Familia finlandeză din Târgu – Mureș

În anul 2007, în preajma sărbătorilor de iarnă, familia Aspegrem s-a instalat la Târgu- Mureș. Vin din orașul port Vaasa, situat în vestul Finlandei, pe coasta Mării Baltice. Petri Aspegrem s-a mutat cu firma de foraj în România. Și-a adus apoi și familia, soția Satu și cei doi copii de 10 și 11 ani, pe care i-au înscris la școală în Târgu – Mureș. Studiază în limba română. Satu Aspegrem are 39 de ani și a fost instructoare la o școală.

Reporter: Ați renunțat la situația stabilă de acasă, venind în România. Cu ce vă ocupați aici?

Satu Aspegrem: Mai întâi a venit soțul meu. Am ajuns și noi pentru că el s-a mutat cu firma de foraj în România. Acasă, pe lângă postul care îl ocupam la școală, având o pasiune pentru cai, am avut o afacere, o fermă de cai, pe care îi îngrijeam, cu care făceam plimbări călare și participam chiar la concursuri. Aici, m-am împrietenit cu Mădălina Henteș, și mă ocup de cai. Dacă asta făceam și acasă, mă ocup de potcovit și aici.

Rep.: Ați mai fost înainte în România? Cum a fost impactul cu o nouă cultură?

S.A.: Nu am mai fost înainte. Ce am constatat în anul pe care l-am petrecut aici, a fost dezvoltarea rapidă. Față de ceea ce am văzut când am venit acum un an, s-au schimbat multe. Totul se întâmplă foarte repede, se construiește într-un ritm uimitor. Cu adaptarea n-a fost deloc greu. Oamenii sunt liniștiți și prietenoși. Nu ne-a fost greu să ne obișnuim. La noi, în zona în care locuim, sunt doar finlandezi și suedezi, nu există alte naționalități. Nu există nici un fel de probleme de conviețuire între ei. Am constatat că și aici trăiesc mai multe etnii în bună înțelegere.

Rep.: Copiii merg la școală aici și studiază în limba română. Aveți intenția să rămâneți în România?

S.A.: Deocamdată nu m-aș putea pronunța în această privință. În mare parte depinde de afacerea soțului. În afaceri, poți eșua de pe o zi pe alta. Aici, este mult mai greu să ai o afacere. Ce la noi se rezolvă într-o jumătate de oră, aici poate dura o săptămână sau chiar două. Birocrația este o adevărată problemă. Însă dacă totul va merge bine, rămânem.

Rep.: Cum vedeți diferența dintre cele două țări care sunt îndepărtate și ca mentalitate, nu doar geografic?

S.A.: La noi iarna este mai lungă, acum avem deja multă zăpadă. Vara, mai bine zis anotimpul cald, durează din luna mai până în august. Formele de relief nu sunt atât de variate ca în România, dar este mult mai rece. În Finlanda abia vezi câte un deal. Când veneam cu mașina, admiram peisajele de la voi. Veneam ba pe câmpie, ba prin munți, când sus, când jos. Sunt peisaje frumoase.

Rep.: Dar din punct de vedere al civilizației?

S. A.: Dacă privim din punct de vedere social, aici găsim și mai multe diferențe. În vară, a ajuns la noi, nu știu cum, un grup de români, de fapt romi care proveneau din România. A fost ceva neobișnuit pentru cei de acolo să vadă oameni cerșind. Acest lucru a creat o adevărată problemă locuitorilor, dar și autorităților, care, nemaifiind confruntați cu asemenea probleme, nu știau cum să rezolve această situație. Au fost dezbateri îndelungate. La noi, pătura săracă nu cerșește. Li se asigură locuință, protecție socială și asistență medicală gratuită. Chiar dacă acest lucru îi nemulțumește pe plătitorii de taxe, mai ales că sunt persoane care profită de acest lucru, cred că este necesar ca statul să se ocupe de soarta lor. Asta chiar și pentru a diminua infracționalitatea.

Rep.: Doriți să practicați călăria la Târgu – Mureș?

S.A.: Da, și acasă am participat la concursuri. Dacă toate merg bine, doresc să concurez din anul viitor la proba de dresaj, pentru Romsilva.

Rep.: Vă mulțumesc și vă urez mult succes!

S.A.: Și eu vă mulțumesc și vă așteptăm la concursuri!

A consemnat Mihai VEREȘ