Energia naște patimi

Pe cine să credem? Pe președintele României, Traian Băsescu, când spune că trebuie să devenim independenți de Rusia în ceea ce privește resursele energetice? Pe ministrul Șereș care contemplă încă, în parteneriat strategic cu OMV, un proiect Nabucco ce pare tot mai utopic? Pe Mircea Geoană, secondat de rompetrolistul Dinu Patriciu, când nu ne dau nici o șansă în privința Nabucco, dar ne-ar vedea drept o magazie a Europei a gazelor naturale? Întrebări cărora cu dificultate le putem da un răspuns categoric, dar care ne dovedesc că piața energiei stârnește controverse aprinse, iar soluțiile care se întrevăd nu sunt atât de simpliste precum au încercat să le prezinte vorbitorii, participanți la prima ediție a conferinței Energy in Central & Eastern Europe

Problemele din sistemul energetic s-au copt la foc mic timp de două zile la București, la conferința Energy in Central & Eastern Europe, conferință organizată într-o perioadă extrem de tulbure pe piața energiei, marcată de creșterea tarifelor la gaze naturale, declanșarea anchetei în cazul privatizării Petrom, anchetă pigmentată cu acuzații de spionaj și trădare, suspendarea generalilor Romgaz și Electrica de către ministrul Codruț Șereș, pe motiv de licitații trucate, cazuri rămase încă neprezentate, convocarea în regim de urgență a ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Å¢ării, pentru dezbaterea problemelor din sistemul energetic etc.

Mai jos am sintetizat direcțiile în care s-au dus discuțiile timp de două zile, controversele născute pe marginea temelor ridicate.

Controversele Nabucco

Unul din cele mai interesante, disputate subiecte abordate a fost cel al proiectului Nabucco, un proiect moștenit de pe vremea guvernării PSD și îmbrățișat și de actualii guvernanți. Gazoductul Nabucco ar urma să transporte gazul natural din regiunea Mării Caspice și din Orientul Mijlociu (Iran, Irak, Egipt) către piața europeană, cu o capacitate de tranzit de 30 miliarde mc de gaze naturale pe an. Investiția României a fost estimată la 800 milioane euro. Conducta era vitală pentru a elimina dependența României de importul de gaze din Federația Rusă.

Mariana Gheorghe, directorul general al Petrom, dar și adjunctul Werner Schinhan, au apărat acest proiect, reafirmând interesul OMV și, indirect, al acționarului său principal – statul austriac în realizarea acestui proiect la care mai este parte în afară de România, prin Transgaz, Turcia, Bulgaria și Ungaria. Poziția susținută de oficialii Petrom a fost apărată și de ministrul Economiei și Comerțului, Codruț Șereș, care, în afară că a susținut că acționarul majoritar al Petrom – OMV este un partener strategic al României în proiectul Nabucco, a afirmat că gazoductul se va realiza, în ciuda unor întârzieri de execuție. Singura problemă legată de Nabucco în viziunea șefului Industriilor nu ar fi nicidecum realizarea conductei, ci asigurarea volumului de gaze naturale care ar trebui transportate pentru ca gazoductul să fie o investiție eficientă. În acest sens, Șereș a amintit o colaborare cu țările foste rusești din jurul Turciei. Doar că, prezent la discuții, vicepremierul Kazahstanului, Kadyr Baikenov, nu a dat prea multe șanse proiectului, în condițiile în care lucrările la alte gazoducte, proiecte finanțate de Rusia și partenerii săi, inclusiv din vestul Europei, sunt mult mai avansate și ocolesc cu “încăpățânare” România.

De această realitate s-a agățat și Mircea Geoană, președintele Comisiei de Externe din Senatul României, când a declarat brutal că România nu are nici o șansă cu proiectul Nabucco, că a fost scoasă din rândul jucătorilor pe piața europeană a energiei. Pentru a nu rămâne în totalitate în afara grupului decidenților pe piața energiei, Geoană le-a ridicat factorilor politici de decizie din Guvern o minge la fileu, lansând o direcție înspre care ar trebui să-și concentreze România eforturile, și anume cea de lider în domeniul înmagazinării gazelor naturale. Mircea Geoană și-a motivat propunerea prin faptul că zăcămintele de gaze naturale sunt pe sfârșite, urmând să se epuizeze în 10-12 ani, dar România dispune de capacități mari de înmagazinare care vor rămâne neutilizate. Cam pe aceeași linie s-a situat și liderul Rompetrol, Dinu Patriciu, în prezentarea de a doua zi, semn că întâlnirea, catalogată de unii de taină cu președintele PSD, a fost educativă pentru ultimul.

Deasemenea, discuția pe marginea proiectului Nabucco a relevat și un antagonism de interese între cei doi principali jucători pe piața petrolului din România, și anume Petrom și Rompetrol. Dacă primii sunt interesați de realizarea Nabucco, compania lor mamă fiind angrenată statal în acest proiect, reprezentantul Rompetrol, Dinu Patriciu, a susținut necesitatea realizării unui alt proiect, și anume Consțanța – Trieste, dar la dimensiuni mai reduse, proiect care ar trebui să atragă “o osmoză de capitaluri private”, pentru că statul nu ar trebui să se implice în astfel de proiecte.

