False motivaţii

Aşteptăm înfriguraţi perioada sărbătorilor de iarnă. Sperăm să avem parte de bucurie, de daruri, de iubire. Este timpul împlinirii. Aşa l-am perceput de mici şi nu vrem să ni-l refuzăm. Indiferent de vârstă, avem tentaţia de a privi iscoditori, în seara Sfântului Nicolae, cu gândul că doar, doar ne-a strecurat un cadou în cizmele proaspăt lustruite. Şi de dragul ambianţei sărbătorii suntem în stare să ne punem chiar noi cadourile în ele, pentru ca apoi să gustăm din bucuria acestei seri.
Cu siguranţă că atunci când au derulat ritualul de preparare a cizmelor pentru seara cu pricina, nici unul dintre procurori nu şi-a putut închipui cu ce va fi (năprasnic) cadorisit. Dacă ar fi fost în stare să bănuiască, şi-ar fi luat, în primul rând, încălţăminte cu două-trei numere mai mare pentru ca toate cele 18 pagini ale chestionarelor ce i-au fost adresate să poată încăpea. Ei, şi ce credeţi că scrie în ele? Păi, după ce s-au desmeticit, s-au apucat de citit şi pe măsură ce citea, tot mai mult se tulbura… Iar faţă de conţinutul chestionarelor, starea de tulburare apare ca una normală. Pentru că procurorilor li se pun tot felul de întrebări despre viaţa lor (nu numai în general, ci şi în particular). Justificarea: că în activitatea lor pot ajunge la “informaţii clasificate”, de pildă atunci când apucă la un dosar cu spălări de bani, cu reţele teroriste sau mafiote. Şi pentru acest motiv, tare ca piatra, ei trebuie să-şi amintească cine sunt, ce au făcut, ce n-au făcut, ce-ar fi dorit şi ce n-ar mai fi vrut să facă, ce-au început şi n-au mai terminat  etc., nu numai ei, ci şi soţiile, copii, cumnaţii, cumnatele, socrii, concubinele lor, cam de la data la care s-au născut şi până în zilele noastre.
Desigur, nimeni nu zice că aceste chestionare trebuie să-şi găsească, în mod obligatoriu, răspunsul. Dar fără completarea lor, nu se poate obţine avizul (certificatul) de securitate care să-i dea dreptul procurorului de a opera cu informaţiile de mai sus. Mai mult, solicitantul semnează şi o declaraţie pe proprie răspundere prin care îşi dă consimţământul să fie verificat. Demers ce urmează a fi dus la bun sfârşit (?) de reprezentanţii ministerului…
Câteva realităţi ne sar în ochi. Chiar înainte de tipărirea acestor formulare, procurorii instrumentau cu succes (mă refer la profesioniştii adevăraţi) cauzele grele, fără ca soluţionarea lor că fie periclitată în vreun fel de nedeclararea numărului căsătoriilor avute sau a cantităţii de alcool ingerate (de preferinţă rafinat) în anii din urmă. Pe de altă parte, înainte de a fi numiţi în funcţie, au fost trecuţi printr-o procedură legală de verificare din punct de vedere profesional, moral şi medical, fiind, în fine, supuşi dezbaterii Consiliului Superior al Magistraturii. Şi-apoi, dacă tot vorbim de grija pentru respectarea legii, prioritatea evidentă ar fi fost elaborarea şi transmiterea unor formulare în care să fie cuprinse chestiuni punctuale de genul: indicaţi cauzele în care aţi încălcat (fără probleme de conştiinţă) drepturile persoanelor anchetate, recunoscute şi garantate de Convenţia Europeană şi de legile interne; precizaţi de câte ori şi în ce împrejurări aţi îndeplinit acte procedurale în absenţa avocaţilor învinuiţilor sau inculpaţilor; declaraţi când aţi folosit şi în ce au constat ameninţările (cu începerea urmăririi penale sau cu închisoarea) făcute (cu ochii strânşi pungă) atunci când un martor a refuzat “să colaboreze”;  descrieţi-ne când şi în ce modalitate aţi executat ordinul nelegal al superiorului. Şi lista ar putea continua. Oricum, centralizarea unor răspunsuri corecte (verificate pe dosare) cred că ne-ar îngrozi. Noroc cu existenţa celor pasionaţi de această profesie, a căror verticalitate şi ştiinţă de carte rămân de nezdruncinat. (Dar, oare, câţi sunt ?)
 Nu ştiu ce au primit alţii de la Moş Nicolae, dar mi se face inima cât un purice când mă gândesc că pentru procurori urmează Moş Crăciun…