Epistole de la Muntele Athos (V) – Despre sfințenie

Răspunsuri lui Rafael)

Ziarul de Mureș a lansat o punte de legătură între credincioșii din țară și monahii români de la Muntele Athos. Paginile ziarului găzduiesc, săptămânal, materiale realizate de părintele Alexandru, monah la chilia “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, aflată în zona Colciu. Părintele aduce vocea Sfântului Munte mai aproape de sufletele credincioșilor, care, la rândul lor, pot sprijini, după puteri, viața celor care se roagă pentru noi la Athos. În a cincea sa “epistolă”, părintele Alexandru continuă peste ani un dialog inițiat în cadrul unei emisiuni de televiziune având ca temă viața spirituală și în care, invitat fiind, a vorbit despre posibilitatea sfințeniei în condițiile societății actuale.

Memoria lumii, veselă sau tristă, pașnică sau cotropită, a păstrat de la picturile rupestre și hieroglife până la tehnologia digitală, un ocean de date, pe ale cărui valuri lesne se pierde orice navigator lipsit de harta adevărului. Creștinii, în calea lor terestră spre porțile Împărăției, au primit de la Cel care i-a botezat pe toți cu numele Său, direcția și itinerariul călătoriei la ceruri, unde îi așteaptă. Călăuzele demne de încredere sunt acelea care au străbătut calea și au lăsat scrise și zugrăvite minunatele lor trăiri, cu toate greutățile petrecute, obstacole, cărări amăgitoare, rătăciri și reveniri la drumul drept cu ajutorul văzut sau nevăzut al Păstorului ce-și conduce turma mică la locașurile cele multe din ceruri.

Scrierile sfinților, redactate de ei înșiși, sau de discipolii și martorii vieților lor ridicate din cotidianul profan, umbrite de Harul Fiului, trimis din înalturi de Tatăl, în mijlocul poporului Său, spre îndreptare din rătăcirile idolatriilor păgâne, cuvinte ale Vieții, păstrate în colecțiile filocalice, sinaxare, martirologii, calendare și hronografe, s-au constituit într-un corpus bimilenar al sfințeniei, căruia i se adaugă mereu, de către Biserica dreptei credințe, noi și glorioase file.

Sfințenia la ea acasă

Când în noiembrie 2003 Biserica Ortodoxă Română a canonizat pe Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului și pe Mitropolitul Mucenic Teodosie

al II-lea, anvergura evenimentului a zefirat spațiul mioritic ca o plutire de aripi îngerești deschise peste Carpați și Bărăgan. Amândoi sfinții își petrecuseră viață de îngeri în trup omenesc pe meleagurile noastre.

Cu tot declinul cultural propus de prea multele televiziuni din lumea rostogolită în facil și efemer, iată prilejul, tot mai rar, de a deschide o geană de lumină spirituală pe ecranele din România, invadate de haosul epidemic al valorilor răsturnate de involuția omenirii călăuzită de șirul utopiilor: pașoptiste, monarhiste, socialiste, comuniste și acum globaliste, cu nesfârșitele lor liste de promisiuni planificate, victime și orori.

Sfințenia la ea acasă, deși ascunsă de contestatari zeloși, precum cândva Saul din Tars pe drumul Damascului.

Sfințenia la casa Sfinților Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă și a fiilor săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și a Sfântului Mucenic Ianache Sfetnicul, decapitați de Ahmet, sultanul întunecatului imperiu anticreștin otoman. Acesta a trimis cu rea intenție la 26 martie 1714 potera turcească spre a-l aresta pe Domnitor împreună cu toată familia, în chiar Sfânta și Marea Vineri a Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos. Tot el a ales ca, în același an, la 15 August, ziua Adormirii Maicii Domnului, să se împlinească martiriul celor șase sfinți purtători ai cununilor veșnice ale mucenicilor lui Hristos.

