Experiența UE, sprijinul fermierilor

Schimbarea tehnologiei actuale cu una modernă poate face ca agricultorul român să nu mai fie “sluga” propriilor sale vaci. Pentru a rămâne pe piața laptelui și după 2007, adică după aderare, trebuie observat ce s-a făcut și ce se face în acest domeniu, în țările membre ale Uniunii Europene.

De la anul, dacă evenimentele vor decurge conform planului și nu intervine nimic neprevăzut, România va fi membră cu drepturi și obligații depline a Uniunii Europene. De aceea, dacă agricultorii români vor dori să supraviețuiască (și noi, ceilalți, pe lângă ei), vor fi nevoiți să procedeze ca și europenii. Dar ce fac și cum procedează europenii? Încă de la începutul formării Pieței Comune Europene, țările care făceau parte din aceasta au urmărit o singură țintă: să-i încurajeze pe fermieri să prospere economic. În acest scop, guvernele au făcut tot posibilul ca să le asigure acestora două condiții fundamentale: piață de desfacere sigură pentru laptele produs și bani pentru dezvoltare tehnologică (subvenții). Pentru a menține vânzările la un nivel constant și a-i stabiliza pe fermieri la locurile lor de baștină, a fost introdusă o cotă de producție de lapte pentru fiecare fermă, în parte, în funcție de mărimea efectivului. În același timp, a fost subvenționată financiar producția de lapte, proporțional și în funcție de fertilitatea solului și condițiile geografice ale locului unde sunt amplasate fermele. În scopul creșterii constante a vânzărilor de lapte și produse lactate, a fost necesar să-și mai propună încă un obiectiv fundamental: scăderea prețului de vânzare a laptelui. Realizarea acestui obiectiv se putea face numai prin scăderea constantă a costului pentru producerea unui litru de lapte. Scăderea costurilor de producție nu se poate realiza, însă, decât prin folosirea cu pricepere a cunoașterii științifice și modernizarea tehnologică a fermelor de vaci. Nici unul din deziderate nu poate deveni operațional, decât dacă se cheltuiesc în ferme bani mai mulți. De aceea, s-au investit bani, mai întâi, în programe de educație profesională permanentă a fermierilor și apoi în programe de modernizare tehnologică a fermelor, cu fonduri nerambursabile pe bază de proiecte. Å¢intele acestora continuă să fie și acum sporirea numărului de vaci din fermă, creșterea productivității muncii și scăderea prețului de vânzare a laptelui, paralel cu scăderea costurilor sale de producție.

Sprijinul statului, dezvoltarea fermelor

Subvenționarea de către stat a producției de lapte se va menține, însă, numai până în anul 2008-2010. Din acest punct se consideră că progresul tehnic introdus în ferme poate susține pe mai departe, la nivel superior, producția de lapte, și poate produce o rentabilizare, la un nivel la care fermierul să fie capabil să dezvolte ferma în continuare. La ora actuală, Mureș este unul dintre județele cu cele mai mari subvenții acordate crescătorilor de animale, care doresc să își formeze micro ferme. “Anul trecut, pentru cumpărarea de utilaje și tancuri de răcire sau mulgatoare, la nivelul județului s-a alocat o sumă de 50 de miliarde de lei. Crescătorii de vaci din județ au fost foarte interesați, poate și datorită unei propagande agresive, pe care noi am inițiat-o”, declară Nazna Jeno, director Direcția Agricolă pentru Dezvoltare Rurală Mureș. Observarea, din anul 1982 și până în anul 2008, în țările UE, a evoluției prețului de vânzare la lapte, în paralel cu cel al costurilor de producție, evidențiază o scădere permanentă și constantă a acestor indicatori economici. Aceasta se datorează educației profesionale, măririi fermelor și tehnologizării moderne, factori care sporesc considerabil productivitatea muncii.

Românul, după 2007

Acum suntem suficient de bine pregătiți pentru a putea înțelege ce trebuie să facă fermierul nostru pentru a prospera și în viitor. Dacă fermierul român producător de lapte dorește să rămână pe piața laptelui și după aderare, atunci el trebuie să urmeze calea pe care au parcurs-o și pe care merg fermierii cu aceleași preocupări din Europa. Aceasta înseamnă că el trebuie să-și fixeze, de pe acum, niște obiective pe care să se străduiască să le atingă: sporirea numărului de vaci în fermă și introducerea în ferme a unor tehnologii noi, dar care să fie simple și eficiente, și care să asigure atât o înaltă productivitate a muncii, cât și condiții pentru obținerea de lapte “curat și de calitate”.

