mureș, licoarea de la Culpiu ajune, prin intermediul distribuitorilor, vărsat sau îmbuteliat, și în județele Cluj, Bistrița-Năsăud și chiar în București. „Exportul necesită un marketing special, având în vedere că e o piață foarte complicată și nu ne-am încumetat încă. Am avut la un moment dat discuții cu niște comercianți de vinuri din Anglia și, deși au fost extrem de încântați de produsele noastre, totul a rămas la nivelul de discuții. Participăm însă mereu la expoziții, de unde ne întoarcem destul de des cu medalii”, susține Ovidiu Natea. Tot ca o măsură de marketing, Prescon a creat chiar o vinotecă comercială, cu câteva mii de sticle, începând de prin 2005, din soiurile principale, care sunt depozitate și urmează să fie scoase cu ocazia unor evenimente speciale. „Din păcate, în România nu prea există o cultură a băutului de vin. Îmi amintesc de un studiu vechi care s-a făcut în zonele viticole din sudul Italiei, unde muncitorii de acolo ar fi renunțat mai degrabă la porția zilnică de mâncare decât la litrul de vin care li se dădea la prânz. La noi nu există așa ceva”, povestește Natea.
În 2009, firma a avut o producție de 300.000 de litri de vin, de pe cele 58 de hectare care au fost pe rod din totalul de 98 cultivate și acționarii au fost foarte mulțumiți. Anul 2010 nu arată nici el mai rău. „În momentul de față s-au pus corzi de vie la forțat, în apă, la temperatura camerei. Acestea înmuguresc și observăm în ce zonă sunt pierderile cauzate de temperaturile foarte joase din iarna trecută. În funcție de acest studiu, se fac tăierile. Nu cred să fie probleme deosebite, care să ne afecteze producția în acest an”, spune acționarul SC Prescon. Compania are documentația depusă și pentru reconversia a 16 hectare de vie, adică înlocuirea acesteia cu una tânără, cu finanțare de la Uniunea Europeană. Costul replantării și întreținerii unui hectar de vie, până în anul 4, când ajunge pe rod, este însă de 20-21.000 de euro, iar banii pe care îi acordă UE sunt doar 14.000 de euro/ha. Din acest motiv, pentru că nu dispune de resurse proprii în acest moment, Prescon a amânat pentru o vreme investiția respectivă.
Vinul sec, mult mai natural
Ovidiu Natea preferă vinul alb și sec și e de la sine înțeles că adoră „Blazonul de Culpiu”. „De ce sec? Pentru că este cel mai puțin falsificabil dintre vinuri, necesitând cele mai puține ingrediente pentru conservare. Vinurile cu aciditate naturală ridicată, cum sunt cele care se produc în zona noastră (aciditate 6-7, în comparație cu Dobrogea, unde aciditatea e în jur de 4), nu au nevoie de multe tratamente speciale.”, explică Natea. Nici vinul roșu nu îi este indiferent antreprenorului, preferate fiind cele din zonele viticole Valea Călugărească, Mehedinți sau Sâmburești. „Și Prescon produce un vin roșu – din soiuri de Burgund și Oporto – apreciat din punct de vedere gustativ, dar, din păcate, nu are culoare. Pigmenții se acumulează în pielea strugurilor. Acesta este dezavantajul Ardealului, suma temperaturilor peste 10 C într-un an nu depășește 3000-3500 C, în vreme ce în sud avem o constantă de peste 4000 C. De aceea, pentru că au nevoie de mai mult soare, vinurile roșii bune se produc dincolo de Carpați, iar Ardealul este orientat preponderent spre vinuri albe, cum ar fi Feteasca Albă, Feteasca Regală, Muscat Ottonel-ul, Pinot Gris-ul, Riesling-ul sau Sauvignon-ul” explică Natea.
În opinia acestuia, deși producția și consumul de vin au fost în creștere în ultimii ani, România are o misiune dificilă în încercarea de a ajunge din urmă țările mari producătoare de vinuri cum ar fi Franța, Spania, Italia, Portugalia, Germania, Grecia. Ei au plecat la drum devreme, cu exploatații agricole viabile, asociații de producători, subvenții consistente de la stat și au ajuns în prima linie. Pe lângă ei, a apărut acum concurența greu de bătut a vinurilor din Chile, Australia, Noua Zeelandă, care au prețuri foarte bune și de multe ori îți iau ochii, te fac să uiți de calitate. O misiune grea are România, dar nu imposibilă. Vinurile noastre au fost întotdeauna apreciate, însă lipsa principală a fost marketingul!”, spune omul de afaceri mureșean.
Alin BOLBOS