Ascultătorii de pe margine au asistat la dispută și au rămas cu aceeași întrebare pe buze: se face sau nu se face Nabucco? Timpul ne va arăta.

Petrom, social

O altă problemă ce a suscitat controverse aprinse a fost mult discutatul gaz social, ceea ar presupune susținerea de către Petrom – OMV a unui fond social din care să fie subvenționat tariful la gazele naturale pentru consumatorii casnici, astfel încât acesta să rămână la același nivel până în 2008. Modul în care va fi realizat acest fond social, cum va fi administrat etc. a rămas o nebuloasă. Știm doar că președintele Traian Băsescu a catalogat OMV drept partener strategic inclusiv în susținerea acestui proiect al înghețării tarifelor la gazele naturale și a livrării subvenționate a acestora pentru populație. Ministrul Șereș a aprobat, de asemenea, convenția socială cu OMV, contestată însă vehement de social-democratul Geoană și de adversarul de piață al Petrom. Liderul PSD a afirmat că formula propusă de Guvern și de președintele Băsescu este simplistă, “o metodă haiducească de constituire a unui fond social” care nu are nici o legătură cu piața. Despre gazul social s-a exprimat destul de vehement și Dinu Patriciu, care atacând politica de concesionare a rezervelor de țiței, în principal, spre o singură companie instituie un monopol natural, a susținut că spre acest aspect ar trebui să se îndrepte dezbaterile între factorii politici și liderii companiilor și nu spre soluții socialisto-utopice. Cu toate că ne simțim vizați de acest protecționism statal realizat cu un partener privat, înclinăm să credem că fondul social și gazul social sunt doar niște măsuri populiste care nu vor echivala cu o reală protecție socială a consumatorilor casnici cu venituri reduse.

Până la urmă conferința organizată de Forum Invest și-a atins scopul: a ridicat probleme, a oferit soluții, a creat controverse, astfel încât să creeze cadrul pentru organizarea ediției a doua, în condițiile în care piața energiei nu poate fi epuizată pe parcursul a două zile.

Organizat sub o temă generoasă “Geopolitica petrolului, gazelor naturale și energiei – rolul Europei de Est în asigurarea energiei în economia mondială”, seminarul de deschidere al primei ediții a conferinței Energy in Central & Eastern Europe, creat de Forum Invest, l-a avut în prim plan pe președintele Traian Băsescu, care a deschis forumul. Președintele, sub înaltul patronaj al căruia a fost organizată conferința, a evitat potențialele întrebări ale jurnaliștilor despre ședința de la CSAT, subliniind însă că energia a devenit o problemă actuală și extrem de fierbinte nu doar în România. Subtil, Băsescu a atacat dependența de un singur furnizor important de gaze naturale, susținând că trebuie să ne axăm efotul energetic pe câțiva parametri care au nevoie de susținere politică. Primul și cel mai important parametru amintit de președinte a fost predictibilitatea în aprovizionarea cu energie, astfel încât să fie evitate incidente de genul celui din iarna trecută, când criza ucrainiano-rusă a lăsat Europa Occidentală pentru o zi și jumătate aproape în frig. Al doilea parametru identificat de președinte a vizat interdependența între statele furnizoare și cele beneficiare, interdependență care ar trebui să depășească simpla relație furnizor – consumator și să se extindă prin implicarea capitalului privat occidental în infrastructura unicului mare furnizor din Europa, adică Gazprom-ul rusesc. Deasemenea, politica energetică ar trebui să țină cont și de un alt principiu, cel al transparenței prețurilor, care în prezent nu sunt reglate prin mecanismele pieței – cerere – ofertă, cotațiile bursiere ale resurselor primare – ci sunt puternic influențate de factorul politic. Cel de-al patrulea parametru amintit de Băsescu care ar trebui reglementat de țările europene ar fi cel al securității infrastructurii de transport, în condițiile în care multe din conductele care leagă Europa Occidentală de furnizorii de gaze și țiței tranzitează țări “înghețate”, unde însă în orice moment pot izbucni conflicte care ar putea periclita aprovizionarea cu resurse energetice a Europei. Traian Băsescu a arătat că aceste probleme identificate ar trebui discutate atât la nivelul Uniunii Europene cât și în cadrul NATO. “Am convinegerea că poate genera o politică energetică externă comună a Uniunii Europene”, a declarat Băsescu legat de politica energetică la nivelul UE, uniune dependentă aproape 50% de importul de energie. Președintele a apreciat că trebuie dezvoltate capacitățile românești de resurse energetice, modernizarea furnizorilor de energie etc. prin dezvoltarea centralei de la Cernavodă, punerea în funcțiune a reactorului III, reevaluarea producției de energie pe cărbune, eficientizarea folosirii energiei prin atragerea unor parteneri precum OMV.

Ligia VORO