Evoluția școlii

Școala Sânger este amintită prima dată într-un document din anul 1780 aflat în arhiva Mitropoliei Blajului în care sunt enumerate câteva școli din câmpia Tran­sil­vaniei printre care și Școala Sânger. În anul 1782, Gheorghe Șincai, care era director al școlilor populare sătești, acordă un sprijin material școlilor din această zonă, printre care și Școlii din Sânger. În “Conspect general de nume și pregătirea învățătorilor din Cuprinsul diocezei ortodoxe din Ardeal” pe anul 1858 este cuprins ca învățător, Mihai Simion, cu gradul didactic “capabil” și cu un efectiv de 29 elevi. În Șematismul pe anul 1876 se arată că era docente (învățător) Basiliu Hadareanu.

Cum funcționa școala

În sensul hotărârilor luate de Conciliulu Provincialu Primu alu provinciei bisericesci greco-catolice Alba Iulia si Fagarasiu tienutu la anulu 1872, școlile confesionale funcționau cu două cicluri: cursul cotidian (“de toate zilele”) la care participau toți copiii cuprinși între 6 și 12 ani, și cursul de repetiție la care erau obligați să participe copiii între 12 și 15 ani, absolvenți ai primului curs. Cursurile se predau de către un singur învățător în condiții de simultaneitate în fiecare zi pentru ciclul cotidian și duminica pentru ciclul de repetiție. Învațătorul era plătit de confesiunea locală și era subordonat preotului local care era directorul școlii. Până în anul 1879, în afară de manualul de limba maghiară, toate manualele erau scrise în limba română și de autori români. După această dată s-au introdus manuale traduse în limba română după manualele alcătuite de autori maghiari. Erau interzise orice manuale în care “e periclitată în vreo măsură oarecare ideea de stat maghiar”. Toate manualele apărute ulterior fac abstracție de referiri la istoria poporului român. Sematismul veneratului cleru din 1880, menționa că localitatea Sânger făcea parte din comitatul Mureș-Turda, are registru matricol din 1850, școala construită din piatră, frecventată de un număr de 65 feciori și fete, iar în 1896 aici învățau de 50 elevi,

27 “ficiori” și 23 fete. Sematismul pe anul 1900, menționează ca școala din piatră a fost construită în anul 1868 fiind frecventată de un număr de 38 feciori și 37 fete. În arhiva protopopiatului din Luduș există o adresă din anul 1908 prin care învățătorul Maxim Olteanu din Sânger este destituit din învățământ pe motivul că “negleja instruirea elevilor săi in limba maghiară”. La interveția Mitropoliei greco-catolice din Blaj este integrat din nou în

învățământ după câțiva ani. Tot în arhiva pro­to­popiatului din Luduș se găsește o adresă a Oficiului parohial din Sânger din anul 1907 prin care se menționează ca preotul din sat a reușit să adune suma de 2.000 de coroane în fondul bisericii din care urma să se construiască școala. Deoarece o lege obliga satele ca sa mărească spațiul școlii, în 1907 sângerenii au încercat să repare școala veche cu cele 2.000 de coroane, dar negăsind meșteri locali, lucrările nu puteau începe. În 1909 școala se afla tot în aceeași stare, dar prin contribuția poporului au fost strânse 5.673 coroane destinate construirii unui nou local de școală. În arhiva Protopopitului din Luduș există și un tabel cu peste 250 de persoane din Sânger care au vărsat bani pentru construirea localului. Tot în această perioadă Consistoriul metropolitan anunța protopopiatul din Luduș despre faptul ca la Sânger “din 88 prunci obligați a umbla zilnic la școala au umblat întru adevăr la școală numai 52, iar 36 au fost dispensați”, adică lăsați repetenți. În continuare se arăta: “Firește că dacă sala de propunere nu poate să cuprindă mai mulți de 48, senatul a cercat sa dispenseze cât mai mulți. Nu cerce deci senatul școlastic a scăpa de cârpituri de ale edificiului școalei să scape de datorința de a ridica o sală de propunere care să aibă măsurile prescrise pentru o școala cu 80 de școlari, ci apuce-se cu de a dânsul de ridicarea unei atari săli”. În 1910 erau consemnați un număr de peste 100 de elevi “cotidieni”, și 40 de elevi la scoala de repetiție. Sematismul din 1911, menționează că școala era frecventată de un număr de 106 elevi și eleve, la școala de repetiție fiind 43 feciori și fetițe. În localitate era și școala confesională de confesiune romano-catolică. În anul 1911 școala se mută în local nou. Localul s-a construit în urma amenințărilor pe care le dădeau autoritățile vremii care voiau cu orice preț să închidă școlile de limbă română și pentru aceasta impuneau condiții drastice școlilor confesionale românești. Între cele două războaie au fost consemnați elevi mulți la școală, ex. în anul 1932 erau 242 elevi. După unire, învățământul a fost subvenționat integral de către stat, dar ca spații de învățământ au rămas tot acelea dinainte de Primul Război Mondial. După al Doilea Război Mondial elevii învățau într-un vechi castel al grofului din sat. Abia în 1962 s-au construit primele două sali de clasă într-o clădire nouă, apoi alte trei săli în 1965 și încă patru săli în 1972. Sălile de clasă construite începând cu anul 1962 formează localul de școală actual.

Memoria timpului – Învățători

învățător Mihai Simion, aproximativ înainte și după 1850.

învățător Basiliu Hadareanu, aproximativ înainte și după 1876

învățator Maxim Olteanu – învățător la sfârșitul sec. XIX începutul sec. XX. La reuniunea învățătorilor din 1904 a susținut o dizertație cu titlul “Mijloacele prin cari s-ar putea promova bunăstarea materială și morală a poporului nostru. In 1907 este destituit din învățământ din cauză că “neglejă instruirea elevilor săi în limba maghiară”. Este destituit și reprimit în învățământ de mai multe ori pentru că nu a predat în școală, potrivit cerințelor legii, în limba maghiară. În 1919 este reprimit în rândul cadrelor didactice, iar ministrul învațământuului de atunci îi aprobă un salariu compensator.

învățătoare Giurgea Ana – născută în anul 1905, soția învățătorului și preotului ortodox Giurgea Dumitru, a venit în Sânger ca învățătoare după ce a trecut alături de soțul ei pe la școlile din Lupșa, județul Alba și Pădureni, județul Cluj. Funcționează la școală până la pensionare.

Informațiile au fost

oferite cu amabilitate de domnul profesor

Emil

Șerban.