Lupta cu “Muntele Ucigaş”

Sibianul Teodor Tulpan, primul român care a cucerit Everestul, vrea să fie primul român care ajunge pe K2. Expediţia, programată pentru luna mai, este formată din zece persoane, iar sibianul este singurul român al echipei. Precedenta tentativă a unui român de a ajunge pe K2 s-a terminat tragic, Mihai Cioroianu pierzându-şi viaţa în 1999 într-o avalanşă de pietre.

Teodor BOANTĂ
“La peste 7000 de metri altitudine, viaţa devine o chestie de şansă. Nu mai poţi respira, picioarele nu te mai ascultă, dinţii ţi se străpezesc, tot corpul ţi se degradează. Dar continuui să urci…”. Acesta este începutul unei poveşti despre munte şi supravieţuire, despre viaţă şi luptă. Despre învingători! Pentru că cei care visează culmile stâncoase ale munţilor devin învingători, chiar dacă se întorc sau nu. Cuvintele de început îi aparţin sibianului Teodor Tulpan, care a decis să rişte totul pentru a porni în aventura vieţii sale, cucerirea vârfului K2, cel mai greu, dar şi cel mai frumos vis al oricărui alpinist. De acum 50 de ani când o expediţie italiană a atins cel mai înalt vârf din Pakistan, pe K2 au pus piciorul 100 de persoane. Unii s-au întors, alţii au rămas pentru totdeauna ofranda “Muntelui Ucigaş”. Este acum rândul lui Tulpan să-şi adune experienţa de o viaţă şi să încerce să înfigă steagul României la 8611 metri.
Totul sau nimic

Alpinistul sibian Teodor Tulpan nu măsoară mai mult de 1,65. Este slab, iar constituţia sa nu trădează o viaţă împinsă deseori la extrem. Ochii sunt singurii care povestesc că viaţa sa este închinată muntelui, pentru că pe crestele cele mai înalte ale lumii, sibianul Tulpan simte că respiră. A fost pe Aconcagua, a fost pe Everest, dar mai are un vis. “K2 reprezintă lucrul suprem pentru orice alpinist. Este cel mai greu munte din lume, iar de doi ani de zile nimeni nu s-a mai încumetat să îl urce”, povesteşte Teodor Tulpan. Deşi pot părea fabulaţii, poveştile lui Tulpan despre K2 sunt vii, iar perspectiva de a fi primul român care ajunge pe vârful “Muntelui Ucigaş” îi alungă teama. Totuşi el ştie că riscă enorm, iar drumul din Pakistan înapoi în România s-ar putea să nu îl mai parcurgă. “Este locul în care au ajuns 100 de persoane. 30 dintre acestea nu s-au mai întors niciodată. La acest număr se adaugă şi oamenii care au murit încercând să ajungă acolo”, povesteşte Tulpan. “Este atât de dificil… Nu este munte alpin. Se merge fără oxigen, se cară totul cu spatele. Iar dacă vine furtuna eşti mort”, ne-a mai povestit Tulpan. Sibianul face parte dintr-o echipă de zece persoane care şi-au propus escaladarea K2, în luna mai sau iunie. Alături de el în ascensiune vor porni alţi şase alpinişti, doi cameramani şi un fotoreporter. Printre ei se află şi Gigă Dijmărescu, cetăţean american de origine română, cu care Tulpan împărtăşeşte o prietenie de aproape un deceniu.
În memoria lui Mihai Cioroianu
 
Teodor are şansa de a fi primul român pe K2, dar nu este singurul român care a încercat acest lucru. Acum 5 ani, în 1999, un alt român, Mihai Cioroianu a încercat să atingă K2. Acesta nu a mai ajuns nici pe vârf şi nici nu s-a mai întors acasă, rămânând pentru totdeauna la aproape un pas de a-şi atinge visul. “A murit într-o avalanşă de pietre aproape de vârf. Era cel mai bun alpinist al nostru şi primul român care s-a încumetat la aşa ceva”, îşi aminteşte Tulpan. Corpul lui Cioroianu a rămas îngropat în zăpezile de pe K2 alături de cele ale altor temerari, pentru care masivul pakistanez a rămas doar o cetate necucerită. Aici, ca şi în alte părţi, jertfele muntelui se mai întâlnesc în calea expediţiilor. Este însă o regulă nescrisă ca ei să fie lăsaţi acolo. “Este considerată o onoare să mori pe munte. Fiecare are dorinţa să rămână acolo, dacă se întâmplă ceva. Eşti considerat ofranda muntelui”, se destăinuie Tulpan.
Acesta se gândeşte ca expediţia pe care o va întreprinde să fie una în memoria predecesorului său, care şi-a pierdut viaţa în avalanşele de pe K2. “Asta ar fi intenţia mea, dar încă nu e nimic sigur. Trebuie să vorbesc şi cu familia şi apoi hotărâm”, a spus alpinistul.
Bani şi birocraţie

