La Toplita, monumentul si cimitirul ostasului sovietic, obiect al bataii de joc

Cu cateva zile in urma, obligatia morala a ingrijirii unor morminte de fa­ milie mi-a purtat pasii la Toplita, in judetul Harghita. Intr-un oras – de fapt o comuna mai mare declarata pretios si iresponsabil drept municipiu – care are un trecut istoric bogat, un prezent incert si un viitor sumbru, am descoperit o alta lume. Cartiere mizere, constructii incepute si abandonate si oameni preocupati in mod firesc doar de grija zilei de maine. Orizontul lor exis­ten­tial se ingusteaza pe masura ce criza mondi­­ala reverbereaza si in Romania.

Fabrica de prelucrare a lemnului de la Galautas (situata la doar 17 km de Toplita) a falimentat discret cu putin timp in urma. Ea asigura toplitenilor cateva sute de locuri de munca. Nici IPL Toplita, intreprindere cu acelasi obiect de activitate ca si cea din Galautas si care are drept proprietar un om de afaceri reghinean, nu se “simte” prea bine. Semne vizibile de reorganizare – in fapt concedieri inca nedeclarate – da si fabrica de tricotaje din Toplita. Si cu asta se cam termina industria topliteana.

O imagine halucinanta

In centrul orasului un hotel si un restaurant zac abandonate de mai multi ani, pro­babil pana cand cei care trebuie sa le cumpere le vor cumpara pe mai nimic. In acelasi timp se achizitioneaza pamant la preturi derizorii, iar intr-o sarabanda a retrocedarilor mai mult sau mai putin justificate un descendent real sau inchipuit (?) al grofului Urmanczy, criminalul de la Belis, revendica si se pare ca a si castigat in instanta castelul din Toplita, dar si pamanturi si paduri ce au apartinut candva acestei familii. Desfiintarea sistemului de incalzire centralizata a orasului intr-o localitate in care conectarea la o conducta de gaz metan este o aspiratie asumata doar la nivel declarativ pe timpul campaniilor electorale, a creat patru cartiere de blocuri cu un aspect de-a dreptul hidos. Mormane de lemne zac mai mult sau putin imprastiate pe langa blocuri a caror degradare e atat de evidenta incat nu mai ingrijoreaza pe nimeni. In lipsa unor proiecte viabile care sa o transforme intr-o zona de real interes turistic, Toplita este un oras muribund, care trage sa moara de cativa ani si a carui agonie se prelungeste inutil si nefiresc cu fiecare zi.

Un monument batjocorit

Intamplarea mi-a purtat pasii si spre monumentul ostasilor sovietici cazuti in al Doilea Razboi Mondial. Un monument si un cimitir (se pare) abandonat, mazgalit cu graffiti, cu pietre funerare cazute si plin de gunoaie. El se afla la doar doua minute de mers din centul orasului. Monumentul este plasat in mijlocul unui cimitir din parcul spitalului orasenesc. Aici isi dorm somnul de veci circa doua sute de soldati sovietici cazuti in luptele pentru eliberarea Ardealului din septembrie-octombrie 1944. Acesta era candva un cimitir ingrijit, in care oficialitatile comuniste si pionierii depuneau coroane de flori. Erau comemorari fara un fast deosebit si care din punctul meu de vedere, reprezentau un gest firesc de pietate fata de niste oameni care murisera pentru o cauza. O cauza care intamplator, atunci era si a noastra. Vremurile s-au schimbat. Sistemul comunist a disparut… insa monumentele au ramas in picioare, iar cimitirele au devenit probabil “incomode” prin prezenta lor. Intretinuta politic si alimentata istoric, la nivelul mentalului colectiv si-a facut loc, tot mai mult, perceptia ca ostasul sovietic este (in mod necesar) invadator, brutal si needucat si ca el trebuie neaparat urat. Se uita insa un element esential: ostasul, indiferent de natia careia ii apartine, lupta pentru o cauza declarata justa de cei care se afla vremelnic la conducerea statului. Nu intotdeauna cauza pentru care ostasul lupta si moare este si cauza lui. Dar ostasul se supune pentru ca “oamenii sunt sub vremuri si nu vremurile sub oameni”. Cand in urma cu cateva luni am scris despre cimitirele eroilor romani din judetul Mures, m-am mirat de indiferenta autoritatilor fata de starea deplorabila in care se aflau acestea. Acum nu ma mai mira nimic. Daca monumentele eroilor romani din Primul si al Doilea Razboi Mondial se aflau intr-o asemenea stare, atunci de unde respect fata de cimitirele altor natii? Indolenta si indiferenta autoritatilor fata de aceste aspecte nu ofera nicio perspectiva de viitor unei natiuni.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com