Tehnologii pentru succes

l Construirea de adăposturi noi sau modificarea adăposturilor existente ale vacilor. Acestea trebuie să fie transformate în spațiii moderne, aerisite, atât vara cât și iarna, cu întreținerea dezlegată a vacilor (stabulație liberă), prevăzute cu cușete individuale de odihnă și evacuare mecanică a gunoiului. Hrănirea și adăparea trebuie să fie la discreție, la ieslea sau la adăpătoarea automată, amenajată special pe mijlocul sau pe una din laturile adăpostului.

– Introducerea obligatorie a mulgerii mecanice a vacilor la standul de muls, special amenajat, unde se mulg deodată 6 sau 12 vaci și unde igiena ugerului și a laptelui sunt asigurate.

– Producerea de furaje fibroase cultivate (leguminoase ­ graminee), recoltate la timpul optim și transformate în semifân sau siloz, care să fie administrate în amestec, împreună cu concentratele, sub forma unui furaj unic.

“Fermierii vor avea mare noroc anul acesta, deoarece 2006 a fost numit anul Fermierului. Programul vine în sprijinul micilor crescători de animale și a procesatorilor de lapte, pentru a reuși să pună pe picioare o micro-fermă sau să proceseze cantitați din ce în ce mai mari de lapte, iar calitatea să fie din ce în ce mai ridicată,” spune Szabo Arpad, director Oficiul Județean de Consultanță Agricolă Mureș.

De unde bani?

De la Uniunea Europeană, prin programele “SAPARD”, destinate în mod special unui asemenea scop. Pentru a beneficia de acestea, însă, se cer două lucruri: să dorești cu adevărat să înfăptuiești aceste obiective și să întocmești un proiect prin care să convingi oficialitățile că modernizările propuse duc la rentabilizarea fermei.

Exigențele impuse de aderarea la Uniunea Europeană prescriu și interzicerea comercializării laptelui în spații neamenajate. Zilnic, piețele sibiene sunt invadate de mici producători din mediul rural, care încearcă să mai facă un ban de pe urma produselor din gospodăriile proprii. Vânzătorii din piețe privesc uluiți la schmbările care se vor năpusti asupra lor. “Mai făceam și noi un ban. Nu avem prea multe vaci și ieșeam așa, cu ceva lapte. La început eram controlați sever, dar acum suntem lăsați în pace. Nu știu ce vom face în viitor că nu putem vinde vacile pentru a ne lua mulgătoare. O vacă presupune deja o cheltuială destul de mare”, ne-a declarat un comerciant, care n-a vrut să-și dezvăluie identitatea de frica inspectorilor din piețe. Gheorghe Gheorghe din Rodu a venit și el la piață cu o sacoșă de lapte. “Mi-e băiatul la spital și am venit aici cu lapte pentru a mai face niște bani, să-i iau ceva de mâncare la spital. Așa ne mai descurcăm și noi. De obicei, producem brânză din lapte, pentru familie”.

Nicolae Ștefănuță, director adjunct al Direcției Sanitar Veterinare Sibiu, spune că problema producătorilor de lapte este destul de complexă. “Sunt multe condiții care trebuie respectate, conform directivei 92/46 a Comunității Europene. Tot ce ține de calitatea laptelui va presupune un proces etapizat care va dura până în 2009”. Comercializarea laptelui în piețe, reprezintă o problemă temporară. “Cei din piețe vor dispărea cât mai curând. Laptele trebuie vândut la maxim două ore după ce a fost muls, or aceștia nu pot face dovada acestui fapt. Laptele este comercializat, de asemenea, în PET-uri, în condiții de igienă îndoielnice. Gospodăriile mici vor putea în continuare să producă doar pentru consumul propriu. Cota de lapte va fi acordată doar dacă se va face dovada existenței unui contract cu unități de procesare, care vor oferi fiecare diverse prețuri pentru litrul de lapte”, spune Ștefănuță.

Dan TERTECI,

Ovidiu LEFTER,

Sorina Szakacs