Ca orice expediţie de calibru şi escaladarea K2 necesită, pe lângă voinţă şi curaj, o mulţime de formalităţi şi bani, foarte mulţi bani. Un calcul sumar făcut de Tulpan ridică cheltuielile minime ale celor două luni de expediţie la 12.000 de euro, numai partea lui. “Biletele de avion însumează vreo 2000 de euro, echipamentul se ridică la vreo 5.000 de euro, taxa de vârf este şi ea cam 1000 de euro. Apoi vin cheltuielile legate de transport. Spre exemplu, un cărăuş îţi cere 25 de dolari pe zi”, a enumerat sibianul câteva din cheltuielile la care va fi supus. La aceste sume se adaugă birocraţia, care înseamnă aprobări de la Ministerul Turismului din Pakistan, teste cu oficialii pakistanezi, ofiţeri de legătură şi tot aşa. Nici la bagaje nu există prea multe motive de satisfacţie, întrucât cele zece persoane au nevoie, după calcului alpinistului sibian, de şapte tone de bagaje. “Trebuie să te gândeşti la tot înainte de a pleca. În afară de echipament sunt necesare multe provizii, de la orez, zahăr, ceai, până la hârtie igienică”, ne-a mai declarat alpinistul. Bagajele sunt răspândite în mai multe tabere. Prima este cea de bază, aşezată de obicei la baza muntelui, iar aceasta cuprinde toate utilităţile. Pe măsura ascensiunii, celelalte tabere sunt mai sărăcăcioase, cuprinzând doar strictul necesar. Pe parcurs sunt răspândite cinci-şase asemenea tabere, dar numărul lor poate varia în funcţie de relief, de condiţiile meteo şi de altitudine. “De obicei aşezăm taberele unde găsim un loc drept. Tabăra este locul la care ne întoarcem de fiecare dată şi este tot timpul aşezată mai jos decât punctul pe care l-am atins într-o zi. Regula este ca să dormi la o altitudine mai mică decât ai urcat ca să poată corpul să se adapteze cu diferenţele de presiune”, a povestit alpinistul din experienţele anterioare printre care se numără şi cucerirea Everestului anul trecut.
Disputa cu Lăcătuşu

Cea mai importantă performanţă a sibianului este cucerirea “Acoperişului Lumii” (vf. Everest, 8948 m) unde Tulpan a ajuns cu o expediţie integral românească anul trecut. “Eram pe 22 mai. Mi s-a terminat tubul de oxigen cu două ore înainte de vârf. Nu puteam să renunţ la aşa ceva şi am ajuns la 8.10 ora locală. În urma mea au ajuns Lucian Bogdan şi Marius Gane”, îşi aminteşte Tulpan. Acesta este indignat de altceva. “Am auzit că Lăcătuşu a spus că a ajuns în 1995, dar nu cred aşa ceva. Nu are poze. Iar pozele şi martorii sunt cele mai importante elemente pentru a dovedi ascensiunea. Există jurnalişti specializaţi care adună toate datele şi vorbesc cu toţi martorii pentru a dovedi cine minte şi cine nu”, a spus Tulpan.
Palmares impresionant

Teodor Tulpan s-a născut pe 14 iunie 1971 la Sibiu. Se ştie de mic pasionat de munte, aşa încât cariera şi-a închinat-o tot acestuia. În 1993 s-a înrolat la Salvamont Sibiu şi în Asociaţia Salvamontiştilor. Din 1998 este salvamontist profesionist. Beneficiind de atuutile meseriei sale şi de plăcerea de a avea muntele aproape, Tulpan a ajuns la ora actuală un alpinist de renume mondial. El are în palmares mai multe recorduri mondiale ale zborului cu parapanta. Printre ele se numără cel mai lung zbor cu parapanta pe Everest (30 de minute în 2003), cel mai lung zbor pe Aconcagua (45 de minute în 2003) şi o premieră mondială, tot la zborul cu parapanta pe masivul Tien Shan. Palmaresul expediţiilor sale este de asemenea unul impresionant şi culminează cu cucerirea celui mai mare vârf din lume, Everest.
Ultima problemă: banii

Teodor Tulpan ştie că va pleca în mai chiar dacă momentan nu are strânşi decât 2000 de dolari din cei peste 12.000 de euro care îi sunt necesari.

Nu ştie de unde îi va lua pe ceilalţi, pentru că momentan Primăria îi este singurul aliat. “Mai am promisiuni de la sponsori, şi să vedem ce iese. De fiecare dată banii au constituit o problemă. Îmi amintesc că 1996 am umblat la 166 de firme şi am strâns vreo şapte milioane. Să vedem dacă cei de la Guvern mai dau ceva deşi nu mă pot baza pe ei sau pe federaţie. Totuşi, anul trecut Guvernul m-a ajutat cu o sumă importantă din fondul de imagine externă”, a încheiat alpinistul sibian. Anul trecut Tulpan a primit 150 de milioane de lei de la Primărie şi 170 de milioane de la Consiliul Judeţean, bani care s-au adăugat fondurilor de la guvern şi banilor primiţi de la câţiva importanţi sponsori. Tot de anul trecut Tulpan se numără printre cetăţenii de onoare ai Sibiului.

K2 – provocarea morţii

K2, este cel mai vestic munte al lanţului Hymalaya, situat în Pakistan. Urcarea pe vârful de 8611 metri (al doilea ca înălţime după Everest) se poate face pe nouă rute diferite care îmbracă muntele ca într-o piramidă. Expediţia din care face parte Tulpan va urma ruta Abruezzi, prima bătută de piciorul omenesc acum 50 de ani. “Este un fel de aniversare. Acum 50 de ani a fost cucerit vârful K2 de o expediţie italiană (Lacedi, Campangnoli), care i-au pus numele Abruezzi. Acest drum îl vom urma şi noi şi probabil mai multe expediţii”. Aniversarea a jumătate de secol de la prima ascensiune pe K2 este alt motiv pentru care Tulpan şi echipa sa au ales acest an pentru a-şi împlini visul de a pune piciorul pe “Muntele Ucigaş”. “Probabil că vor fi multe televiziuni, multe expediţii şi multă propagandă. Trebuie să ne numărăm printre învingători”, a spus sibianul.
 

Cuceririle lui Tulpan

1996 – Vf. Lenin (7134 m); Palmir
1997 – Vf. Elbrus (5642 m); Caucaz
1998 – Vf. Uhba; Caucaz
1999 – Vf. Khartengri (7010 m); Tien Shan
2003 – VF. Aconcagua (6962); Argentina
2003 – VF. Everest (8948 m); Hymalaya