Istoria ocultată

Din păcate, cu adevărat din păcatele reale ale multor români despărțiți de Biserica Ortodoxă, Sfințenia este acoperită de glasuri ce ignoră și refuză să primească învățătura Mântuitorului Hristos rostită atât în rugăciunea Sa dinaintea patimilor: “Așa cum Tu M’ai trimis pe Mine în lume, tot astfel I-am trimis Eu pe ei în lume; și de dragul lor Mă sfințesc Eu pe Mine Însumi, pentru ca și ei să fie sfințiți întru adevăr” (Ioan, 17, 18), cât și de glasul Sfântului Apostol Petru: “ Că scris este: Voi veți fi sfinți, pentru că Eu sunt sfânt” (I Petru, 1, 16).

Din nefericire, unii demnitari români, înstrăinați de Dumnezeu, au cutezat să nu recunoască sfințenia martirică a Brâncovenilor și au pus în circulație în anul 2001 moneda de 1000 de lei, ce poartă doar chipul și numele voievodului, Constantin Brâncoveanu, fără numele gloriei veșnice de SF>NT, fără

a-L fi slăvit pe Dumnezeu întru sfinții Lui, așadar la 9 ani de la canonizarea sfinților din 1992.

În emisiunea de televiziune mai sus amintită, invitatul atonit, chemat să schițeze un comentariu pe durata restrânsă la doar 5-6 minute, cu totul insuficiente față de importanța și raritatea evenimentului, a arătat moneda emisă de statul român, ca pe un dureros exemplu, unul din multe altele, expresie deplorabilă a felului în care puterea seculară ce guvernează țara își afișează deschis disprețul față de istoria sfântă a nației române, pecetluită cu sângele atâtor martiri, dintre care cei ai sfinților Brâncoveni a făcut epocă, încă nedepășită, în Biserica, istoria și cultura Å¢ărilor Românești.

Chemarea sfințeniei

Gazda televiziunii, surprinsă de neașteptata imagine a profanatoarei monezi, într-un program în direct despre sfințire, transmis duminică dimineața, a încercat să balanseze situația adresând invitatului provocatoarea întrebare: ”În condițiile societății actuale oare este digerabilă (sic!) ideea de sfințenie?”. Termenul, în sensul său figurat, aparține unui anume argou gazetăresc, deloc potrivit în contextul unui program religios despre canonizarea unor sfinți, nu doar români, ci universali prin apartenența lor la veșnicia cosmică a Raiului redobândit.

În cazul majoritar al celor ce nu pot asimila ce nu înțeleg, dăruiți exclusiv palpabilului efemer, distanța ce s-a interpus între ei și ideea desăvârșirii umane pe plan spiritual, îi face să aibă o percepție nesigură și deformată despre cele sfinte și sfințenie. De aceea ei sunt surprinși de demersurile clerului ce îi declară sfinți pe cei mai buni dintre fiii și fiicele Bisericii Ortodoxe.

Sfințenia depinde de răspunsul personal al fiecăruia la întrebarea lui Toma:” Doamne, nu știm unde te duci; iar calea, cum o putem ști?”, la care Iisus i-a răspuns lui, și nouă, celor care căutăm mântuirea:”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Toți cei care aleg a-l urma pe Hristos, aleg drumul sfințeniei, al desăvârșirii sufletești, pentru că “nimic necurat nu va intra în Împărăția cerurilor”.

Răspunsul dat întrebării reporterului a accentuat faptul că Dumnezeu nu refuză nimănui sfințenia, devreme ce ne-a chemat pe toți pe Calea Sa; tâlharul de pe cruce a fost primul om căruia i s-au iertat grele păcate și a ajuns în Rai în aceeași zi cu Hristos, iar femei ca Samarineanca, Maria din Magdala și Maria Egipteanca sunt doar câteva dintre miile de desfrânate, ajunse sfinte în Sinaxar, după ce și-au schimbat viața lor păcătoasă, într-una a curățeniei și iubirii harice. Fiecare își alege liber calea sfințeniei sau a celor lumești. Dumnezeu cheamă pe toți în Împărăția Sa cerească, fără a refuza pe nimeni; doar omul este cel care refuză glasul dumnezeiesc, asemenea invitaților la nunta Împăratului, invocând diverse motive, de fapt pretexte sugerate de potrivnicul ce îndeamnă pe toți spre căile lui mincinoase, întunecate și pieritoare.

De la om la dumnezeu

Cum puținele minute acordate de televiziune canonizării sfinților s-au topit într-o clipă, iar cursa mașinilor de formula 1 urma să umple lumea și ecranele de urletele motoarelor timp de câteva ore, “Viața spirituală” s-a încheiat, iar întrebării despre percepția sfințeniei i se schițase doar un sumar răspuns, se cuvin a fi amintite încă multe și importante aspecte duhovnicești, pentru o mai bună înțelegere și așezare, potrivită cu viața fiecăruia dintre cei care nădăjduiesc și doresc Porțile Raiului, unde, părintele Cleopa îi trimitea pe creștinii din jurul său, cu mereu pomenitele cuvinte, mânca-v-ar Raiul.

Ultimul Psalm al Profetului David începe cu frumosul îndemn:”Lăudați pe Domnul întru sfinții lui, lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui “(Ps. 150, 1).

Marea bucurie a sfințeniei, binecunoscută de patriarhii, profeții și proorocii Vechiului Testament, iată este cântată de către regele Israelului teocratic, David, din seminția căruia s-a născut Aleasa Dumnezeului nostru, Fecioara Maria, Maica Mântuitorului lumii, Iisus Hristos.

Din cele două stihuri citate, scrise de regele rapsod conform principiului paralelismului sinonimic al artei poetice ebraice, unde al doilea vers întărește ideea din primul, se desprinde generoasa temă a recunoștinței față de Creator pentru minunile săvârșite prin sfinții Lui, ridicați dintre oamenii obișnuiți la înălțimea cunoașterii celor înalte și sfinte, în planul intermediar dintre lumesc și ceresc, dintre văzut și nevăzut, unde s-au înălțat oamenii desăvârșiți, modele vizibile și palpabile ale omenirii pe calea deschisă încă din vremea lui Moise.

David afirmă lauda Domnului între sfinții Lui, nu dintr-o exaltare a imaginației poetice, cum poate și-ar închipui cineva, ci dintr-o interioară ascultare ce este făcută cunoscută tuturor: ”Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu “ (Ps. 84, 8). Iată afirmația esențială a Sfântului Profet David, vocea interioară prin care Dumnezeu Tatăl a vorbit iudeilor și creștinilor de pretutindeni și din totdeauna, inclusiv nouă, cei de la cumpăna mileniilor, când vremea se apropie de finalul ei și atunci “sfinții vor judeca lumea” (1 Corinteni 6, 2).

(va urma)

Alexandru Mih~ileni

(intertitlurile aparțin redacției)

Chilia unde viețuiește părintele Alexandru are o vechime de peste 100 de ani. Aici este nevoie de ample lucrări de reparații, iar acestea pot fi realizate doar prin bunăvoința credincioșilor care trimit pomelnice la chilie, însoțite, la libera alegere, de anumite sume de bani. Ziarul de Mureș vine în întâmpinarea celor care vor să susțină lucrările de reconstrucție de la chilia Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și a deschis mai multe conturi în care credincioșii cu dare de mână pot depune sume de bani. Pomelnicele vor fi preluate de redactorii ZIARULUI și vor fi trimise, împreună cu banii, la Sfântul Munte, unde este mare nevoie de ei. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Donațiile pot fi făcute în conturile deschise la BRD, sucursala Târgu-Mureș.

Cont Lei:

RO70BRDE270SV14428712700

CONT USD:

RO08BRDE270SV14428982700

Cont EURO:

RO07BRDE270SV14429002700

Binefacerile Voievozilor din Å¢ara Românească și Moldova, ca și mărinimia boierilor, arhiereilor și altor dreptcredincioși români au fost adăpostul și refugiul întregului Sfânt Munte timp de șase secole, între 1350 – 1860. După o pauză de aproape un secol și jumătate românii au ocazia să reînnoiască nobila tradiție a daniilor către Athos.